Oare Balena Albastra, care anunta primele victime in Romania, ar putea suferi, in numele sigurantei cetateanului, o interventie SRI? Si extrapoland, am avea dreptul sa ne intrebam ce se intampla, pana la urma, cu securitatea interna a Romaniei in epoca post-Coldea? Obiectiv analizand lucrurile, cum de s-a ajuns ca SRI sa aiba o masa extraponderala, sa intervina in forta acolo unde nu are atributii constitutionale si legale, dar, in schimb, sa fie paralizat in fata unor provocari relativ minore? Cine e de vina? Cum pot fi indreptate lucrurile?
Sunt din ce in ce mai multe voci care sustin ca acest criminal joc pe computer, care provoaca traume si victme mai ales in randul adolescentilor, ar putea fi cu usurinta blocat, contracarat, anihilat si suprimat de institutia care are aspiratii atat de constante in a deveni un fel de Big Brother. Nu are SRI specialisti in IT? Nu lucreaza SRI cu suficinet de multi hackeri acoperiti? De ce nu primim nicio reactie din partea institutiei in raport cu o provocare dureroasa, traumatizanta, dar totusi minora sub aspectul complexitatii ei?
Aceasta este doar o intrebare din nenumaratele care ne pot veni in minte. Pana la urma, va trebui ca societatea romaneasca in general si clasa politica in special sa limpezeasca, pentru o lunga perioada de aici incolo, situatia Serviciului Roman de Informatii in raport cu cetateanul, cu siguranta nationala si cu securitatea colectiva in interiorul UE, NATO si al zonei geografice in care traim.
S-a spus uneori, si poate pe buna dreptate, ca SRI s-a dezvoltat excesiv, supraponderal pentru ca nu avea incotro. Daca nu a putut sa creasca in inaltime si in absenta unei legislatii moderne, serviciul secret a crescut in latime, incercand sa dobandeasca puteri sporite in diverse domenii in afara unui cadru legal. Asa-numitele campuri tactice, dintre care cel mai periculos este cel din justitie. Poate ca este, in buna masura, adevarat.
Serviciul Roman de Informatii, ca de altfel si celelalte servicii secrete, functioneaza dupa legi de la inceputul anilor 90. Cele mai importante dateaza din 1992. Intre timp, Romania s-a schimbat profund. Europa s-a schimbat. Planeta s-a schimbat. Am devenit membri ai Uniunii Europene si membri NATO. Am incheiat si respectam un parteneriat strategic consolidat cu Statele Unite. In lume si in Romania, si-au facut aparitia provocari noi atat in sens pozitiv, cat si in sens negativ, total necunoscute de catre legiuitorul din 1992. Dar ce nu s-a schimbat?
Ceea ce nu s-a schimbat este legislatia. Neexistand norme aplicabile acestui moment istoric, Serviciul Roman de Informati a profitat de cate ori a putut de labilitatea puterilor fundamentale ale statului si a principalelor institutii pentru a-si crea un nou statut pe calea unor paranorme. Acolo unde Parlamentul nu a legiferat, prin acte insistente de intruziune de tip invaziv si uneori provocand traume, SRI si-a constituit un spatiu legal artificial. Si observand ca functioneaza, a incercat sa acapareze cu forta puteri si prerogative care, in mod constitutional, apartin altor institutii. Si s-a ajuns unde s-a ajuns. Dar, inca o data, de ce?
Cum se explica cauza primordiala a relelor? De ce nu exista o noua legislatie in domeniu? Aparent, raspunsul este simplu. Dupa anul 2000, mai precis prin 2006, institutiile de forta, in special serviciile secrete, grupate in jurul presedintelui Traian Basescu si avand suportul CSAT, au incercat sa promoveze nu numai un nou concept de securitate mai modern si mai adecvat momentului istoric, ci si un pachet de acte normative ale securitatii. Asta in ciuda faptului ca, prin Constitutie, abilitat sa faca legi si sa aiba initiative legislative este doar Parlamentul care, in anumite conditii, poate delega acest drept si aceasta responsabilitate Guvernului. Nimeni altcineva nu poate nici legifera, nici pune pe masa Parlamentului proiecte de acte normative.
Ei bine, presiunea pe care a pus-o, la inceputul primului sau mandat, Traian Basescu asupra Parlamentului a creat, in acest domeniu, o contrareactie. La randul sau, Parlamentul, impreuna cu Guvernul de atunci, condus de Calin Popescu Tariceanu, a propus un pachet alternativ de legi ale sigurantei. Care, in paranteza fie spus, a si trecut de una dintre Camere. Si de ce aceste proiecte au fost inghetate?
Ambele pachete de legi erau, in substanta lor, elaborate gresit. Serviciile secrete, propunandu-si singure cadrul legal, au cazut, evident, in exces, atribuindu-si competente neadmis de mari. Si puand, astfel, sub semnul intrebarii, intre paranteze sau chiar intr-un grav pericol drepturi si liberati ale cetateanului, ale partidelor politice, ale societatii civile in general, iar in plan economic ale liberei concurente intre societatile comerciale. Parlamentul, la randul sau, nu a corectat aceste excese, ci a cazut in cealalta extrema. A exagerat, diminuand dramatic instrumentele serviciilor secrete, cu scopul de a proteja cat mai bine drepturile si libertatile fundamentale.
Adevarul este ca un serviciu secret, daca este excesiv de liber si daca are excesiv de multe atributii si puteri nu va functiona in folosul comunitatii. Dar nici nu va fi eficient daca va avea prea putine atributii si puteri.
Eu unul numai asa imi explic cum s-a ajuns in situatia in care un stat ca Romania, care nu este totusi in prima linie a razboiului antiterorist si nici nu este cel mai important obiectiv al inamicilor potentiali, a ajuns sa aiba cei mai multi securisti pe cap de cetatean, cele mai impresionante fonduri financiare raportate la PIB si cele mai multe interceptari dintre toate serviciile lumii. Si cum a ajuns SRI sa devina atat de gras, atat de greoi si atat de paralizat de propria dimensiune, incat sa nu se poata lupta nici macar cu Balena Albastra?
Prin urmare, urgenta numarul unu este de natura legislativa. Iar legislatia trebuie facuta intr-un termen rezonabil si fara patima din nicio directie.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu
Adauga comentariu