Politică

Cine a falimentat Romania?

Romania nu mai poate spune ca isi permite sa intretina sistemul medical. Deloc surprinzator, nu ne mai permitem nici educatie, caci nu mai sunt bani nici pentru invatatori.

Si medicii si profesorii sunt cele mai sacrificate categorii profesionale, intelectualii cu cele mai scazute venituri din intreaga Europa.

Pur si simplu, sanatatea si educatia au devenit un lux pe care Romania nu si-l mai poate permite.

Mai delicat decat invatamantul, pentru ca lucreaza direct cu sanatatea si viata oamenilor si necesita costuri infinit mai mari, sanatatea este de mult in pragul colapsului, insa problema a fost mereu pansata si acoperita de bunavointa pacientilor care inchideau ochii si intindeau mana cu bani.

Cum bani sunt tot mai putini, iar din acestia trebuie cumparate si medicamentele si ustensilele cu care medicii sa intervina asupra bonavului, decesul sistemului de sanatate de vede cel mai bine.

Aflat in coma profunda, sistemul medical este tinut formal in viata, doar de dragul imaginii si cu costuri uriase. Este lesne de explicat si de inteles cum de au intrat aceste domenii primele in colaps. Ele nu produc nimic concret, iar pagubele lor, la limita, pot trece cu vederea.

Se invoca divinitatea, ni se spune ca, in general, oamenii mai si mor sau ca, mai mult sau mai putin, scoala oricum produce tampiti. In final, ne consolam destul de repede ca este mana fatalitatii si ca nu avem cum sa schimbam destinul.

Soarta ne-a adus pe marginea prapastiei. Iar de aici aproape ca ne place sa contemplan haul care se casca sub noi.

Multe state care acum resimt criza mai puternic decat noi, state care se afla deja cu un picior in pragul colapsului general, precum Grecia si chiar si Spania, Portugalia sau Ungaria stiu macar de ce risca acum sa falimenteze.

Si, indiferent de soarta viitorului apropiat, ele au lasat ceva in urma, si-au marcat istoria cu cateva realizari, mai mult sau mai putin importante.

Au construit autostrazi, si-au pus la punct infrastructura, au modernizat institutii si sectoare ale economiei – pe scurt, au facut ceva in tot timpul asta, au evoluat, iar cetatenii lor nu pot spune ca au fost pacaliti tot timpul.

In Romania, dincolo de sanatate si educatie, nici nu stii ce alt domeniu sa eviti mai repede, pentru a nu-ti creste deprimarea si deznadejdea.

Agricultura a fost asasinata incet dar sigur, economia nu mai exista decat in masura in care singurele lucruri care mai merg sunt cele care au fost privatizate sau reprezinta invetitiile directe ale societatilor internationale. Peste tot acest peisaj, ramane o singura intrebare.

Cum am reusit sa obtinem aceasta trista performanta, ca in 20 de ani de la Revolutie sa nu facem nimic, sa nu lasam nimic bun in urma noastra, sa nu construim nimic, ba dimpotriva?

Cu siguranta nu mai putem da vina la infinit pe politicieni si doar pe ei. Mereu i-am considerat vinovati doar pe ei, niciodata pe noi. Sa invatam sa intelegem ca, in aceeasi masura, daca nu cumva si mai mult, este si vina noastra, a tuturor celor care suntem partasi pasivi la prostiile lor, fara sa ne revoltam, fara sa iesim in strada, fara sa le sanctionam fiecare greseala imediat ce ea a fost facuta.

In schimb, ne-am invatat sa inchidem ochii atat de bine la tot ce nu ne place, incat acum nu mai vedem nimic, iar astfel ne-am absolvit de orice responabilitate in fata politicienilor.

Le-am pasat lor toate nereusitele noastre si ne-am facut complici la sistemul corupt si inefficient pentru ca ne-a caracterizat mai bine decat oricare altul.

Iulian Leca
sursa: ziare.com

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Subscriu…desi e trist! Am devenit un popor pasiv si lipsit de responsabilitate! Constat aceasta mai ales dupa ce am aparut si eu in blogosfera cu un blog care doreste sa fie de atitudine…

  • Asa e, oamenii mai si mor iar scoala produce multi tampiti. In schimb doctorii si profesorii vor (pe buna dreptate?) lefuri europene. Pai ce sunt POLITISTI sau MAGISTRATI? Propun sa fie reciclati.

Abonează-te la newsletter