„Crimele celor de sus nu sunt egalate decât de ticăloșia celor de jos.” (N.D. Cocea)
Oportunismul a fost considerat de mulți ca fiind apanajul clasei politice. Însă, nici figura omului simplu de pe stradă se pare că nu face excepție! Desigur, orice generalizare grăbită poate duce la erori, însă istoria confirmă o asemenea ipoteză, chiar dacă sunt necesare anumite nuanțări. Și chiar dacă sunt excepții de la regulă!
De exemplu, în anul 1916, atunci când armatele de ocupație au intrat în București, militarii germani au rămas șocați la vederea neașteptatelor manifestări de simpatie din partea populației bucureștene. Surprinzătorul fenomen le-a indus un sentiment de derută, așa cum reiese din această relatare referitoare la atitudinea străzii:
”Cu cât intram mai adânc în București cu atât creșteau și aclamațiile. Pe mine m-a scandalizat acest entuziasm, că ne aclama aceeași bandă mizerabilă, care a urlat și a cerut război împotriva noastră. Ieri am intrat într-o marochinărie… imediat m-a înconjurat o mulțime de oameni, strigând mereu „Ura! Ura”. Când am ieșit din prăvălie, din nou „Ura! Ura!” Știți bine că așa ceva ți-ar face plăcere într-o țară prietenă, dar într-o țară dușmană îți produce aversiune.” (mareșalul Mackensen)
Desigur, este vorba despre români și despre germani! Iar diferențele sunt uriașe. Însă, dincolo de posibilele note subiective pe care le putem invoca, cu certitudine până și ofițerii germani au fost neplăcut marcați de lipsa de caracter a populației care a aclamat pe dușmani. Până și aplauzele pot produce aversiune!
Nu putem neglija numărul românilor care au întâmpinat cu răceala trupele de ocupație, însă nici nu putem invoca faptul că imaginea unor locuitori excesiv de călduroși cu ocupantul ar fi fost fictivă. Acest aspect demonstrează lipsa de principialitate și de coloană vertebrală în cazul unei populații nu doar dezorientate, ci devenite tipice cu privire la conduita autohtonă. Nu putem ignora faptul că în multe ocazii oportunismul a fost apanajul nu doar a elitelor politice sau a celor religioase, ci și a maselor populare care au încercat să profite din minimele ocazii care i se iveau.
Pe un anumit fond de lipsă de educație, dar și lipsă de caracter, atitudinea oportunistă devine o trăsătură de caracter generalizată. Reliefând un tip special de imoralitate care ține de etica politicilor publice, dar și de etica socială. Ilustrând, dacă mai era necesar, nu doar o lipsă de loialitate față de valori, ci o adâncă carență morală.
În acest context, devine de înțeles de ce propriile interese primează în politica autohtonă și nu respectul sau admirația pentru valori umaniste sau democratice. Fiindcă acest lanț al slăbiciunilor este construit și consolidat și prin atitudinea unei majorități a populației indiferente și pasive față de orice principiu etic.
Ca atare, corupția atinge la noi cote endemice iar mita ca practică a fost împrumutată cu succes și transformată într-o tradiție națională. Fiindcă interesele imediate primează, indiferent de ceea ce suntem nevoiți să sacrificăm pe altarul imoralității. De aceea circul pomenelor electorale va continua să funcționeze ireproșabil, iar traseismul politic va fi aplaudat.
Este deja o realitate incontestabilă că între o clasă politică mediocră și o populație condusă de instinct primar există un liant ce înfiripează o relație de dragoste eternă: oportunismul!
Așa că nu contează în mod decisiv culoarea politică a guvernantului. Nemulțumirea cetățeanului apare doar atunci când i se interzice accesul la robinetul prin care se scurg avuțiile țării. Atâta timp cât curg stropi și în plasa lui se poate declara satisfăcut! Acum, robinetele au fost confiscate doar de unii! De aici și marea nemulțumire! Însă, atunci când vor începe să li se dea drumul înainte de alegeri, oare care va fi scenariul? Deja îl putem intui… Ura!
autor: prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
Ati uitat intoarcerea armelor la 23 august 44 si primirea facuta rusilor la intrarea in Bucuresti. Ati uitat primirea facuta de o parte a populatiei Bucurestiului minerilor in 1990. Da, romanii au lipsuri mari in ceea ce priveste caracterul si de aceea au pierdut mult pe plan international si chiar pe plan national. Pe plan national se comporta la fel ca si galeriile echipelor Steaua, Dinamo si Rapid. Se bat, se injura, uitand ca politica trebuie pusa in slujba cetatenilor si nu a buzunarului propriu, a avantajelor de orice gen. E trist dar adevarat !
Păi când vârfurile societăţii te educă să fi laş, ce pretenţie să ai de la marea masă a oamenilor. Nu am să uit vorbele câtorva români, prin anii ’90, când se căuta implementarea lozincii-referitoare la crimele comuniste-că vezi Doamne, românii “iartă dar nu uită”.Această spălare de creier făcută de nişte descreieraţi ipocriţi, mi-a creat cea mai mare scârbă de clasa politică şi de unii ‘telectuali.Cum adică să iert?! Trebuie să fii idiot, să nu gândeşti. Ba din contră, o fiinţă umană gânditoare, poate uita, dar nu ierta. Din această cauză s-au bucurat şi se bucură de favoruri foştii şi actualii securişti, după ce au distrus o naţiune şi acum o îngroapă, punând ţărână peste ea, cu ajutorul occidentului. Că românul este sfătuit să ierte. Dar de ce morţii măsii lor să ierţi?! Adică fă-mi tu mie rău, eu să nu uit răul, să rămân cu traumă psihică, dar să te iert. Pentru fiinţa umană, este mai bine să nu ierţi nimic, să te răzbuni cu prima ocazie, ca după aia să uiţi. Dacă guvernanţii actuali cred că pot face oricât rău, cu gândul că românul iartă, eu le spun să le intre bine încap, că suntem unii dintre români, care nu vom ierta nimic niciodată. Ca români, vom folosi înţelepciunea populară, care spune că atunci când omori năpârca, omoară şi puii. Şi să nu uite aceşti rahaţi care distrug România, că securitatea a avut cadre de doi lei, rebuturi. De aceea au chinuit oameni, i-au omorât şi i-au îngropat la juma’ de metru în pământ. De am putut noi să le dovedim crimele. Dar poţi vedea şi următorul scenariu. “Duşmanii poporului” urcaţi într-un tren, capăt de linie într-o prăpastie la munte de 800 de metri adâncime, apoi dinamitat muntele.Nu va săpa nimeni 500 de metri în pământ să-şi scoată “eroii”. Deci atenţie! Unii români s-au hotărât să nu ierte!