Ia mai duceţi-vă dracului, mă, domnilor!

Veştile proaste, umilitoare şi în esenţă antiromâneşti, privitoare la consumul redus de săpun şi pastă de dinţi, pe care le primim periodic, nu vin de la nu ştiu care comisie europeană, îngrijorată de igiena precară a naţiunii, ci de la fabricanţii de detergenţi şi de pastă de dinţi.

Dacă ar fi să ne ţinem de toate recomandările acestora, ca de poruncile Bibliei, toată ziua n-am face altceva decât să ne săpunim pe mâini şi să ne îngrijim dantura. Nici asta n-ar fi destul pentru giganţii mondiali ai pastei de dinţi şi ai săpunului, fiindcă ar pune la punct alte statistici incriminatoare, referitoare la consumul de aţă dentară, de apă de gură ori de gumă de mestecat.

Iar dacă n-ar fi ei, s-ar găsi imediat alţii. Când e să te repezi la un popor amărât, abia ieşit dintr-o pasă istorică neagră, îi găseşti numai cusururi. E rândul fabricanţilor de forfecuţe să ne pedepsească, prin ştiri cu mare răspândire europeană, că românii sunt ultimii la tăiatul părului din nas. Nici angrosiştii cu scobitori şi beţe de cotrobăit prin urechi din China nu ne vor ierta în statistici.

Toate alimentele cu E-uri şi conservanţi criminali, toate legumele şi fructele modificate genetic trebuie ocolite şi recuzate. O reacţie masivă a populaţiei, la invazia de aditivi alimentari ar fi o dovadă de civilizaţie. Europa s-a resemnat, înghite ce i se dă şi doar oamenii avuţi îşi mai permit un gen de rezistenţă aristocratică frecventând magazinele alimentare cu produse garantat curate.

Normal ar fi ca românii să fie lăudaţi, în condiţia lor de fruntaşi europeni la consumul de parizer. Însă fabricanţii de parizer n-au nici un motiv să atragă atenţia asupra unui produs care umple maţul, dar numai sănătos nu e.

Toate statisticile la bunurile de consum universal ascund un interes comercial. Cu cât o statistică a trusturilor internaţionale, deghizată într-o recomandare medicală sau alimentară e mai agresivă, cu atât mai prudenţi trebuie să fim cu reproşurile naţionale conţinute în aceste statistici. Nu-i nici un secret că în foarte multe gospodării rurale se face un săpun bun de casă. Un săpun mai sănătos decât toţi detergenţii de sinteză.

În sudul Franţei, micii fabricanţi de săpun din uleiuri de măsline duc un război la baionetă cu săpunul de Mall şi probabil că-l vor pierde, în ciuda solidarităţii manifestate de mulţi francezi cu producătorii “săpunului de Marsilia”. Şi aici, comerţul en gros e pe cale să câştige, discreditând producţia artizanală cu o veritabilă ofensivă a falsurilor.

Statisticile nu reţin această reacţie individuală la industrializarea igienei de familie. Ba chiar o sancţionează. Cu siguranţă că nu suntem cea mai curată parte a Europei, dar nici un gulag al îndărătniciei în igienă nu suntem. Pentru trei sferturi din populaţia planetei, pasta de dinţi e încă un lux. Şi o să rămână multă vreme un lux, fiindcă nici o familie nevoiaşă n-o să renunţe la zece pâini, ca să cumpere un tub de amăgire, vândut cu reclama totalitară a tubului de fericire.

Aşa că, ia mai duceţi-vă şi dracului, mă, domnilor, care ne tot arătaţi cu degetul cât suntem noi, românii, de proşti că nu vă umplem buzunarele, atunci când ne somaţi cu statisticile voastre!

Tudor Octavian

sursa: jurnalul.ro