Fostul șef ANAF: ”Tehnocrații au pus ANAF în slujba gulerelor albe din firmele de consultanță fiscală și a marilor afaceri”

Timp de trei ani de zile am dus o luptă inegală pentru a reforma structura responsabilă cu verificarea marilor contribuabili/marile afaceri(DGAMC).

Din informațiile pe care le dețin și pe care le voi face publice, tot ce am construit în acest timp este dărâmat sistematic și cu intenție de către actuala conducere a Ministerului Finanțelor Publice și ANAF, pentru a servi exclusiv interesele private ale unei frății transpartinice.

Departe de ochii publicului, protejați de mass-media pe care o alimentează cu publicitate, membrii acestei frății au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a împiedica această reformă. Marile firme de consultanță fiscală, clienții acestora (majoritatea cu capital străin) și unele ambasade au exercitat o presiune constantă asupra mea, fie direct, fie prin intermediul presei sau a politicienilor pentru a bloca schimbările de la DGAMC și orice altă măsură cu impact major în lupta anti-evaziune din această zonă.

De exemplu, un ambasador „periat” și lăudat de presa progresistă a venit la mine în birou, însoțit de un om de afaceri din țara pe care o reprezenta, un evazionist notoriu, presându-mă să dispun deblocarea rambursării TVA într-un caz de evaziune (cca 20 milioane euro), pe care îl aveam în instrumentare. La câteva minute după ce a ieșit din biroul meu am anunțat instituțiile abilitate. În zilele următoare, citeam iarăși prin presă o serie de elogii aduse aceluiași ambasador, cunoscut în spațiul public drept un adversar al intrării României în Schengen, exact de jurnaliștii care promovează valorile occidentale și care îl dădeau ca exemplu de bune practici și onestitate pe acest „amic” al concetățenilor evazioniști.

Ani de zile a fost o practică constantă intervenția ambasadelor, în principal din spațiul UE, pentru susținerea intereselor marilor companii cu capital străin în relația cu Fiscul, în timp ce o eventuală intervenție a vreunui reprezentant ales al poporului român în Parlament este considerată trafic de influență.

Vă asigur că acest lucru se întâmplă și în prezent cu singura deosebire că, astăzi, cei puși să vegheze asupra securității finanțelor României au ajuns simpli servanți, executanți docili ai acestor interese. Cazul marilor operatori din industria jocurilor de noroc a produs consternare! Dar, despre acest subiect vom vorbi cu altă ocazie.

În continuare, vă prezint doar o parte din „greșelile” pe care le-am făcut și care au trezit din amorțeală interesele acestei frății transpartinice, o frăție care controlează jurnaliști de la publicații importante, cu legături politice importante, fără niciun alt Dumnezeu decât banul propriu:

• reforma organizatorică pe care am început-o la DGAMC (Direcția Generală pentru Mari Contribuabili) care, printre altele, a stricat relațiile de „prietenie” dintre consultanți sau oameni de afaceri și inspectorii fiscali (vezi mai jos în text)
• controalele la hypermarket-uri și mall-uri
• executarea silită a RADET, RATB, TVR, CE Oltenia și a multor alte companii mari
• demararea de controale ample la companii internaționale din industria energiei, farmaceutică sau a lemnului care au plătit sau au de plată sute de milioane de euro
• controlul marilor lanțuri de cluburi de pe litoral și din principalele orașe
• zeci de mii de plângeri penale. Acestea nu se fac pentru 2 lei minus în casa de marcat, ci pentru evaziune de milioane și zeci de milioane de euro

Fiecare jurnalist contactat informal de echipa mea și chiar de mine pentru a obține sprijinul în devoalarea acestei frății s-a eschivat, invocând cam același argument: „Oamenii aceștia din consultanță și din business plătesc bani grei pentru publicitate. În plus, noi nu putem sprijini ANAF în niciun demers, întrucât, pe lângă banii din reclamă, am pierde din cititori. O fi adevărat ce spuneți, însă și noi suntem un business ca orice alt business. Click-urile le obținem când criticăm ANAF, nu când o sprijinim.”

Nu numai că nu am fost sprijinit de presă, dar am fost atacat zilnic pe subiecte pur și simplu elucubrante: legături cu mafia rusă/ucrainiană, conturi off-shore, omul lui Ponta, Oprea, Coldea, etc.

Ce să înțelegi altceva decât că avem un câine de pază al democrației cam sensibil la transferurile bancare sau pe sub masă?

Fără sprijnul mass-media, nu am putut decât să trag un semnal de alarmă (1), atunci când lucrurile au degenerat, în speranța că factorii de decizie realizează pericolul uriaș care pândește securitatea finanțelor României, atunci când interesele private reglementează prin interpuși activitatea ANAF.

Înainte de a vă prezenta măsurile concrete pe care le-am luat în cadrul reformei DGAMC și cele ce urmau să fie luate până la 30 iunie a.c., vă prezint în exclusivitate, cu speranța că măcar un singur jurnalist onest va investiga mai departe, măsurile pe care conducerea MFP și echipa de tehnocrați infiltrați în ANAF și MFP le-au luat deja sau care sunt în curs de adoptare pentru a distruge reforma DGAMC:

1. Reinstalarea pe funcție a conducerii DGAMC înlăturate de mine, persoane agreate de afaceriști, consultanți și aflați la ordinele unor politicieni.

1. Anularea misiunii de asistență FMI pe subiectele solicitate de mine sub pretextul unei „necesare” alte misiuni „de radiografiere în ansamblu” a activității ANAF, așa cum au fost zeci în ultimii ani. Timp și bani pierduti. Un expert costă cca 1.000 de dolari pe zi.

1. Presiuni pentru schimbarea directorului coordonator al Directiei de prețuri de transfer din cadrul ANAF, o persoană foarte competentă profesional.

1. Reinființarea serviciilor de inspecție fiscală teritoriale, rod al cumetriilor locale.

1. Infiltrarea pe funcții de conducere în cadrul DGAMC a persoanelor din/ sau agreate de firmele mari de consultanță fiscală care să dea soluțiile convenabile propriilor clienți.

1. Manipularea mass-media în sensul evitării problemelor grave din zona colectării sarcinii fiscale datorate de mari contribuabili, în principal a celor covârșitor majoritare cu capital străin.

1. Crearea „cadrului legal” necesar evitării răspunderii contribuabililor care sunt interferați pe circuitul de tranzacționare al firmelor fantomă (vezi pledoariile domnului Gabriel Biriș pe această temă, venit ca „salvator al legislației fiscale” la MFP).

În continuare, pentru a înțelege amploarea și importanța reformei pe care am demarat-o la DGAMC, vă prezint măsurile pe care le-am adoptat deja în timpul mandatului meu:

• Reducerea numărului de mari contribuabili din portofoliu, de la 2.500 la 1.500, ponderea în colectare a celor 1.000 de companii eliminate fiind de maximum 4%, dar mari consumatoare de resurse administrative de control.

• Atribuirea personalității juridice DGAMC și calității de ordonator de credite, gestionar al propriilor fonduri alocate prin buget de ANAF.

• Înlocuirea directorului general și a directorului executiv coordonator al activității de inspecție fiscală, ambii fiind extrem de puternic sustinuți de persoane politice de cel mai înalt rang și de persoane influente din zona auditului fiscal.

• Crearea unei noi organigrame funcționale care a desființat serviciile teritoriale de inspecție fiscală care aveau același portofoliu de companii de „verificat” și puternice „conivențe” cu mediul de business local.

• Înființarea unei unități de monitorizare a riscurilor fiscale care să asigure pe baza unor criterii informatizate selecția contribuabililor de controlat si a echipelor de control fiscal, eliminând subiectivismul.

• Înființarea unui serviciu dedicat controalelor operative solicitate de organele procuraturii și ale Ministerului de Interne.

• Salarizarea la un nivel superior, cu cca 20% mai mare decat media pe sistemul ANAF, măsura anulata la intervenția agresivă a sindicatului lui Vasile Marica.

• Mutarea într-un sediu nou cu o logistica suport și hardware exemplară, pentru care se află în derulare procedurile de achiziții publice.

• Stabilirea unei noi misiuni de asistență FMI pentru luna martie a acestui an pe subiectele:

– reducerea perioadei de inspecție pentru rambursarea TVA la max. 48 de ore;

– modificarea cadrului legislativ privind imixtiunea Curții de Conturi în activitatea de inspecție fiscală (asa cum o regăsim în  România și nu există în legislația niciunei țări civilizate membră  OECD);

– asigurarea asistenței juridice și avocațiale pe cheltuiala ANAF pentru toți inspectorii care sunt victimele plângerilor penale ale  marilor contribuabili, folosite ca mijloace de presiune enormă, și  care își permit să plătească onorarii obscene firmelor de  avocatură/consultanță fiscală;

• Înființarea unei structuri redimensionate pentru controlul prețurilor de transfer, coordonata nemijlocit de catre direcția de resort ANAF unde am reusit să coagulez câțiva excepționali specialiști;

O altă serie de măsuri care urmau să fie adoptate până la 30 iunie a.c., măsuri care acum au rămas suspendate într-un etern „to do list”

• Modificarea ROF-ului pentru acordarea unei autonomii/responsabilități funcționale reale a DGAMC-ului.

• Schimbarea tuturor procedurilor de administrare/inspecție fiscala, cu asistența FMI/CE, în sensul simplificării proceselor decizionale cu reducerea drastică a perioadelor de control.

• Introducerea procedurilor de monitorizare voluntară a primilor o sută de contribuabili care contează cu mai mult de 50% în portofoliul de colectare.

• Demararea a o sută de inspectii fiscale partiale pentru acest an pe tematica prețurilor de transfer.

• Înlocuirea din funcție a  persoanelor de conducere de la nivelul serviciilor de specialitate pe baza unor criterii cuantificabile a performantelor profesionale.

Toate aceste măsuri urmăreau realizarea unui obiectiv precis și cuantificabil: creșterea colectării în zona marilor contribuabili cu 10%, adică cca 2,5 miliarde euro.

Vă reamintesc faptul că de ani de zile nimeni nu s-a atins de acești mari contribuabili, 600 dintre aceștia nefiind niciodată verificați, de când desfășoară activitate în România, până când am preluat mandatul de președinte ANAF. Ce-ar fi însemnat pentru România ca, pe lângă cele 3 miliarde de euro colectate suplimentar în 2015, să se realizeze alte 2 miliarde de euro în 2016 din zona marilor contribuabili?

Din păcate, este prea târziu. Actuala conducere MFP și viziunea tehnocrată ruptă de realitate și axată exclusiv pe imagine vor arunca din nou România în brațele FMI, iar relaxarea fiscală este deja pusă în pericol de această gașcă de inconștienți fericiți. România este trădată din nou!

Autor: Gelu Diaconu

Sursa: Gelu Diaconu Blog