Politică

Dr. Pavel Chirilă îi scrie lui Gabriel Liiceanu: Veșmintele scumpe la care faceți referire gândindu-vă la ierarhi, sunt chiar „pentru a intra în Ierusalim”, nu pentru a merge pe Calea Victoriei la librăria Humanitas!

132508Afirmațiile lui Gabriel Liiceanu despre Catedrala Mântuirii Neamului și Biserica Ortodoxă l-au determinat pe prof.dr. Pavel Chirilă să-i trimită un răspuns patronului editurii Humanitas.

Reputatul doctor îi explică lui Gabriel Liiceanu, într-o scrisoare deschisă trimisă pe adresa ActiveNews, care sunt referințele biblice la “neam” și de ce veșmintele ierarhilor Bisericii Ortodoxe sunt uneori, strălucitoare.

Iată textul pe care l-am primit la redacție și pe care îl reproducem integral:

“Domnule Liiceanu,
Am aflat cândva (și nu credeam) că filosofii vorbesc și despre ceea ce nu cunosc, și uneori și despre ceea ce nu înțeleg.
Vă ofer câteva exemple din textul Dumneavoastră pentru că am citit că nici Dumneavoastră nu puteți ațipi din cauza Catedralei:
Susțineți că personajele apărute în clipul formației Taxi sunt „vocea intelectualității”. Vă aducem aminte, – cuvântul „intelectual” în greacă înseamnă „a înțelege cu mintea”. Nu avem nicio certitudine că respectivii au înțeles ceva cu mintea.

Mai spuneți că „Iisus nu a intrat în Ierusalim cu Mercedes-ul și haine de zeci de mii de euro…”.
Bănuiesc că v-ați legat de Mercedes din cauză că Dumneavoastră aveți alte mărci.

Cât privește hainele scumpe, vă ajut să înțelegeți: Sfântul Vasile cel Mare în timpul zilei se purta foarte simplu, cu hainele uzate. În timpul Sfintei Liturghii se îmbrăca precum un prinț pentru că Îl cinstea pe Mântuitorul și voia ca poporul din biserică să înțeleagă că Hristos este Arhiereu, Împărat și Învățător.

Veșmintele scumpe la care faceți referire gândindu-vă la ierarhi, sunt chiar „pentru a intra în Ierusalim” (cine poate să înțeleagă), nu pentru a merge pe Calea Victoriei la librăria Humanitas.

În continuare încercați o definiție stupidă și surprinzătoare a trufiei și a smereniei: preoții de la oraș sunt mândri pentru că sunt de la oraș, iar cei de la țară sunt smeriți pentru că sunt de la țară și „dimineața dau covrigii săracilor”.

Mai departe înaintați în text cu reflecții teologice curajoase:
Văd că aveți probleme cu cuvântul „neam”. Mă îndoiesc că nu aparțineți niciunui neam. În Apocalipsă găsiți de mai multe ori asocierea: „popoare, neamuri, limbi” (Apocalipsă 10,11) sau „popoare, seminții, limbi, neamuri” (Apocalipsa 11,9). Există și un alt verset care ne privește pe toți (Matei 21,43) și în care noțiunea de neam are și o altă semnificație: „Împărăția lui Dumnezeu…..se va da neamului care va face roadele ei”. Să ne rugăm ca din acest neam să facem parte cu toții.

În cetatea luminată de slava lui Dumnezeu „neamurile vor umbla în lumina ei”….. „și vor aduce în ea slava și cinstea neamurilor” (Apocalipsa 21, 24-26).

Vă recomand să citiți și cap. 21 din Apocalipsă referitor la Cetatea cea sfântă, Ierusalimul. Veți găsi următoarele alcătuiri prețioase: aur curat, iaspis, safir, halcedon, smarald, sardonix, sardiu, hrisolit, beril, topas, hrisopras, iachint, ametist, mărgăritare, iar templul va fi Iisus Hristos, Mielul.
Este o descriere atât de frumoasă că niciunui filosof din lume nu i-ar fi trecut prin minte.

Domnule Liiceanu,
Vorbind împotriva Catedralei Mântuirii Neamului riscați mult, adică riscați ca lumea să nu știe dacă sunteți filosof ceea ce în greacă înseamnă „iubitor de înțelepciune” sau sunteți filozof ceea ce în greacă înseamnă „iubitor de întuneric”.
Hristos a înviat!”

Autor: Ioana Ivan

Sursa: Active News

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • vesmintele scumpe nu au fost in biserica primelor doua secole . crestinii erau persecutati , fugari , saraci – in majoritate . cand a venit libertatea de constiinta si crez , apare dubla autoritate / subordonare : episcopul e un cetatean si imparatul e un enorias . si imparatul le-a dat vesminte asemanatoare preotilor pt a supune multimile .

  • In opinie personala, vesmintele sfinte, reprezinta haina sfanta pe care-o purtam in adevar, lumina, pace, iubirea divina, deopotriva, imparat si enorias, apocalipsa in greaca veche, insemnand revelatie, trairea, vibratia de-o sfanta si binecuvantata clipa ce poarta-n ea eternitatea, in care, murind, renastem instantaneu din propria cenusa asemeni pasarii Phoenix, in acelasi gand bun, un nou inceput. “EU SUNT ALFA si OMEGA, INCEPUTUL si SFARSITUL”, simbolul vietii vesnice, trairea/vibratia aferenta starii de Rai, Imparatia Domnului ce salasluieste pururea in inima omului interconectata la inima cosmica, in cea mai inalta frecv vibrationala universala.
    Vibratia rugaciunii atinge infinitul, indif de locatie: bisericuta din lemn, catedrala, vf de munte, atata vreme cat este emisa din camara sufletului in forma cea mai pura. Cum se mandresc altii cu catedralele, sa ne fie si noua, catedrala noastra, simbol al credintei, increderii, sperantei intr-o lume mai buna intru Slava Celui Preainalt, Creatorul a toate cate SUNT, vazute si nevazute, Lumina din Lumina cea adevarata!

  • …de aici incolo, incepe oceanul controverselor pe teme religioase, ca Dumnezeul meu e mai bun ca Dumnezeul tau,etc.N-ar strica revizuirea atitudinii in ce priveste transmiterea de catre cei indreptatiti a mesajelor religioase, semnificatia anumitor ritualuri, vestimentatia…Bun simt. Decenta.