Pe 25 noiembrie 2018 în Elveția va fi referendum, un referendum mult mai important decât cel românesc din octombrie, care i-a marcat și împărțit atât de mult pe români. Dar elvețienii sunt mult mai obișnuiți cu votul, cu „referendumurile de weekend”, și mult mai obișnuiți să ia decizii importante, lăsate de politicieni la latitudinea votului popular, așa cum a intrat în normalitate. Și o fac mereu în mod responsabil, cântărind, ascultând cele două părți, asistând la dezbateri reale și având parte de puncte de vedere pertinente, pe subiect și la obiect.
Elvețienii nu se amăgesc cu democrația reprezentativă, trimițând niște politicieni în centre de putere, politicieni care se vor dedica intereselor de grup sau de partid. Nu, în Elveția, în afara referendumurilor naționale, frecvente, comunitățile locale hotărâsc prin vot dacă vor construi sau nu un pod sau o școală, spre exemplu. Și li se pare firesc și îndrăznesc să numească asta „democrație”. Pentru că participă, pentru că hotărăsc, pe cât putință, asupra tutoror lucrurile care îi privesc și afectează.
Ca să vezi… În Elveția nimeni nu va boicota referendumul de pe 25 noiembrie, nimeni nu se plânge de cheltuieli, nimeni nu a ajuns la logica inversă prin care susține că referendumul e împotriva democrației, asta cu toate că unele inițiative cetățenești, precum chiar cea de pe 25 frizează absurdul. În duminica de 25 noiembrie 2018 nu va fi vorba despre nimic altceva decât dacă legislația internațională, tratatele la care Elveția e parte, nu ar trebui să se subordoneze legislației interne, legile țării să prevaleze asupra celor internaționale. Aceasta ar izola Elveția mult peste neutralitatea care a consacrat-o, ar „rupe-o de lume”, cum s-ar spune la noi. Dar un grup de elvețieni (nu contează care, sunt cetățeni ai aceleeași țări!), au lansat inițiativa cetățenească cu numele „Inițiativa pentru autodeterminare”. Nu încape nicio discuție: pentru că a obținut 100.000 de semnături valabile, guvernul e obligat de Constituție să o supună votului prin referendum.
Vă puteți imagina ce ar fi în România? Câtă grijă pentru imaginea țării, pentru „democrație”, pentru modul în care ne vor privi „prietenii” și „partenerii” dacă ne-am dezice de legislația internațională, am „ieși din rândul lumii civilizate”? Vă imaginați cât romantism ar fi, câte chemări la rezistență în fața naționalismului și extremismului, care ne-ar rupe, odată cu dreptul, din ”lanțul de iubire” al Europei și Americii față de noi? Câte chemări la boicot, câte declarații de dispreț, nu numai pentru inițiatori sau semnatari, dar față de țara în care mii de cetățeni (milioane, în cazul nostru) s-au putut gândi să dea întâietate legilor naționale în detrimentul celor ale „lumii civilizate”? Vorba „cânticului”: „Of, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta”… Uniunii Europene și ambasadelor!
Elvețienii nu au asemena griji. Or fi mai reduși mintal față de cerberii democrației românești, pentru că nu știu decât că trebuie să-și respecte Constituția și democrația.
Asta pentru că în Elveția „democrația” nu este doar o expresie în gura unor așa zisi, „politicieni” și „analiști”, corupți fizic sau moral, precum în România, ci democrația e o practică, e viață curentă, cotidiană, e fapt, e …referendum. Așa au hotărât elvețienii asupra politicii monetare, asupra venitului minim, asupra energiei nucleare, asupra ajutoarelor către fermieri și multe, multe altele. Iar participarea nu a coborât sub 50%… Elveția nu a sărăcit din organizarea acestor referendumuri, ci a prosperat. Ca să vezi…
Pentru ca lucrurile acestea să se întâmple și democrația elvețiană să fie reală și efectivă nu a fost nevoie decât ca legile și Constituția să fie respectate. Dar mai există o condiție: o decență publică care interzice orișicui să se proclame mai deștept decât poporul, decât majoritatea. Iar tocmai ăsta este lucru care lipsește cel mai mult în România.
Pentru media și analiștii din România referendumul elvețian de pe 25 noiembrie, ca și cele din trecut, nu va suscita niciun interes, iar democrația elvețiană e irelevantă. Modelele sunt altele, ale ”democrației” de sus în jos, strict partinice, precum cel francez, sau cel american, al aristocrației finaciare, al familiilor politice, precum Bush, sau marilor afaceriști, precum Trump. Este modelul în care votul popular poate indica un câștigător, iar sistemul un altul, precum s-a întâmplat în alegerile prezindențiale americane în cazul Al Gore – Bush sau Clinton – Trump…
„Această inițiativă este un experiment periculos”
Cu două săptămâni înaintea referendumul de pe 25 noiembrie 2018, președintele actual al Confederației Elvețiene, Alain Berset, și nu vreun artist vedetă, a ieșit public, la o oră de maximă audiență, pentru a transmite punctul de vedere și recomandările Consiliului Federal. Nu a plâns, nu s-a jelit, nu a atins nicio coardă sensibilă, nu le-a făcut educație elvețienilor, ci a vorbit despre interesele țării, despre riscuri și avantaje, cu realism. Nu i-a numit și nu i-a calificat în niciun fel pe inițiatori, nu a contestat drepturile lor și nici gândirea lor. Să mai vorbim dacă rezultatul referendumului, oricare ar fi, va fi respectat? Nu are niciun sens! Ca să vezi… Și elvețienii îndrăznesc să numească asta democrație…
„Doamnelor și Domnilor,
Țara noastră este cunoscută și apreciată pentru fiabilitatea sa și comportamentul său bun. Întreținem relații bune cu vecinii direcți și cu restul lumii, iar pentru a prezerva interesul nostru, am încheiat o serie întreagă de tratate internaționale. Aceste tratate, care se numesc “Drept Internațional”, joacă un rol important și în viața noastră cotidiană. Reglează, spre exemplu, trecerea frontierelor, traficul aerian, chiar exportul și importul de mărfuri. Ele protejează drepturile omului, dreptul fiecăruia dintre noi. Cu alte cuvinte, aceste tratate reprezintă stabilitatea și fiabilitatea pentru populație și pentru economie. Noi înșine decidem ce tratate să încheiem și ce tratate să denunțăm. Absolut nimic nu ne este impus!
Poporul și Parlamentul au un cuvânt de spus, conform regulilor democrației noastre.
Doamnelor și Domnilor,
Pe 25 noiembrie vom vota “Inițiativa pentru autodeterminare”. Această inițiativă vrea să ne oblige, ca, în anumite cazuri, să nu respectăm anumite tratate internaționale importante, să le renegociem, chiar să le denunțăm.
Această manieră de comportament va antrena conflicte inutile cu alte state, dar și pe plan intern.
Această inițiativă nu dăunează numai populației Elveției, ea provoacă probleme concrete, în particular pentru locul economic deținut de Elveția.
Intreprinderile noastre și muncitorii noștrii au nevoie de un cadru stabil pentru a lucra.
Această inițiativă este un experiment periculos, pe care noi nu trebuie să îl riscăm, pentru că poate provoca daune Elveției și economiei.
Pentru aceste argumente, Consiliul Federal și Parlamentul vă recomandă să votați cu “NU” pe 25 noiembrie 2018”.
Autor: Cristian Pătrașcu
Sursa: Anonimus.ro
Adauga comentariu