In luna martie a acestui an, Nicolae manolescu declara pentru Mediafax: „În primul rând, vreau să termin ce am început şi în al doilea rând, pentru că, după un an – un an şi jumătate absolut îngrozitor din toate punctele de vedere, restabilim în acest moment creditul şi finanţele uniunii. Aş vrea totuşi să mă asigur că nu se alege praful. Suntem în acest moment fără nicio datorie, ne putem susţine şi revistele şi tot. Asta după un an absolut oribil”, a spus Nicolae Manolescu.
Cîte discuţii şi ce de pronosticuri se făceau înainte cînd se apropiau alegerile la Uniunea Scriitorilor! Cine cîştigă la filiale şi care dintre candidaţii la preşedinţia USR are mai multe şanse! Se făceau pariuri, apăreau articole de susţinere. Alegerile astea erau un eveniment pe care-l comentau şi nescriitorii, nu numai membrii breslei. Acum primii care tac sînt scriitorii, după ce-au văzut că sub conducerea actualului preşedinte, Nicolae Manolescu, a fost schimbat statutul, pentru a-i putea îngădui lui Nicolae Manolescu să candideze la al treilea mandat. O tăcere jenată, dar şi jenantă.
Cei care au tăcut, trăgînd nădejdea că Nicolae Manolescu se va răzgîndi, s-au înşelat. Actualul preşedinte promite că va face în al treilea mandat ceea ce n-a făcut în primele două. Asta după ce Uniunea a ajuns la fundul sacului, a rămas fără Casa Monteoru, pe care n-a avut cu ce s-o cumpere de la actualii proprietari, şi şi-a mutat sediul în clădirea din spatele Cazinoului. În loc să lase locul altcuiva, mai priceput la chestii administrative, Nicolae Manolescu a vrut încă un mandat.
N-ajunge că sub conducerea sa, USR a ajuns mai pîrlită ca niciodată, scriitorimea trebuie să se mai facă şi de rîs, cu acest statut schimbat pentru un singur om. Dacă Nicolae Manolescu a fost ales a treia oară, mai lipseşte ca preşedinţia USR să fie transformată într-o afacere viageră a autorului Istoriei critice a literaturii române, ca să nu mai risipeească scriitorii bani pe alegeri. Ce-ar fi însă ca aceia dintre scriitori care s-au dus să-şi realeagă conducătorul să-i propună lui N. Manolescu să devină regele Uniunii, cu doi, trei şambelani şi un consiliu de coroană pe care Manolescu I să şi-l aleagă singur.
Adauga comentariu