Fac jocuri politice? A. Pavelescu: “Uncheşelu şi Livia Stanciu compromit actul de justiţie: afară!”

A trecut aproape neobservată declaraţia avocatului Aurelian Pavelescu, preşedintele PNŢCD, care demonstrează că solicitarea DNA de a începe urmărirea penală împotriva lui Victor Ponta nu are acoperire legală. Pavelescu invocă o decizie a ÎCCJ despre numirile de natură politică.

Declaraţia lui Aurelian Pavelescu a fost publicată acum cîteva zile pe Facebook şi constituie cea mai aplicată abordare a subiectului care a aruncat în aer viaţa politică de la noi, fiind pe punctul de a determina demisia Primului ministru Victor Ponta. Bun cunoscător al procedurilor judiciare, Pavelescu nu menajează pe nici unul dintre cei care s-au pronunţat pe tema „conflictului de interese” de care este acuzat Victor Ponta.

Această opinie avizată este cu atît mai credibilă, cu cît vine din partea unui politician despre care se poate spune orice, numai că ar fi un apropiat al Premierului – nu! Din acest motiv, redăm integral declaraţia lui Aurelian Pavelescu:

„Procurorul Uncheşelu şi Livia Stanciu compromit actul de justiţie: afară!

Procurorul Uncheşelu, adus la DNA din cel mai de jos rang al ierarhiei parchetelor (un parchet de pe lîngă o judecătorie), este cauza principală a imensului scandal privind demiterea guvernului. S-au repezit să reacţioneze Preşedintele României, Klaus Iohannis, Preşedinţii PNL, Gorghiu şi Blaga, Preşedintele ÎCCJ, Livia Stanciu, Consiliul Superior al Magistraturii, iar Parlamentul, angajînd o procedură constituţională, a dat votul prin care a refuzat să solicite urmărirea penală a Primului-ministru, Victor Ponta. Au venit şi ambasadele să indice cum e cu democraţia şi statul de drept. Iar PSD a acuzat că e vorba despre lovitură de stat.

Pe inţelesul tuturor, cum stau lucrurile în drept. Adevărul juridic e mai presus de orice, mai presus de interesele partidelor şi ale unor instituţii care au fost implicate în jocul politic, în afara legii.

Adevarul este ca NU poate fi formulata o acuzaţie de conflict de interese în cazul numirii unei persoane în funcţia de ministru de către premier, indiferent de persoane şi de partide. Este dincolo de dubiu, iar ICCJ s-a şi pronunţat în acest sens, irevocabil, că numirea este de natură politică şi se realizează prin proceduri politice legale şi constituţionale specifice. Adică, spre exemplu, un prim-ministru poate numi în funcţia de ministru chiar un frate, o soră, un unchi, un fost partener de afaceri, dacă sunt îndeplinite procedurile constituţionale, dacă Parlamentul în comisii şi, apoi, prin vot, a hotărît aşa.
Dar Uncheşelu spune că NU. Pe ce se bazează? Nu ne spune. Că aşa vrea el, că el este justiţia, că el este legea însăşi. Că aşa interpretează el. Iar cine se opune e trădător de ţară. Ce vorbeşti, d-le? Eu cred că Uncheşelu, fără nicio experienţă profesională, e slab pregătit şi ar trebui dat afara din magistratură. Şi, dacă este aşa, Klaus Iohannis, Gorghiu, Blaga, îl citez şi pe Ludovic Orban (care, deşi de bună-credinţă, nu ştie absolut deloc drept, căzînd în penibil) etc., ce susţin ei? M-aş fi aşteptat ca, după votul din Parlament, scandalul să se încheie, pentru că procedura constituţională s-a închis. Dar, nu şi nu. Ce-i mai grav, Klaus Iohannis atacă Parlamentul, comportîndu-se ca un fel de şef mistic al legislativului. Iar, ca să se închida cercul, lîngă Uncheşelu apare Livia Stanciu, fost procuror comunist, bănuită că şi-a exercitat influenţa să distrugă un om nevinovat – cazul Rarinca. Zice Stanciu că parlamentul încalcă legea: care lege, bre? Ori nu ştiţi Constituţia? Nu s-a pronunţat Parlamentul în temeiul unui text legal (constituţional)? Toţi aceşti infiltraţi în magistratură, care fac jocuri politice sub protecţia robei murdare, să plece! Ei sunt cel mai mare pericol la adresa democraţiei. Încă ceva. Dacă un politician a comentat/contestat o hotărîre judecătorească definitivă, CSM a sărit ca ars, că e atac la justiţie. Dar cînd CSM atacă un vot al Parlamentului, are dreptul?! Justiţia a fost, fără îndoială, confiscată şi compromisă de politruci!”

Unora poate că nu le place de Pavelescu, însă, în acest text, trebuie remarcată obiectivitatea şi profesionalismul avocatului, care pune mai presus de interesele şi jocurile politice Adevărul juridic, lucru ce se întîmplă foarte rar în spaţiul nostru public, în care fiecare îşi apără preferinţele politice sau manifestă un partizanat evident.

Prima chestiune invocată de Pavelescu este aceea că dacă Parlamentul a dat un vot, respectînd procedura constituţională, nici Preşedintele, nici liderii politici, nici CSM sau preşedinta ÎCCJ şi nici măcar ambasadele diverselor state nu au dreptul să invoce încălcarea democraţiei sau a statului de drept!
Pavelescu atrage atenţia că, în privinţa „conflictului de interese” legat de numirea în funcţii politice, ÎCCJ s-a pronunţat deja irevocabil, arătînd că „numirea este de natură politică şi se realizează prin proceduri politice legale şi constituţionale specifice”. Exemplul dat este unul spectaculos, care i-ar putea enerva pe mulţi adepţi ai populismului, însă, dacă există această Hotărîre, Pavelescu are dreptate: „un prim-ministru poate numi în funcţia de ministru chiar un frate, o soră, un unchi, un fost partener de afaceri, dacă sunt îndeplinite procedurile constituţionale, dacă Parlamentul în comisii şi, apoi, prin vot, a hotărît aşa”!

Cu procurorul Jean Uncheşelu, adus recent de la Craiova, Aurelia Pavelescu este foarte dur, acuzîndu-l că dovedeşte un nejustificat exces de zel: „Eu cred că Uncheşelu, fără nicio experienţă profesională, e slab pregătit şi ar trebui dat afara din magistratură”!
Nu scapă de acuzaţiile lui Pavelescu nici şefa ÎCCJ, Livia Stanciu, care, la rîndul ei, a acuzat Parlamentul că încalcă legea: „Care lege, bre? Ori nu ştiţi Constituţia? Nu s-a pronunţat Parlamentul în temeiul unui text legal (constituţional)”? Avocatul nu uită să amintească cititorilor că Livia Stanciu este cea care „şi-a exercitat influenţa să distrugă un om nevinovat – cazul Rarinca”.
În finalul declaraţiei sale, Aurelian Pavelescu trage un puternic semnal de alarmă: „Toţi aceşti infiltraţi în magistratură, care fac jocuri politice sub protecţia robei murdare, să plece!”, concluzia fiind una categorică: „Justiţia a fost, fără îndoială, confiscată şi compromisă de politruci!”

După cum se poate observa, Aurelian Pavelescu abordează acest subiect strict din postura de avocat, nesfiindu-se să-şi acuze chiar şi colegii din Opoziţie. Ştim că, în majoritatea cazurilor, atunci cînd cineva „îndrăzneşte” să arate cu degetul spre Justiţie, este pus imediat la zid şi, de cele mai multe ori, trimis în faţa „Inspecţiei judiciare”! Cu atît mai mare este meritul lui Aurelian Pavelescu de a demasca excesul de zel, necunoaşterea legilor şi chiar jocul de interese în care sînt angrenaţi unii magistraţi, inclusiv cei care conduc instituţiile din justiţie.

Sursa: Napoca News