Politică

Când Adevărul și ziarul ”Adevărul” sunt atât de departe unul de altul

arthurAm decis să încetez colaborarea mea cu ”Blogurile Adevărul”. Am fost invitat să public acolo, la sfârșitul anului trecut, de o doamnă foarte bine intenționată, căreia nu pot decât să-i mulțumesc încă o dată. Am debutat cu un text despre generația mea (39 share-uri și 90 de like-uri, un comentariu), text comandat inițial de Gândește.org.

O vreme, materialele mele au ajuns pe pagina principală, acumulând like-uri și comentarii, cea mai mare parte dintre ele cretine. Am intrat însă, treptat, în zona de cenzură. O postare, în care îl criticam pe Crin Antonescu, afirmând că a devenit captivul lui Ponta, a fost urcată foarte sus și preluată de B1Tv. O altă postare, în care îi luam apărarea lui Crin Antonescu, a rămas pierdută în imensitatea portalului. Când băieții (sau fetele!) s-au limpezit în legătură cu orientarea mea politică, pur și simplu m-au abandonat, au lăsat gândurile mele să zacă pe blog, acolo unde nu poți să ajungi decât căutând pe google.

De altfel, pe pagina principală nu mai intră, acum, decât o selecție combinată de texte fără niciun dumnezeu, texte ”obligatorii” ale unor șmecheri din politică, jurnalism și cultură, și texte favorabile politicii editoriale a trustului (care politică e ceva de groază, nu vreau să vorbesc despre așa ceva).

Bine, nu e prima dată când mi se întâmplă acest lucru. La Hotnews, după vreo cinci articole, am închis colaborarea. Poate că n-ar fi lipsit de sens să spun aici că, ulterior, fiind realizator de emisiuni la radio City FM, i-am invitat în emisiunea mea pe Tapalagă, Pora (care nu plagiase încă) și Pantazi, deși opiniile lor pur și simplu îmi displac. Singurele publicații care nu mi-au cenzurat în mod vădit textele au fost Ziarul financiar și Cadran Politic. În cazul Ziarului financiar, absența cenzurii se datorează însă înțelegerii dintre Bogdan Teodorescu, la care lucram atunci, și Adrian Sârbu, și nicidecum deontologiei sau bunăvoinței lui Cristian Hoștiuc, redactorul-șef al ZF. La fel de adevărat este că textele mele erau pe-atunci destul de citite, mai citite, în orice caz, decât textele lui Daniel Dăianu.

După această nouă experiență, am ajuns, în cele din urmă, la concluzia că blogul e sfânt. Blogul este singurul mediu cu adevărat liber, dacă, bineînțeles, îți dă mâna să fii liber. În același timp, am decis să mă reîntorc pe platforma Gândește.org, unde am mai publicat ( și unde sunt aproape sigur că mă voi simți bine.

Nu exclud, în principiu, colaborările cu alte publicații, în viitor, mai ales dacă voi fi și plătit. Din motive financiare, îmi este imposibil să mă declar definitiv decepționat. Între 2009 și 2011, n-am scris niciun articol politic și mi-am jurat că nu voi mai scrie. Iată-mă, astăzi, amestecat din nou în politică. Până când? O chestiune de habitus: până când voi avea fie banii, fie măcar curajul să renunț.

P.S.: N-am luat niciodată șpagă pentru articolele mele și n-am scris niciun rând la comandă (politică).

Autor: Arthur Suciu

Sursa: arthursuciu.blogspot