Cum va arăta societatea românească peste câtiva ani? Mai interesează pe cineva? Ne concentrăm atât de mult pe prezent, încât riscăm să ratăm viitorul!
Ceea ce uită politicienii este că deși iesirea din recesiune economică este posibil să fie făcută la termenul planificat, efectele crizei le vom resimti pe termen nedefinit…Mai preocupă pe cineva cum se (de)formează această generatie a crizei?… Cum sunt afectate relatiile interfamiliale? Cum este modelat comportamentul social ca produs al atmosferei infecte cultivate în mod conștient?
Președintele face apel la depunerea armelor. Corect! Însă, cum poti opri un război pe care l-ai declansat și cum poți stopa un virus după ce l-ai manevrat? Puteti, stimati politicieni, jurnaliști și intelectuali inexistenți să oferițt un răspuns? Când fiecare, în parte, v-ati aliniat la acest joc periculos?
Ca și altădată, Andrei Plesu face o radiografie exactă a unei societăti care culege tot mai mult roadele unui mod de a fi întretinut cu bună stiintă…
România a ajuns, în sfârşit, la mult visatul consens. Dar nu consensul unei convieţuiri civilizate şi productive, ci consensul demobilizator al furiei şi al trivialităţii. Societatea autohtonă s-a «stabilizat», s-a instalat într-o unanimitate a injuriei, într-o mare de negativitate agresivă. În orice direcţie ai privi, simţi maidanul.
Într-o asemenea ambianţă, nu mai contează cine are dreptate. Nu are dreptate nimeni, pentru că nimeni nu mai are dreptul să aibă dreptate. Scopul nu scuză stilul, adevărul şi bunele intenţii nu justifică proasta creştere, grosolănia, desfrânarea comportamentală.
Înainte de a fi o criză economică, financiară, sau politică, criza românească e o criză a respectului de sine şi de celălalt, o criză a demnităţii personale, instituţionale şi naţionale, o criză a moravurilor, a bunei cuviinţe, a omeniei. Dintr-o asemenea criză nu ne poate scoate niciun ajutor din afară. Şi mă întreb dacă şi resursele interne ale unei eventuale reaşezări nu sunt cumva epuizate. (Adevarul, 2010)
Pare pesimist diagnosticul? Într-o atmosferă generalizată de maidan criza îsi găsește terenul prielnic de dezvoltare. Cu politicieni care îsi interpretează admirabil rolul în ring, cu părinti debusolati care se înstrăinează de propriile odrasle, cu o scoală care este în fază muribundă, cu o biserică ieșită de pe macaz, care poate fi viitorul generatiei ce se dezvoltă sub ochii nostri?
Nu! Criza nu se va finaliza anul următor. Fiindcă de-abia acum vom începe să culegem ceea ce am cultivat. Odată ce semeni vânt, nu poti culege decât furtună!
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
Adauga comentariu