Ziua de 9 Mai are o triplă semnificație, este Ziua Independenței de Stat a României, Ziua Victoriei Aliaților împotriva naziștilor și ziua Uniunii Europene. În majoritatea Uniunii Europene se sărbătorește ziua UE, în Rusia Ziua Victoriei iar în România sărbătorim, bineînțeles tot ziua Uniunii Europene. Romania a ales să sărbătorească ziua în care ne-am pierdut independența în locul zilei în care ne-am câștigat-o. Nici președintele, nici premierul nu au vorbit despre Ziua Independenței de Stat a României, în schimb, au vorbit cu aplomb despre ”Ziua Europei”. Cel mai trist este că 9 Mai nu este nici măcar ziua Europei, este ziua Uniunii Europene care într-adevăr cuprinde multe state europene, dar nu pe toate.
Suntem tot mai des împinși spre alte tradiții și valori. Ei nu vor să ne îmbogățim calendarul cu evenimente, ei vor să ne înlocuiască valorile de sute de ani cu niște sărbători noi care nouă nu ne aparțin și mai ales nu avem de ce să le celebrăm.
Hai să nu mai sărbătorim ce contează pentru noi, hai să sărbătorim ce vor alții!
Ni se inoculează tot mai puternic că tot ce ține de noi, de România, e învechit și derizoriu. Că oricum lumea s-a schimbat, că nu mai are sens să ținem la tradiții și obiceiuri. Sărbătorile naționale sunt oricum depășite, astăzi facem parte dintr-o comunitate globală, suntem în ”marea familie europeană” și trebuie să îmbrățișăm noile sărbători.
În timp ce ni se spune acest lucru pe toate canalele de comunicare avem la dispoziție filmele și serialele de la Hollywood în care se sărbătorește cu mult fast ziua Statelor Unite sau ziua Franței. Pentru marile puteri nu este demodat, este chiar bine că o fac. Ba chiar în România se organizează serbări de ziua SUA, că tre să fim și noi în trend.
Această strategie este, de fapt, una de dezrădăcinare a statelor mici. În fața acestui val de propagandă, ține doar de oameni și de liderii lor cum se protejează și dacă își duc mai departe tradițiile.
În cazul nostru, lupta este ca și pierdută. Avem un președinte care de 1 Decembrie, Ziua Națională, nu organizează niciun eveniment dar face un dineu somptuos de Ziua Europei și aproape nimeni nu observă acest lucru, nimeni nu se revoltă. Acceptăm totul ca un dat al sorții, fără să facem nimic.
Este dureros să vezi cum îți mor sărbătorile, cum apar tot felul de articole în presa aservită în care ni se spune că Războiul de Independență a fost destul de ușor, că oricum mai mult l-au pierdut turcii decât l-am câștigat noi. Acest gen de propagandă ne face să nu ne mai revoltăm atunci când președintele sare peste Ziua Națională iar de Ziua Independenței el sărbătorește ziua Uniunii Europene.
O să ajungem în 10 ani să uităm care ne sunt, de fapt, sărbătorile naționale, apoi ne vom uita eroii, care acum ne sunt prezentanți ca ”incorecți politic” și apoi vom uita cine suntem. Tradițiile, istoria, eroii neamului ne fac să spunem că suntem români, deși ni se tot spune pe la televizor că suntem cetățeni europeni și avem drepturi, se pare că noi le tot clamăm dar nimeni nu ne crede.
Europa nu este formată din europeni, Europa este formată din români, englezi, sârbi, francezi, italieni, spanioli, poloni, bulgari, ucraineni și multe alte popoare. Ar fi trist ca peste 50 de ani copiii noștri să spună că sunt europeni, iar că Mihai Viteazul a fost un personaj obscur din secolul al XVI-lea.
Autor: Alexandru David
“Fraţi români şi fraţi creştini, 9 mai este Ziua Independenţei României. PE 9 MAI 1877, Parlamentul ţării proclamă „Independenţa absolută a României”, prim ministrul Mihail Kogălniceanu declarând oficial că suntem
„în stare de rezbel…, dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă şi prin urmare ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”.
Astfel, Camera Deputaților și Senatul votează moțiunea prin care se lua la cunoștință că „rezbelul între România și Turcia, ca ruperea legăturilor noastre cu Poarta și independența absolută a României, au primit consacrarea lor oficială”, adică s-a votat moțiunea de proclamare a independenței României.”
[…]
articol integral: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/05/09/9-mai-ziua-europei-independenta-romaniei-film/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/05/09/9-mai-ziua-uniunii-europene-%E2%80%9Ddosarul%E2%80%9D-incomplet-al-molohului-de-la-bruxelles-in-actiunile-si-ideologia-sa-manifesta-din-ultimii-ani-ce-este-uniunea-europeana-si-spre-ce-ne-indrepta/
care “presedinte”,care “guvern”? sa fim cucoane serioase.bravos natiune halal sa-ti fie! Bine spunea Eminescu:Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajungă-a fi stăpîna şi pe ţară şi pe noi !
Nu d-le nu ar fi trist de loc sa se considere europeni. Te crezi cumva mai destept, mai educat, mai civilizat, mai bogat etc. decat majoritatea cetatenilor europeni. Mihai Viteazu ar fi un personaj important daca ar fi cunoscut de peste 10% dintre europeni (caci despre planeta ar fi exclus sa vorbim), dar mie teama ca nu au auzit de el nici 0,1% din cei care nu sunt romani. Vezi-ti lungul nasului si fa ceva serios cat mai ai de trait
“Asistăm nepăsători la falsificarea istoriei noastre (am în vedere, 9 Mai, Ziua Independenţei de stat a României), dăm din umeri cînd televiziunile naţionale (care nu mai sînt naţionale) au trecut pe faţă la spălarea creierelor, înlocuind evenimentele istorice reale cu idioţenia şi aberaţia unor manifestări comandate.
Bine dresaţi sau din necunoaştere unii jurnalişti vorbesc patetic despre regalitate în Republica România, trecînd sub tăcere condamnabila trădare regească! Familia fostului rege s-a dedulcit la publicitate. Vrea mai mult, tot mai mult! Precum criminalii care se întorc la locul faptei, după reîntoarcerea în România, fostul rege Mihai n-a făcut decît să revendice ceea ce aparţine de fapt şi de drept poporului român, ştiut fiind ca monarhia a avut uscăturile ei păcătoase.
Să-l predăm generaţiei tinere pe Carol al doilea – poreclit Uzurpatorul, „cartofor prin lupanarele Parisului, client al „fetiţelor” care îşi expuneau nurii în vitrină în Place de Pigale, cel, care a dat o lovitură de stat şi a instaurat dictatura regală, numită şi carlistă, a dizolvat Parlamentul şi partidele politice, a înlăturat democraţia, libertatea presei şi, cînd cineva nu se asocia la netrebniciile lui, îl asasina cu sînge rece”, scrie Mihai Rapcea.
Auziţi sminteală! Să aduci un convoi de trîntori străini să conducă poporul român, jefuindu-l, cînd România avea şi are patrioţi zdraveni la minte! Ar constitui un act de dreptate naţională, dacă membrii familiei fostului rege Mihai ar fi luaţi la întrebări de D.N.A., precum este cercetat Paul Lambrino, o altă sugativă alogenă, promovată asiduu de cumătrul Băsescu.”
[…]
“Autorităţile române s-au dat în stambă la aniversarea de carton a unui rege fără regat, un rege vinovat de cei 45 de ani de comunism, vinovat de arestarea şi asasinarea mareşalului Antonescu la comanda lui Stalin, vinovat de trimiterea la moarte sau deportare a 150.000 de soldaţi români, luaţi prizonieri de ruşi prin ordinului său de încetare a luptei contra ruşilor, vinovat de condamnarea unor intelectuali, responsabil de genocidul unor strălucite personalităţi politice şi culturale, a unor jurnalişti şi patrioţi, care au ales să moară, decît să trădeze Ţara, aşa cum a procedat fostul rege.
Dacă ar fi avut un minim respect faţă de poporul român, nu se întorcea să trăiască din nou din mila şi naivitatea unora, revendicînd proprietăţi din patrimoniul naţional, construite cu sudoarea românilor. Dacă iubea poporul român nu semna infama declaraţie de la Budapesta din 1989, prin care cereau independenţa Transilvaniei.
Cel ce a predat România ruşilor şi a plîns după noi în exil cu lacrimi de crocodil, nu a fost decît un rege necopt şi laş, „un nevoiaş al minţii”, cum l-a etichetat marele jurnalist Pamfil Şeicaru. „Mihai a conlucrat cu comuniştii pînă la abdicare. Le-a făcut jocul şi aceştia l-au lăsat să plece nevătămat şi cu averea din România. Ba l-au mai şi decorat! Deşi putea să refuze, fostul rege Mihai a aprobat legea pentru confiscarea aurului şi valutei în 1947, lege care a băgat mii de români la temniţă.
În Arhivele Naţionale există documentul care atestă că fostul rege Mihai s-a înţeles cu comuniştii să abdice şi nu a fost forţat. Fostul rege Mihai a mai contribuit la lichidarea ziariştilor şi intelectualităţii româneşti.”
[…]
“Preşedintele Iohannis a ales să nu sufle un cuvînt despre aniversarea a 139 de ani de la Ziua Independenţei de stat a României, optînd pentru o fiestă dedicată zilei Europei, o performantă închisoare a naţiunilor.”
[…]
Articol integral: http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Le-lega-cutite-la-picioare-MDP-Agero-2016.htm
“În aceeași epocă, adică în secolul al VIII-lea î.Hr., avem și un alt cuvânt, chiar mai puternic, despre intensificarea sincretismului în Israil, despre așa-numita ”politică a alianțelor”. Se referă la faptul că statul israilit, mult slăbit, pentru a putea să se confrunte cu inamicii care îl amenințau, a încheiat alianțe cu diferite state puternice. Însă în acea epocă o alianță presupunea și acceptarea zeilor neamului respectiv.
Din acest motiv și prorocii erau foarte ostili acestei politici a alianțelor și îi opreau pe regii lui Israil de la acest demers al lor, pentru că era primejduită credința. Pentru proroci era de preferat să se distrugă neamul, decât să se piardă sau să se strice credința poporului.
Este, cu alte cuvinte, exact ceea ce îi scria pururea fericitul Sfânt Părinte Epifanie Theodoropoulos Patriarhului Athenagora:
”De mii de ori este de preferat – îi scria – să se dezrădăcineze tronul istoric al Constantinopolului și să se instaleze în vreo insulă pustie a Egeii, și chiar mai bine să se scufunde cu totul în adâncurile Bosforului, decât să se facă fie și cea mai mică abatere de la linia de aur a Părinților, care strigă într-un glas: Nu este loc de compromis în cele ale credinței”.
Deci, din acest motiv și prorocii erau împotriva partidelor filo-asiriene sau filo-egiptene ale lui Israil, care, prin reprezentanții lui, alerga la aceste popoare pentru a încheia alianțe. Demersul acesta, de altfel, trăda și necredință față de atotputernicul Dumnezeu Iahve, și, în fapt, tăgăduirea Lui, odată ce accepta condiția alianței de a-i recunoașate pe dumnezeii statului aliat.
De aceea, și Isaia spune cu tulburare și durere:
“Vai celor ce se pogoară
în Eghipet pentru ajutor!
………………………………….
n-au nădăjduit în Sfântul lui Israil,
nici n-au căutat pe Iahve.
………………………………….
Eghiptenii sunt oameni
nu Dumnezeu,
caii sunt trupuri,
iar nu duh” (Isaia. 31:1-3)!
Potrivit acestora, și Isaia numește Ierusalimul ”curvă”, pentru că pe lângă Iahve se închină și altor dumnezei. Într-un cuvânt al său de tânguire, prorocul Îl înfățișează pe Iahve spunând cu întristare:
”Cum s-a făcut curvă cetatea cea credincioasă, Sionul, cea plină de judecată, întru care a adormit dreptatea, și acum sunt ucigași” (1:21).
Și din același motiv, al amestecării cultului lui Iahve cu acela al dumnezeilor străini (despre ecumenism, cu alte cuvinte), prorocul spune:
”cârciumarii tăi amestecă vinul cu apă” (1:22).
Însă, cel mai rău dintre toate este că această cădere religioasă a mai-marilor politici și a poporului era urmată și de preoții și prorocii mincinoși. Răul acesta se întâmpla atunci când cele sfinte deveneau ”regești” și intrau în puterea regelui.
Astfel, mulți preoți ai religiei israilite, pentru a se face plăcuți regelui și a-și obține interesele materiale, nu aveau puterea să se împotrivească împăratului, ci îi susțineau tactica.
”Pentru că păstorii și-au ieșit din minți”, așa cum spune prorocul Ieremia (10:21).
Adevărații proroci ai lui Iahve, cei ce urmau credința mozaică autentică, poartă acum un război pe mai multe fronturi, nu doar împotriva politicienilor, dar și împotriva liderilor religioși, a preoților și chiar a însuși marelui arhiereu.”
[…]
Integral la sursa: https://graiulortodox.wordpress.com/2016/05/16/luptele-prorocilor-pentru-curatia-credintei-in-iahve-sincretismul-sau-ecumenismul-religios-din-epoca-prorocilor-din-cadrul-conferintei-cu-tema-sfantul-si-marele-sinod-mare-pregatire/