Din fiecare criză, fie că este ea financiară sau de altă natură, cei mulți pierd iar cei puțini câștigă enorm. Aceste crize ne sunt prezentate ca niște cataclisme pe care nimeni nu le vede, care se întâmplă pur și simplu și strică echilibrul mondial. Ceea ce cu timpul devine evident este că aceste crize sunt generate. Cine le generează? Pentru a afla răspunsul la această întrebare trebuie observat cine a avut cel mai mare profit în urma crizei.
Ultimele crize majore au fost cea financiară din perioada interbelică, criza petrolului din 1973 și din nou, criza financiară din 2012. Pentru că există o anumită ciclicitate, urma o nouă criză a petrolului.
Dacă în 1973 criza petrolului a fost legată de războiul dintre statele arabe și Israel și de embargoul impus de OPEC, [1] pentru SUA și statele aliate Israelui, astăzi vorbim despre o criză a petrolului în care petrolul a ajuns la un preț minim istoric.
Petrolul este principala materie primă pentru carburanți, practic, petrolul face lumea să se miște, fiind una dintre cele mai prețioase resurse naturale. Astfel, multe state s-au dezvoltat rapid după ce au găsit zăcăminte de petrol pe teritoriul lor.
Asasinii economici distrug mai mult decât economia, distrug vieți
După căderea comunismului, Statele Unite au devenit singurul pol mondial de putere. Nu este o întâmplare că toate companiile cu adevărat globale (Google, Facebook, Microsoft, Oracle, Apple) sunt americane. Modul prin care SUA s-au menținut pe prima poziție în lume a fost armata foarte performantă, urmată de economie, dar o economie bazată foarte mult pe resurse proprii (SUA având rezerve mari de gaze naturale și petrol). Începând cu anii 2000, tot pe baza resurselor naturale s-au ridicat economic mai multe state cum ar fi: Rusia, Brazilia, Venezuela, Africa de Sud și statele arabe. Încă din anii 2000, principala problemă a americanilor a fost dezvoltarea acestor state care se făcea fără împrumuturi BERD, FMI, BM, adică fără controlul lor.
Între timp, Rusia s-a redresat economic având o economie competitivă, Brazilia a devenit o putere regională atât economică cât și militară, Venezuela a devenit un pardis pentru statele din jur, un pol economic iar Africa de Sud liderul incontestabil al Africii.
În 2001 apare BRICS[2] iar în 2014 aceste state dezvoltă instituții alternative pentru Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional. Practic, acesta a fost momentul în care Statele Unite au înțeles că noua coaliție poate destabiliza actualul status quo.
Destabilizarea statelor în ascensiune a începutul în anul 2015. Această ofensivă a avut patru piloni, Banca Mondială, FMI, Armata SUA și statele arabe. Statele Unite au început discuțiile cu Iranul pentru ridicarea embargoului și au crescut producția de petrol la sondele din Iraq și Afganistan pentru a inunda piața cu petrol și a scădea foarte mult prețul. Aceste acțiuni au fost girate de Banca Mondială, FMI și OPEC. Petrolul fiind acum foarte ieftin, creșterea economică a Rusiei, Venezuelei, Braziliei sau a Africii de Sud au scăzut drastic.
Atacul economic a fost urmat de atacuri politice care au destabilizat aceste state. Brazilia a fost condusă 12 ani de guverne de stânga. Acestea au relansat economia, au creat milioane de locuri de muncă iar acum președintele Dilma Rousseff este suspendată iar fostul președinte arestat. Țara este în haos, oamenii își pierd locurile de muncă iar Brazilia este apropape de faliment.
În Venezuela și Africa de Sud lucrurile sunt și mai dramatice. Oamenii mor de foame pe străzi. Armata raționalizează alimentele iar FMI și Banca Mondială își trimit asasinii economici să ofere îmrputuri care vor îndatora aceste state pentru trei sau patru generații.
În timp ce oamenii mor de foame pe străzi, companiile intră în faliment, generațiilor următoare le este refuzat deptul la educație, în cealată parte a lumii, în clădiri de sticlă se dau bonusurile anuale. Am rezolvat și această criză. America de Sud și Africa de Sud sunt condamnate la încă 100 de ani de sclavie, cu Europa de Est ne mai gândim.
NOTE:
[1] Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) este o organizație internațională alcătuită din Algeria, Angola, Indonezia, Iran, Irak, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Venezuela. Sediul central al OPEC (din 1965) este situat în Viena, Austria. Organizația este considerată de mulți observatori drept un cartel.
[2] În economie, BRICS este un acronim care se referă la țările membre Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. Acronimul a intrat în utilizarea pe scară largă ca un simbol al schimbării în puterea economică mondială, departe de economiile dezvoltate G7 spre lumea în curs de dezvoltare. Pe 13 aprilie 2011, „S” a fost adăugat formal pentru a forma BRICS după admiterea Africii de Sud în uniune.
Autor: Alexandru David
Adauga comentariu