Între informare şi manipulare

Da, majoritari la întâlnirea de ieri au fost vârstnicii. Pensionari sau apropiaţi de limita pensionării. Oameni care, prin forţa împrejurărilor, se uită mai mult la televizor decât ceilalţi, activii în plină vigoare.

Unii vor explica: păi da, de-asta au ieşit babalâcii în stradă, pentru că, uitându-se tot timpul în gura celor de la A3, au fost manipulaţi. Cei mai tineri, care folosesc televizorul mai puţin şi selectiv, sunt mai greu de manipulat. De-asta nu marşează la propaganda antenistă.

Poate fi o doză de adevăr în teza expusă mai sus. Este însă important de văzut în ce proporţie e adevăr în ce proporţie este autosuficienţă.

Pentru că, aceia care se uită mai mult la A3, un post de anchete şi dezvăluiri sociale şi politice unic în peisajul tuturor televiziunilor din România, sunt şi mult mai informaţi decât cei care, din diverse motive, au scos acest post din lista lor de preferinţe.

Sau “sunt mult mai dezinformaţi”, vor replica cei din urmă.

Aici se atinge un punct sensibil. Este ca la un bazar cu tablouri. Acolo sunt şi originale, sunt şi copii, vânzătorii susţin că toate ar fi originale şi pun preţurile ca atare. Unii se lasă păcăliţi şi cumpără falsuri pe post de autentice, alţii au destul cap şi discernământ să deosebească minciuna de adevăr şi se îmbogăţesc investind doar în adevăruri.

Cei informaţi au măcar 50% şanse să primească adevăr. Cei neinformaţi (care refuză să se uite la A3 “pentru că ăştia mint”) îşi refuză această şansă şi, în argumentaţia lor, nu mai operează cu date concrete ci cu prejudecăţi.

“Prostii! Ne informăm din alte surse. Cum să fim neinformaţi?”.

Păi aşa bine. Dacă vrei reţete culinare de calitate nu te uiţi la emisiuni de divertisment în care diverse piţipoance care n-au spălat în viaţa lor o farfurie arată cât de bine ştiu ele să prepare omletă. Te uiţi la un post de profil, Paprika, de exemplu, unde lucrurile sunt tratate serios.

Cum să percepi la reala sa valoare magnitudinea escrocheriilor mafiei băsiste când nu te uiţi la A3 iar celelalte televiziuni nu îndrăznesc nici măcar să preia de la A3 dovezile zdrobitoare odată prezentate, dar să le mai caute şi singure? Când scandalul devine atât de mare încât nu mai poate fi muşamalizat prin ignorare, EVZ îţi transmite pe email un newsletter în care îţi livrează o informaţie edulcorată din care rezultă că oricine poate fi vinovat în afară de Traian Băsescu. Iar tu înghiţi ştirea aşa, cu pansamentul gastric de rigoare şi, sigur, după ce o înghiţi nu te doare nici burta şi nici nu îţi vine să vomiţi.

Un caz recent: încălcările flagrante de statut profesional, deontologic, legal, ale judecătoarei Camelia Bogdan. Nici n-ai aflat de ele, este? Păi de la cine să afli dacă nu te uiţi la A3, singura televiziune care are curaj să dea ştirea? Sau, totuşi, ai găsit şi tu un rând despre asta prin vreo publicaţie ori vreun site frecventat? Din moment ce, cu setea ta de dreptate, n-ai fost şocat, n-ai reacţionat în niciun fel, rezultă clar că TU ai fost manipulat, nu cei din piaţă. O bombă autentică explodează în minunata grădină a justiţiei băsisto- macoviste şi tu nici măcar nu tresari. Te lasă indiferent. Războiul tău e în continuare cu Voiculescu, aflat de doi ani la închisoare, cu bunurile confiscate, şi în numele acestui război accepţi orice compromis. Tu, luptătorul curat şi vizionar, fluturând entuziast lozinca “justiţie până la capăt”, tu care îi acuzi pe veteranii care au ieşit în piaţă că au fost manipulaţi, te împaci foarte uşor cu ideea că un infractor dovedit prin mii de probe, Traian Băsescu, nici măcar nu are un dosar penal deschis de DNA. Ce contează? Important e ca A3 să moară! Iată idealul de justiţie şi democraţie al celor care urăsc A3: să moară! Iar Camelia Bogdan să trăiască. Şi nu oricum, ci bine, în prosperitatea creată de cei ale căror dosare le judecă!

Şi neinformarea este o formă de dezinformare.

Se întreba Garfield de ce n-au ieşit în stradă, ieri, tinerii frumoşi şi liberi? N-au ieşit nici la mitingul A3 din Piaţa Constituţiei şi nici la cel al băsiştilor din Piaţa Universităţii.

N-au ieşit pentru că ei nu au mize sociale. Ei au doar mize personale. Internaţionalizarea, accesul la comparaţie, mai ales la compararea bunăstării din diverse cupluri de coordonate geografice ale lumii, le-a extirpat sentimentul naţional, ideea de apartenenţă la o limbă şi la o cultură. A devenit o virtute pentru ei să-şi considere părinţii vetuşti, de zeflemisit, să facă mişto de cei care încă mai operează cu noţiuni “perimate” ca patrie, patriotism, demnitate individuală şi naţională.

S-a creat o gravă fractură între generaţii. Cei de ieri, din Piaţa Constituţiei, sunt proştii şi anacronicii. Cine spune asta? Chiar copiii lor! Acei copii, care s-au născut direct în libertate, în democraţie, pe dubla jertfă a părinţilor: odată că au îndurat barbaria comunismului, a doua oară că au dărâmat acel comunism. Ca să le ofere copiilor lor libertate.
Iar aceştia cum le mulţumesc? Ironizându-i că nu-nţeleg nimic din “mersul” actual al lumii, că degeaba au trăit atât pe pământul ăsta dacă nu sunt în stare să aprecieze utilitatea lui Băsescu, integritatea Monicăi Macovei, patriotismul Laurei Kovesi.

Dacă ieri, voi luminaţilor, voi emancipaţilor, voi care înţelegeţi lucrurile mai bine, voi care aveţi încă părinţi în viaţă, n-aţI fost În Piaţa Constituţiei, cu ei, să le arătaţi dragostea şi solidaritatea voastră, să le oferiţi umărul vostru, ştiţi care-i pasul următor? Să nu-i însoţiţi nici până la spital, când vor avea nevoie. Şi nici la cimitir, când cei pe care îi susţineţi astăzi îi vor doborî.

Proşti vor fi, proşti vom fi, dacă, după cum vă purtaţi azi cu noi, vă vom da măcar un telefon să vă spunem că am făcut infarct.

Sursa: Contele de Saint-Germain