Politică

Decalog Naţionalist…

Tricolorul-Romaniei-Ziua-Imnului-NationalConceptul de naţiune ne duce cu gândul la ideea de putere politică. Cu cât e la mijloc mai multă putere, cu atât se evidenţiază legătura dintre naţiune şi stat. Naţiunea modernă este o comunitate care, pe cale de normalitate, tinde să producă un stat de sine stătător; bineînţeles,o uniune convenţională nu este o ţară. În Estul Europei, la începutul Secolului XX se ajunsese la concluzia că: “Noi, slavii, distingem cu greu statul de naţiune”, făcându-se chiar o clasificare a naţiunilor, pe acest criteriu: “Există culturi-naţiuni şi state-naţiuni”. De atunci se acceptă concluzia că naţiunea culturală pune accentul pe etnie, limbă, istorie comună, iar naţiunea politică este aceea în care cetăţenia are o importanţă mai mare decât identitatea etnică. S-ar putea spune chiar că istoria autodeterminării este istoria formării naţiunilor şi a spargerii statelor.

Lumea statelor naţionale este o lume construită pentru a păstra idealurile trecutului, şi în care schimbarea este limitată numai la cele necesare, o lume care se opune ‹schimbării de dragul schimbării. Dacă ordinea mondială este gândită astfel încât omogenitatea în interiorul fiecărui stat să fie maximizată, iar numărul statelor să fie minimizat, atunci acea ordine mondială este o ordine mondială naţionalistă, iar componentele ei sunt statele naţionale. Dacă sunt prea puţine state, şi fiecare dintre ele prea mare, atunci vor deveni eterogene în interior. Dacă sunt prea multe, vor diferi prea mult unul de celălalt. Există, totuşi, un număr optim de state, raportat la orice moment din evoluţia lor, în cadrul acestei ordini mondiale naţionaliste. Acest optim este determinat de limitele mijloacelor de comunicaţie şi transport şi de gradul dezvoltării politice şi sociale.Există, aşadar, o arhitectonică geopolitică mondială care să constituie o alternativă la modelul actual de globalizare unipolară.

Naţionalismul este capabil să furnizeze, în condiţii de civilizaţie şi democraţie deplină, o matrice organizaţională a lumii viitorului, un tipar mai potrivit, mai valabil şi mai uman decât cel care ni se pregăteşte din umbră. Având ambiţia nietzscheană ca în zece fraze să spunem ceea ce altul spune într-o carte, ceea ce oricare altul nu spune într-o carte, avansăm ideea unui Decalog Naţionalist, aşa cum a fost conturat de către cercetătorii contemporani ai acestui fenomen magnific şi etern:

1) Totalitatea naţiunilor formează omenirea.

2) Nimeni nu poate pretinde că nu aparţine nici unei naţiuni.

3) Naţiunile sunt diviziunile naturale ale umanităţii.

4) Fiecare individ aparţine în mod organic unei naţiuni (nu doar prin alegere, prin exprimarea unei opţiuni).

5) Naţiunile există şi trebuie să continue să existe.

6) Naţiunile deţin monopolul formării statelor.

7) Nici o porţiune de teritoriu nu poate fi deţinută de o altă entitate în afara statului naţional.

8) Naţiunile sunt sacre.

9) Naţiunea conferă un statut special.

10) Naţiunile nu pot fi suprimate.

În vremea noastră, unii definesc statul naţional ca fiind “un sistem politic în care funcţiile executive, legislative şi judecătoreşti fundamentale sunt centralizate în mâinile unui guvern naţional şi care permite în principiu participarea tuturor cetăţenilor adulţi, pe baze egalitare, la viaţă politică. Cele două caracteristici au dat naştere la dualitatea guvern – societate”. Noi rămânem la ideea exprimată cu decenii în urmă, că “factorul hotărâtor în zămislirea unei naţiuni e cel subiectiv, e conştiinţa unităţii care, fără discuţie, e opera statului modern. Se poate oare vorbi de o naţiune când sunt prezenţi numai factori externi, fără conştiinţa identităţii lor? Desigur că nu. Naţiunea, ca individualitate colectivă, e un produs al conştiinţei de sine, al reflecţiei aspupra condiţiilor ce ţin laolaltă o seamă de oameni. Pe scurt, naţiunea e un concept modern, şi închegarea ei coincide cu avântul noii cugetări. Naţiunea modernă se organizează în stat: idealul e statul naţional”.

Autor: Vlad Hogea

Sursa: Ziarul Natiunea

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Dacă nu ar exista națiunile lumea ar fi divizată numai în centru și periferie și dacă nu ar exista diversitate viața nu ar mai fi posibilă.

  • Decalogul national a fost scris de mult pe niste table de piatra.

    “AMOR PATRIA NOSTRA LEX”
    Iubirea Patriei este legea noastra, ea este izvorul tuturor celorlalte legi. Prin dragostea pentru Patrie vom implini toata legea.

    Eu sunt Domnul Dumnezeul tău(Patria Ta). Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti. Adica sa nu te inchini, sa nu servesti interese straine(inalta poarta) care sunt vrajmase Patriei Tale.
    “Suflete adultere! Nu ştiţi că prietenia lumii(cu strainii) este vrăjmăşie cu Dumnezeu(Patria)? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.”(Iacov 4:4)
    – Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului(Patriei) tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
    Asta inseamna sa nu ne folosim de nationalism sau patriotism ca sa inducem in eroare sau comitem un act care nu face cinste.
    -Să nu ucizi.
    -Să nu preacurveşti.
    -Să nu furi.
    Adica, intr-un cuvant ‘sa iubesti pe aproapele tau’.
    “Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?”(1 Ioan 4:20)
    Poate cineva sa fie un patriot daca mai intai nu iubeste pe fiul patriei? Nimeni nu poate avea pe Tatal(Patria)daca nu-l are pe fiul Patriei. Cine zice ca iubeste Patria dar uraste pe Fiul Patriei, acela este un mincinos fiindca Patria si Fiul Patriei una sunt.