Ca e ginecologie, actorie, meteorologie sau vanzari de sutiene, pana la urma fiecare se pricepe la ceva. “Hai dom’le, nu vorbi tu despre rulmenti, ca sunt o stiinta, am experienta”.
Ceilalti nu admit sa nu stapaneasca materia, si aduc argumente: au avut o firma-capusa la Barlad, au cumparat de la rusi si au vandut intr-un oser, au fost cu masina la mecanic. Sa indrazneasca cineva sa spuna ca e dupa ureche, ca de-abia atunci irumpe singura stiinta pe care o poseda toti fara sa si mers la scoala: injuratura.
Si daca proprietarii suveranitatii nationale o rup binisor, cum sa nu exceleze cei pe care i-au trimis la oaste sa lupte pentru a le face gura mai dulce, fara motiv de suduiala? Asa ca poposesc politicienii in platouri si se adancesc in dezbateri. Si din idee in idee, de la macroeconomie la microfinantare, dar fara profunzime, deoarece n-au diploma in materie, doar o firma de la care incaseaza dividende, discutia ajunge tangential la cate-un domeniu in care se pricep: in Romania se fura.
E categoria de “ba pe-a ma-tii” cea mai adanca, nu trebuie bogatie intelectuala, e suficienta saracia, o are fiecare de-acasa.
Indiferent ce scrie pe carnetul de partid, injuratura e cea mai la indemana. Daca Victor Ponta l-a catalogat pe Emil Boc drept “nesimtit” – termenul e preferat inainte de orice de socialisti, imi aduc aminte ca fiica spirituala a secretarelor din ministerele rusesti de pe vremea lui Stalin, Aura Vasile, i-a spus-o premierului de la microfonul Parlamentului – magnatii parcarilor l-au cadorisit pe Ludovic Orban cu “betiv mincinos” si i-au atras atentia ca fiind mai degraba preocupat de dansuri pe mese si drincaleala, i s-a atrofiat aducerea aminte. (Oare cine dansa pe mese cand era Orban viceprimar?)
Inteleg ca tensiunea tenteaza apoplexia, ca nesomnul pricinuit de soarta tarii duce la derapaje de comportament, prin urmare oamenii astia nu mai au nicio frana. Mai ales ca injuratura te scapa de necesitatea de-a argumenta, vine firesc, direct din muschi, si da impresia de vigoare.
Mai inteleg ca e foarte important sa nu te lasi calcat in picioare. E unul care-njura mai dulce decat tine? Cu-atat mai bine tarii, si lui cu-atat mai bine, ca sa ne aducem aminte de-un poet. Mai departe nu se poate parafraza, Alecsandri e de-a dreptul neinspirat: “Apuce inainte s-ajunga cat de sus,/ La rasaritu-i falnic se-nchin-al meu apus”.
Dar pentru asta ar fi nevoie de un dram de obraz, de cumintenie, de decenta. La cum vad eu ca evolueaza lucrurile, nu avem motiv de ingrijorare. N-o sa faca nimeni vreo demonstratie de spirit crestin, dar desigur ca ne vor bucura mintile. Sa avem prin casa la indemana niste uscaturi si un pahar cu suc si sa tinem televizorul deschis. In curand se vor lua la bataie. Ca pana la urma, Traian Basescu e profet in tara lui: daca nu se poate sa fie mai buni, vor fi mai putini.
sursa: ziare.com
Oamenii politici din România, fiind oameni din popor şi cunoscând multe din obiceiurile populare, ajunşi fiind la un alt nivel social, te-ai aştepta din partea lor la ceva deosebit. Dimpotrivă, rămân ancoraţi în realitatea românească. Au rămas tributari concepţiei, expusă de un lider rrom la un congres ţigănesc(sic), care a spus : “Aşa nu mai merge, ori mărim ciolanul, ori micşorăm haita!” Exact pe acest concept este practicată lupta politică în România. Ce doctrine, ce programe, ce legi necesare dezvoltării, lasă frate că avem treabă. Ei şi aici e aici ! Aşa au apărut două curente de concepţie în rândul politicienilor români. Unii vor să micşoreze haita, alţii să mărească ciolanul ! Trecerea unora dintr-o tabără în alta, are ca idee de plecare “în lupta politică”(sic), una din aceste situaţii. Cei care se bat pentru ciolan şi apucă o bucăţică prea mică, sunt adepţii măririi ciolanului. Cei care au apucat deja o bucată mai mare de ciolan, ca să nu o împartă cu alţii, sunt adepţii micşorării haitei. Şi uite aşa în această vânzoleală, aşa zisă “luptă politică” au loc tranziţii ale adepţilor celor două curente, între o tabără sau alta. Poate se întreabă cineva, cum putem identifica doctrina politică în această vorbă populară, care se limitează la ciolan şi haită. Simplu de tot. Cei care vor să micşoreze haita sunt de dreapta, iar cei care vor să mărească ciolanul sunt de stânga. Dar culmea este că stăpânul ciolanului şi al haitei, adică poporul român, în loc să ia el o hotărâre, stă şi asistă amuzat la bătălie, fără să realizeze idiotul, că haita la un moment dat s-ar putea să-l mănânce şi pe el însuşi. Se pune problema ce hotărâre poate să ia stăpânul?! Simplu de tot. Are un retevei de lemn, mic într-adevăr, adică ştampila de vot (care e de lemn nu-i aşa) cu care ar putea să tragă câteva lovituri pe spatele celor din haită care nu mai ascultă de nimic. Ţi-ai găsit! În timpul ăsta, stăpânul asistă amuzat la bătălia celor din haită, ba chiar şi chibiţează cine va câştiga. Nu realizează boul, că nu prea târziu, “terminându-se ciolanul”, haita se va îndrepta spre casa şi familia lui, şi îl va face ferfeniţe.