Politică

Început sau sfârşit?

Aniversarea a 20 de ani de la debutul manifestaţiilor anticomuniste de la Timişoara va fi umbrită de festivismul reînscăunării fostului şef comunist al transporturilor navale, Traian Băsescu, în funcţia de preşedinte al României.

Fostul şef al Agenturii NAVROM de la Anvers – Regatul Belgiei din perioada dictaturii comuniste va aduna astfel zece ani de stat la Palatul Cotroceni. Parlamentul a programat pentru luni, 21 decembrie, ceremonia jurământului de învestitură pentru cel de-al doilea mandat.

Curtea Constituţională a României îl va învesti astăzi, oficial, ca şef al statului român pe Traian Băsescu pentru un mandat de încă cinci ani, după unul similar ca durată, care a fost, în mare parte, un eşec. Momentul reînvestirii va coincide, în mod nefericit, cu aniversarea a 20 de ani de la debutul manifestaţiilor anticomuniste de la Timişoara, în urma cărora regimul celei mai crâncene dictaturi comuniste din Europa avea să se prăbuşească.

Într-un mod cât se poate de teatral, în urmă cu exact trei ani, Traian Băsescu se ducea în Parlament să condamne, declarativ ce-i drept, comunismul.

Condamnarea comunismului, praf în ochi „marca Băsescu“
Principala şi fireasca urmare a condamnării comunismului – legea lustraţiei – nu a reprezentat vreo preocupare majoră a sa. În cei trei ani de la momentul festivist din Legislativul român, Băsescu nu a insistat pentru adoptarea acestei legi. Mai mult, acelaşi Băsescu nici nu a stăruit – cel puţin în declaraţii publice – pe lângă formaţiunea politică din care a provenit şi care l-a susţinut frenetic pentru un nou mandat, Partidul Democrat Liberal, pentru promovarea în Parlament a legii lustraţiei. A avut, ce-i drept, meritul înfiinţării unei comisii prezidenţiale – alcătuită în mare parte din personalităţi cu expertiză în studiul totalitarismului comunist – de studiere a dictaturii roşii. Înfiinţarea comisiei a fost însă una anevoioasă. Când o serie de intelectuali de marcă ai ţării îi cereau, în martie 2006, condamnarea comunismului, Traian Băsescu reacţiona iritat. Solicitarea intelectualilor apărea exact în timpul vizitei sale oficiale într-una dintre ultimele redute comuniste ale lumii: China. Când a fost întrebat, simplu şi fără vreo ironie ori conotaţie, ce părere are despre acea solicitare, Băsescu s-a ridicat de la masa unde avea întrevederea cu presa română care-l însoţea în vizită şi a părăsit încăperea. Momentul de iritare avea să se manifeste şi la întoarcerea din Beijing, când ziaristul care-l întrebase ce părere are despre solicitarea intelectualilor a fost sever apostrofat de Băsescu.

Doar Mona Muscă s-a zbătut pentru lustraţie
Comisiile de specialitate ale Senatului aprobau, în martie 2006, o formă modificată a proiectului de lege privind lustraţia, iniţiat de deputatul liberal (pe atunci) Mona Muscă. Modificarea propusă de PC prevedea interzicerea accesului la funcţii publice al comandanţilor de nave şi aeronave din perioada comunismului dacă erau dovediţi că au făcut poliţie politică. Conform proiectului iniţiat de Muscă, cei care la intrarea în vigoare a legii lustraţiei făcuseră parte din aparatul comunist erau automat eliminaţi din funcţiile publice pentru următorii zece ani. Legea lustraţiei în varianta Muscă nu a mai ajuns să treacă şi de plenul Senatului, şi de cel al Camerei Deputaţilor.

Anti-Ticu
Cel mai aprig dintre susţinătorii eliminării doar din viaţa publică, fără vreo altă urmare, a foştilor demnitari comunişti şi securişti, Constantin Ticu Dumitrescu, era eliminat din conducerea CNSAS. Acuzaţiile s-au îndreptat atunci către PD şi către părintele său spiritual, Traian Băsescu. PD susţinea înlocuirea lui Ticu Dumitrescu. Înlocuitor era propus Corneliu Turianu, distins magistrat, dar care venea din perioada incriminată.

Băsescu nici usturoi nu mâncase
Băsescu respingea atunci acuzaţiile PNL cum că s-ar fi implicat în alegerea preşedintelui CNSAS prin susţinerea lui Corneliu Turianu, deşi în Alianţa D.A. se convenise ca noul preşedinte să fie Ticu Dumitrescu. El îi acuza pe liberali că duc o campanie „fără acoperire, demagogică şi lipsită de responsabilitate“.

Argumentele vremii
Într-un editorial din Cotidianul de atunci, publicistul şi analistul politic Radu Călin Cristea nota: „Braţul preşedintelui s-a întins din China până pe strada Dragoslavele, unde a tras cheiţa noii sale jucării politice: CNSAS. Aproape de împlinirea a 35 de ani de la tezele lui Ceauşescu din ’71, pritocite tot în timpul unei vizite în China, Băsescu şi-a pus la treabă cercul de mâini îndemânatice care au urzit preşul tras de sub picioarele lui Constantin Ticu Dumitrescu. Celor care se îndoiesc că preşedintele implicat ar fi străin de această ruşinoasă conspiraţie li se pot aduce prea multe exemple dovedind că totul n-a fost decât o trădare grosolană a supuşilor săi din PD, cu consensul la fel de roşu al PSD şi PRM“.

Replică pentru nimic
Pe când Cotidianul ridica problema ciudăţeniilor lui Traian Băsescu legate de condamnarea comunismului, la finele lunii septembrie, obţinând şi opiniile unor membri ai Comisiei Tismăneanu, susţinătorii prezidenţiali din aceeaşi comisie săreau ca arşi. Deşi nu erau vizaţi şi nici comisia din care făcuseră parte, trimiteau un drept la replică ce a aterizat, în cele din urmă, în „Revista 22“. Foarte respectuos, susţinătorii prezidenţiali scriau: „Ne exprimăm surprinderea faţă de maniera în care sunt prezentate responsabilităţile privind aplicarea recomandărilor Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR). Din titlu şi din modul în care îşi construieşte demonstraţia domnul Oprea reiese că responsabilitatea neaplicării unora dintre recomandări revine preşedintelui României. Ceea ce este pur şi simplu fals. În respectul faptelor trebuie amintit că preşedintele României a condamnat regimul comunist din România pe 18 decembrie 2006. Preşedintele i-a omagiat pe cei care au rezistat şi au suferit de pe urma regimului comunist“.

Abonează-te la newsletter