Politică

De ce sunt ahtiaţi Google şi Facebook după clienţi?

facebook-google1Deşi trăim vremuri tulburi în economia globală, zona IT pare să jubileze. Giganţii industriei nu mai încetează cu ofertele, care de care mai tentante. Recent, Facebook şi Google au făcut declaraţii surprinzătoare, care mă pun pe gânduri. De ce au nevoie ca toată planeta să le devină client?

Recent, Mark Zuckerberg a afirmat că simte o mare responsabilitate în încercarea de a conecta la internet cât mai mulţi oameni, în special din zonele defavorizate. Pentru asta este dispus să cheltuie miliarde de dolari. Ţinta: aplicaţia WhatsApp să ajungă o platformă globală, care să conecteze 2-3 miliarde de persoane. Desigur, Zuckerberg n-a mai pomenit şi de Facebook Messenger, care a enervat milioane de utilizatori prin politicile umilitoare de colectare a datelor. Iar acestea nu erau decât o extensie a ceea ce se întâmplă chiar şi în wall-ul de pe Facebook.

La rândul ei, Google are vise asemănătoare: vrea să dezvolte smartphone-uri cât mai ieftine (sub 100 dolari), care să fie accesibile pentru cât mai mulţi clienţi, în special pe pieţele emergente. Asta înseamnă o extindere globală a Androidului, despre care se ştie că este ahtiat după colectarea de date, stocând tot felul de date, aparent neinteresante: navigare GPS, cuvinte căutate etc. Stai şi te întrebi: de ce ar investi aceşti giganţi miliarde? Doar pentru acces online la nivel global? Desigur că nu. Cred că esenţa răspunsului stă în sintagma: profil de utilizator. Mai precis: aceste companii, ca şi alte reţele sociale sau site-uri, practică colectarea de date ale utilizatorilor.

În serverele Facebook sau Google vom găsi, cu siguranţă, date despre obiceiurile de navigare online ale utilizatorilor: ce a căutat pe Google, ce site-uri a vizitat, ce produse îl interesează, ce discută cu alţii, pe unde a fost etc. În America, cel puţin, au curs râuri de cerneală şi miliarde de pixeli, în dezbaterile şi luptele juridice asupra acestor obiceiuri de colectare a datelor, din partea giganţilor IT. Prin algoritmi informatici care folosesc cookies (mici fişiere care înregistrează date de navigare on-line), like-uri, cuvinte cheie, căutări, date GPS şi alte elemente de identificare în spaţiul virtual (adresa IP, browser-ul şi sistemul de operare folosit), serverele giganţilor ne construiesc, pentru fiecare din noi, un profil de utilizator. Totul se întâmplă legal. Suspendarea unor legi de tip „Big Brother” este doar o faţetă a problemei. Nu ni se stochează CNP, adresa de domiciliu sau alte date private fără consimţământul nostru explicit. Cealaltă faţetă însă este alcătuită din faptul că noi lăsăm multe urme virtuale în mod legal şi tehnic necesar (IP, cookies, căutări, mesaje şi commenturi postate, like-uri etc.).

Desigur, se oferă posibilitatea de a le restrânge dar câteva chestiuni esenţiale tot rămân. Aceste profiluri de utilizator sunt foarte utile pentru cei ce sunt interesaţi de marketing, advertising şi publicitate on-line. Mai precis, de persuadarea clientului, pentru a-l determina să cumpere. Ca să nu mai spun că , la nevoie, aceste profile de utilizator pot fi cumpărate de la giganţi, de către cei interesaţi de ele. Sau chiar oferite gratis, ca în cazul serviciilor secrete americane, acuzate de spionaj cibernetic. Va propun un experiment. Fie vorbiţi pe Facebook despre un web-cam (de pildă) fie îl căutaţi pe Google. Veţi observa cum, după un anume timp, prin paginile de pe alte site-uri (sau prin cele de pe Facebook) apar, din când în când, căsuţe publicitare chiar cu…webcam-uri. Diverse modele, diverse preţuri, doar să aibă clientul de unde alege.

Prin urmare, Facebook nu moare de nevoile noastre de comunicare, dar le exploatează în mod publicitar. La fel fac Google şi multe alte servicii on-line aparent gratuite. În schimb, noi, de bunăvoie, le oferim pe tavă, profiluri de utilizatori, viitori clienţi. Aşa vom fi întâmpinaţi la fix în ofertele publicitare de pe net, exact cu ce produse avem nevoie. Credeţi că mulţi utilizatori îşi pun aceste probleme? Eu sunt convins ca nu prea mulţi. De pildă, câţi dintre noi ne ştergem sistematic datele private de navigare, cuprinse sub denumirile de cache, browsing history, search history, cookies, private data şi altele. Câţi dintre noi realizează cu adevărat ce se ascunde în spate banalelor cuvinte „account”, „user”, „web page”, „search” etc? Ori, se ştie: reclama este motorul comerţului. Iar cel mai bun comerţ este acela care îţi citeşte în suflet. Cum afli însă ce este în sufletul cuiva? Îl inviţi să se simtă liber…pe net. Aşa va spune singur ceea ce n-ar spune nimănui, dacă ar fi întrebat.

Autor: Pr. Eugen Tanasescu

Sursa: Adevarul

Abonează-te la newsletter