Cei trei „escu”… ai apocalipsei neamului românesc (2): Trădările lui Ion Iliescu

…Distrugerea industriei şi economiei, diminuarea până la anihilare treptată a sentimentului de mândrie naţională în conștiința românilor, menţinerea oamenilor în ignoranţă şi dezbinare au constituit premizele grupurilor de interese subordonate mafiei corporaţiilor mulinaţionale. De neuitat va rămâne şi actul de înaltă trădare al lui Ion iliescu semnat cu URSS în  data de 5 aprilie 1990 prin care acest reminiscent bolșevic recunoştea graniţele actuale dintre cele două ţări, act care reconsfinţea dreptul sovieticilor asupra Basarabiei şi Bucovinei.Politica anti-românească a  grupurilor de interese din preajma lui Ion Iliescu a desfiinţat şi înăbuşit orice iniţiativă individuală sau colectivă a românilor de calitate  de a păstra capitalul afacerilor în beneficiul economiei interne. Numirea la conducerea Băncii Naţionale a României a evreului Mugur Isărescu în septembrie 1990 demonstrează că atacarea suveranităţii naţionale s-a iniţiat începând cu sectorul finaciar-bancar, iar longevitatea lui Isărescu în funcţia de Guvernator al Băncii Române se datorează subordonării oarbe a acestuia faţă de organismele ocultei  finaciare internaţionale. Odată cu instalarea unuia dintre  duşmanii naţiei româneşti la cîrma celei mai importante bănci cu capital românesc , au curs potopitor împrumuturile înrobitoare impuse de FMI, astfel încât România să devină o ţară dependentă de stăpânii lumii.

Iluminatul Guvernator al BNR, Mugur Isărescu, a instrumentat prin intervenţii indirecte compromiterea şi distrugerea singurei bănci cu capital exclusiv românesc, Banca Dacia Felix . Printre ticăloșii care au conlucrat la distrugerea Băncii Dacia Felix şi a demnităţii personale  şi publice a unui patriot român de anvergură internațională, în persoana omului de afaceri Andrei Sever Mureşan, s-au aflat aghiotanții din mafia PDSR cu Iliescu în postura de scenarist șef, mafie care acaparase deja la acea dată centrul puterii în România. Spre finele primului mandat prezidenţial, Iliescu și ciracii lui, văzându-se încolţiţi de presiunile internaționale și de popularitatea  partidelor revenite pe scena politică, alături de noi partide cu orientări sănătoase care ameninţau cu debarcarea de la putere a neocomuniştilor și paleosecuriștilor care confiscaseră țara, Iliescu și ai lui au declanșat lupta pe viaţă şi pe moarte pentru păstrarea puterii acaparate, recurgând la mecanisme criminale și perfide de tip mafiotic, un fel de „Cosa Nostra” de sorginte dâmbovițeană, încercând să-l  silească pe principalul acţionar al Bancii Dacia Felix să finanţeze cu milioane de dolari  campania electorală pompoasă şi demagogică a PDSR-știlor, folosindu-l drept agent de presiune și șantaj pe nimeni altul decât Sorin Ovidu vântu, lacheul clanului Iliescu și Mugur Isărescu. O campanie de proporții fianțată ocult le-ar fi asigurat rămânerea la putere în confruntările electorale cu o opoziție tot mai bine articulată în jurul Seniorului Corneliu Coposu. Iliescu a văzut în Mureşan principalul personaj potenţat financiar pentru extorcarea banilor negri, mai ales după ce fostul sportiv celebru și magnat a reuşit performanţa incredibilă  de deschidere a României spre Occident prin aducerea la Bucureşti a celor mai importante personalităţi politice şi sportive, între care preşedintele Statelor Unite ale Americii,  George Bush senior. Tovarăşii n-au apreciat… S-au temut… Și, ca urmare a  refuzului asocierii şi susţinerii finaciare din partea  acţionarului principal al Băncii Dacia Felix, structurile lui liescu au declanşat prigoana împotriva omului de afaceri cu verticalitate. Conform celebrului  dicton leninist, mult invocat și declamat şi de către Stalin, „Dacă nu este vinovat, găseşte-i o vină!”, cu ajutorul securiștilor abil structurați  și plasați în pârgiile decisive ale  statului, între care justiţia şi mass-media au fost principalele instrumente de compromitere şi discreditare publică a unui patriot incoruptibil, regimul Iliescu aproape că a reușit distrugerea acestuia. Campaniile denigratoare de presă la adresa condamnatului de dinainte de a fi condamnat, au avut efectul distructiv planificat.

Existenţa unei banci cu capital autentic românesc încurca planurile masoneriei evreiești care viza și vizează  controlul absolut asupra societăţii noastre și a întregii lumi. Despre înscenarea diversiunilor și despre cum s-a executat cu abilitate falimentarea Băncii Dacia Felix din interior, din umbra acționarului principal, prin inginerii demne de minți diabolice, s-au ocupat  adevărați ucigași finciari profesioniști instruiți și specializați în fabricarea de dosare măsluite, fiind mobilizată de către Iliescu și Isărescu o întreagă reţea structurată pe nivele de putere. Escrocii adevăraţi au fost bancherii  de la LEUMI–BANK, cei  care au avut interesul să pună  mâna pe capitalul bănesc și activele acelei banci declarate falimentare… Reţeaua evreiască de afacerişti alcătuită din Fredy Robinson, Liviu Mandler, Shmuel Bergovici  a  manevrat abil şi convingător  conducând cu succes operaţiunea. Toate facilităţile obţinute în urma privatizărilor de vârf au intrat automat în circuitul firmelor evreieşti.

Întreaga tărăşenie mediatică  a cazului Mureșan-Banca Dacia Felix a avut menirea clară  de a intimida şi descuraja pe oricare dintre cei care ar mai fi îndrăznit să susţină iniţiative de afaceri  pentru interesul autohton românesc. Andrei Sever Mureșan este un român ardelean cu o descendenţă familială importantă şi cu activitate tradițională din vechime de apărare a intereselor funciaere și financiare ale românilor din Transilvania, veşnic atacaţi de grupările revizioniste maghiare. Un astfel de român nu putea să fie cruțat pentru demersurile sale pro-româneşti și pentru promovarea imaginii Româneie în lume.

Cazuri similare au mai existat în istoria mai  îndepărtată sau mai recentă a României, însă, în lipsa instrumentelor de manipulare în masă din acele vremuri cu eroi persecutaţi și executați, le-au fost acordate ulterior circumstanțe atenunate şi li s-au recunoscut meritele. O dovadă a nevinovăţiei omului de afaceri Andrei Sever Mureșan, a fost scoaterea de sub toate capetele de acuzare și achitarea, doar că meritul a fost al justiţiei străine care a soluţionat corect dosarele cu acuzaţii mincinoase, conspirative, analizând profesionist fiecare detaliu din rechizitoriu și fiecare element incriminatoriu fals care au constituit cumulul de acuzaţii. Și nu cred că ar putea, fie și iliescu, Isărescu și mafia cu tentacule mult dezvoltate și în prezent, să emită insiunuări potrivit cărora  Sever Mureşan a mituit justiţia franceză și justiția elveţiană  pentru a scăpa de arest și a obține reabilitarea juridică. Ar fi prea aberant  și jignitor la adresa acelor state să se lanseze o astfel de teorie. Dar, despre aceste acte de dreptate și reabilitate nu se mai scrie, acoliții celor trei regimuri înrudite, recilcate au grijă să nu mai facă vorbire pentru spălarea imaginii sacrificatului, a condamnatului fără vină. Iar cei care s-au lăsat manipulaţi  de campaniile diabolice ale presei la comandă politică greu vor afla adevărul în timp despre meritele contemporanului nostru, Andrei Sever Mureșanu, descendentul revoluţionarului paşoptist, autor al versurilor Imnului de azi, Andrei Mureşan, și greu se vor deştepta aşa cum îndeamnă versurile Imnului „Deșteaptă-te, române !”.

Autor: Andreea Arsene

Sursa: Ziarul Natiunea