EOS KSI România: “Compania monitorizează activitatea tuturor agenţilor săi de colectare de creanţe şi se asigură că aceştia respectă procedurile interne, care nu includ ameninţări către debitori”.
Cuculiş: “Executarea silită este nulă dacă recuperatorul nu l-a notificat pe client că este noul său creditor”.
Sesizările primite de ziarul BURSA din partea clienţilor bancari s-au înmulţit şi s-au diversificat, în ultima perioadă.
Deşi cele mai multe fac referire la bănci şi la clauzele prevăzute în contractele de credit, există şi reclamaţii îndreptate împotriva firmelor de recuperare a creanţelor.
Debitorii spun că recuperatorii au început să le transmită mesaje de intimidare şi de ameninţare copiilor lor.
Unul dintre clienţi ne-a povestit: “În urmă cu mai bine de zece ani am făcut două credite de consum, în valoare de 7.000 de euro şi, respectiv, 100 de milioane de lei vechi. Timp de unu-doi ani am plătit la timp toate ratele, după care am rămas fără loc de muncă. După trei luni m-am reangajat şi am vrut să-mi reiau achitarea creditelor, însă, de la bancă, mi s-a spus că împrumuturile mele au fost vândute unei firme. Timp de zece ani nu am primit nicio înştiinţare de la nicio firmă că aş avea ceva de plată, iar acum, în luna martie, după aproape zece ani de zile, am observat că mi s-a pus poprire pe salariu – iniţial pe o treime din salariu şi, ulterior, pe jumătate. În fiecare lună mi se opreşte jumătate din veniturile mele lunare, de 15 milioane de lei vechi. Între timp m-am căsătorit şi am şi doi copii. Dacă m-ar fi anunţat firma respectivă că trebuie să-i returnez ei banii, ar fi fost achitaţi de mult, pentru că împrumuturile erau pe cinci ani.
Am fost la bancă să văd despre ce companie de recuperare este vorba, pentru că habar nu aveam, şi am aflat că este societatea EOS, care îmi cere acum 800 de milioane de lei vechi, deşi eu, într-un an şi ceva, achitasem destul de mult din credite. Eu vreau să-mi plătesc datoria, pentru că aşa este corect, dar ceea ce fac aceşti oameni cu mine este cămătărie curată! Am angajat un executor judecătoresc, pe care evident că l-am plătit, ca să mă ajute să obţin un duplicat de pe dosarele mele de executare silită. De peste o lună de zile nici acesta nu mi-a dat niciun semn. Vreau să văd de ce am de plată o sumă atât de mare şi de ce mi-au fost vândute creditele fără acordul meu.
Pe lângă aceste aspecte, sunt deranjat că reprezentanţii firmei de recuperare au intervenit cu ameninţări la telefon. M-au sunat şi a răspuns copilul meu de şase ani când nu eram eu acasă. Când m-am întors din oraş, copilul, speriat, mi-a spus: «Tată, a sunat cineva şi a spus că se întâmplă ceva rău dacă nu suni la numărul acesta. E ceva tare, tare rău». La fel, au sunat la vecinii mamei mele de la ţară”.
Clientul ne-a mai povestit că a avut o întâlnire cu reprezentanţii EOS, care au refuzat să se legitimeze: “M-am întâlnit o dată cu ei. Erau trei băieţi de douăzeci şi ceva de ani. Le-am cerut să prezinte un document să mă conving că sunt de la EOS şi nu au dorit să se legitimeze. Mi-au sugerat să plec în Italia să muncesc ca să le dau banii”.
Compania de recuperări creanţe i-a propus clientului să-şi achite datoriile într-o singură rată cu un discount de 15-20% sau să dea banii în 2-3 rate, după cum ne-a spus consumatorul.
Contactaţi de ziarul BURSA, reprezentanţii EOS KSI România ne-au explicat că cesiunea de creanţă presupune o convenţie prin care un creditor transmite o creanţă a sa unei alte persoane/entităţi, iar contractul se încheie exclusiv de către creditorul unei obligaţii, pentru valabilitatea cesiunii nefiind necesar acordul debitorului cedat.
Sursele citate ne-au precizat: “Cesionarul devine, astfel, creditorul obligaţiei şi preia toate drepturile cedentului, care rezultă din dreptul de creanţă cesionat. În calitate de companie care a achiziţionat creanţa, EOS KSI România are drept de acţiune asupra acestor cazuri, potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Recomandăm verificarea informaţiilor din sesizările primite de către ziarul dvs., deoarece în realitate băncile şi cesionarii transmit clienţilor/debitorilor notificări scrise de informare cu privire la debite. Având în vedere că sunt luate măsuri de informare scrisă a debitorilor, precum şi de recuperare a creanţei, creditorul este îndreptăţit să întreprindă în continuare demersuri de recuperare a creanţei”.
Referitor la afirmaţiile clientului potrivit cărora firma de recuperare recurge la diverse metode deranjante pentru a-l determina pe debitor să-şi plătească datoria, reprezentanţii societăţii în cauză ne-au precizat: “Reprezentanţii companiei EOS KSI România nu pot comenta dacă nu li se oferă toate detaliile pentru a putea investiga în amănunt cazul/cazurile semnalate. EOS KSI România monitorizează activitatea tuturor agenţilor săi de colectare de creanţe şi se asigură că aceştia respectă procedurile interne, care nu includ ameninţări către debitori şi care sunt realizate în concordanţă cu Codul de Conduită al Asociaţiei de Management al Creanţelor Comerciale, al cărei membru fondator este EOS KSI România”.
Avocatul Călin Cuculiş ne-a spus că există multe cazuri similare cu cele prezentate mai sus, subliniind că se pune problema în ce măsură băncile vând în mod “legitim” credite către firme de recuperare.
“Menţin părerea că ar trebui restricţionate prin lege cesiunile de creanţă către creditori din afara ţării”, a postat domnia sa pe pagina de socializare.
Referitor la cazul prezentat, avocatul Cuculiş ne-a precizat: “Dacă un debitor nu primeşte nicio notificare timp de zece ani, atunci creditul este de mult prescris. Sunt hotărâri judecătoreşti în care s-a obţinut prescrierea dreptului de executare silită”.
Domnia sa a menţionat, pe Facebook: “Atâta vreme cât recuperatorul de creanţă sau banca ce v-a cedat către recuperatorul de creanţe nu fac dovada că v-au notificat cesiunea de creanţe conform dispoziţiilor legale, această cesiune este nulă. (…) Instanţa de judecată, într-un dosar de executare silită, a constatat că, atâta vreme cât creditorul iniţial, cedent, sau creditorul ce a dobândit creanţa, cesionarul, nu au notificat opozabilitatea lor faţă de creanţa a cărei executare se cerea, atunci instanţa nu poate lua act de noul creditor şi, astfel, dispune respingerea cererii de încuviinţare a executării silite”.
Potrivit lui Călin Cuculiş, o practică ce a fost constatată în această piaţă este aceea prin care creditorul lasă cu bună ştiinţă să treacă trei ani fără puţin (o obligaţie de plată se prescrie după trei ani, dacă în această perioadă nu a fost deschisă procedura de executare silită), timp în care se acumulează dobânzi şi penalităţi la toată suma, după care trimite unele notificări pentru întreruperea termenului de prescripţie, urmând să lase să mai treacă alţi aproape trei ani pentru aceeaşi procedură.
Dacă firma de recuperare l-a notificat pe client că este noul său creditor, compania îi poate pune poprire pe salariu debitorului. Dacă, însă, nu au fost făcute astfel de notificări, poate fi cerută prescrierea creanţei sau a dreptului de executare silită. “Executarea silită este nulă pentru lipsa calităţii de creditor”, conchide Călin Cuculiş, adăugând: “Problema este că, la noi, prescrierea se poate face doar la cerere, nu din oficiu”.
Domnia sa a spus că, în ceea ce priveşte ameninţările, în Codul Penal este prevăzută o infracţiune care prevede că efectuarea de apeluri telefonice cu scop de intimidare sau de creare a unei stări de nelinişte se pedepseşte cu închisoare de la trei la şase luni.
Acum două zile, Marius Dunca, preşedintele ANPC, şi-a arătat speranţa că, în cadrul legii care trebuie implementată până în martie anul viitor şi care va transpune Directiva Europeană 17/2014, va fi reglementată şi piaţa recuperatorilor.
“Nu sunt de acord cu maniera de a suna noaptea, de a ameninţa, de a pune afişe pe clădiri, de a apela la vecini”, a precizat domnul Dunca. Domnia sa a adăugat că, deşi are câteva sesizări de acest tip, încă nu deţine dovezi ca să poată aplica sancţiuni, motiv pentru care Autoritatea lucrează pe etape la aceste cazuri.
Autor: Emilia Olescu
Sursa: Bursa.ro
Adauga comentariu