În ultima vreme avem parte de un spectacol jalnic de circ, de tot râsul/plânsul. O cacialma a încornoraţilor politicieni, care în totală bătaie de joc împroaşcă mulţimea de fraieri şi gură-cască cu tot felul de petarde fumigene, care mai de care mai colorate şi mai dense!
Începând cu declaraţiile belicoase ale preşedintelui, jucător, turnător şi dictator, specialist în manipulări grosolane şi dezinformări, privind desconspirarea unor aşa-ziși „ofiţeri sub acoperire”, acum apar tot felul de artificii şi tot felul de circari, care mai de care mai vedetă, ieşind pe piaţa cu tarabă plină de declaraţii mincinoase care nu fac altceva decât să pregătească scena pentru spectacolul final, cel pe care îl pregăteşte președintele însuşi.
Preşedintele arată pumnul celor care doresc felia de caşcaval şi le promite răzbunare, aşa cum numai el ştie s-o facă. Tulburând apele şi aşa agitate ale unor alegeri şi aşa neinspirate, preşedintele nu doreşte să părăsească scena politică cu mâna în buzunar. El doreşte să păstreze linia sa de maşinaţiuni şi de afaceri internaţionale, de vânzare a statului Român, precum Folta Navrom, să ne dea mai departe pe mâna mafiei internaţionale cu care are legături puternice încă din ’90. Cine ar îndrăzni să îi ia locul fără să-l consulte şi fără să îl urmeze pe mai departe în contractele de subjugare a ţării? Oricine ar încerca acest lucru se va izbi de rezistenţă acestuia, de care se pare că nu vom scăpa! Oare?
Aşa stând lucrurile, prezidenţiabilul a lansat la apă o cacialma care deja îşi produce efectele şi care va atinge apogeul în viitorul apropiat, ciuruindu-ne din nou cu venin, învrăjbind populaţia, năucind de tot publicul intern dar şi cel extern, şi care nu mai poate înţelege demersul unui aproape ex-preşedinte, care în mod normal ar trebui să fie mai degrabă un pacificator, un mediator şi nu un mistificator agitator, interlop.
Prin urmare, asistăm la scene groteşti, unde diverse personaje, precum Robert Turcescu, un jurnalist tânăr cu o oarecare reputaţie până în prezent, apare cu o scenetă tragic comică în care el însuşi se consideră vedetă şi vipul melodramei… Cel mai tragic ar fi, de fapt, ca acest jurnalist să fi fost uns şi el cu alifiile mafiei interlopilor care îl au la mână, şantajându-l cel mai probabil, sau cumpărându-l… Altfel nu se explică acea ieşire la rampă, împins în scenă de gaşca de politruci mafioţi, să-şi prezinte melodrama vieţii lui… Un compromis mizerabil şi lamentabil, pe care în condiţii normale, nici un om normal nu l-ar fi acceptat. Să te tăvăleşti în mocirla plină de fecale a mafioţilor politicieni este cea mai grozavă umilire a omului R. Turcescu!
În fapt şi el a fost împins în arenă, precum dama de companie Udrea, la momentul farsei cu „bileţelul roz” implicată direct în războiul Băsescu-Tariceanu… Când cei doi se certau… Udrea a câştigat postul de ministereasa şi de VIP politic, unsă și cu bani din proiecte europene, adică afaceri cu spălare de bani… Deci, episoadele se repetă, aceiaşi cacialma a încornoraţilor politruci mafioţi de România… Măcar aşa să ne facem auziţi în lume…
Cum spuneam, școala de securitate a produs mereu dezinformări şi mistificări pentru manipularea masei de votanţi, pentru năucirea lor şi obţinerea, de fapt, a ceea ce îi interesează pe interlopi. Sub perdeau de fum şi prin apele tulburi se lucrează intens la demolarea a ceea ce a mai rămas din naţiunea română. Din păcate, tot noi, cei care stăm şi aşteptam cuminţi urmărind deznodământul arenei de circ, vom fi pierzătorii partidei… Iar pentru cei care mai au o urmă de îndoială că este mâna prezidenţiabilului şi al grupării sale de interlopi îi invit să citesca cartea “Epoca Dezinformării” scrisă de Henri-Pierre Cathala editata în 1991 (parcă intenţionat, să fim puşi în gardă!), unde sunt explicate pe înţelesul tuturor maşinaţiile dezinformării şi manipulării maselor, cu procedee deja testate de către toate serviciile secrete din lume, inclusiv din România…
Una dintre metode este şi cea aplicată nouă de către preşedinte: aruncarea pe piaţă a unor zvonuri, prin mass-media şi prin surse „demne de încredere”, cu scopul precis de a abate atenţia de la lucruri mult mai importante şi de a produce episoade de comentarii şi critici la adresa unora. Iar în urma acestora se pregătesc alte jocuri de culise, mult mai grave, pe care opinia publică nu mai are timp să le observe. Oare cât timp le mai putem permite acestor farsori şi circari, păpuşari şi marionete, să ne umilească şi să ne aplice loviturile de graţie? Cât mai putem suporta aceasta cacialma a unor încornoraţi politruci interlopi? Am mai spus deja, în alte ţări, astfel de indivizi erau eliminați de mult, însă, noi am făcut deja o tradiție din coabitarea şi complicitatea cu aceştia!
Să nu uităm: „Când oamenii de bine nu vor interveni, răul va triumfa”!
Autor: Viorel Sandu
Sursa: Ziarul Natiunea
Adauga comentariu