Dacă în editorialul anterior am vorbit despre Porc – animalul politic suprem, în prezentul editorial voi vorbi despre subordonații politruci ai porcului care, după cum vă spuneam, nu pot fi decât tot animale, fiindcă oameni în preajma porcului nu pot sta datorită mirosului pestilențial și a mizeriei în care ar fi nevoiți, contrar firii lor, să se bălăcărească.
Îi voi lua în discuție, de sus în jos, pe locotenenții zoomorfi ai porcului, de la hiene – mâinile sale drepte, la vrăbiile ce-i fac figurația necesară oricărei campanii electorale.
De ce nu vorbesc în acest editorial despre evenimentele mai recente ce ocupă și preocupă opinia publică, preferând să descriuîn schimb anatomia și fiziologia fabulistică a fenomenului politic și a actorilor politici animalieri? Fiindcă, fie că în țară e revoluție, mineriadă, schimbare de guvern, suspendare, corupție, dezastru la bac sau Boc primar la Cluj, animalele politice rămân animale iar viața românilor rămâne proastă. Prefer așadar să vorbesc acum despre zoologia politică perenă decât despre fapte punctuale, efemere. Prefer să vorbesc despre cauze decât despre efecte.
Suntem obișnuiți să dăm mereu vina pentru tot ce merge dezastruos în țară, de la rezultatele slabe la bac la prețul biletului de autobuz și a cașului de oaie, suntem obișnuiți să dăm vina invariabil și cu ură pe Porcul din frunte. Pe ,,il capo di tutti capi”, pe șeful cel mare de la președinție sau de la guvern. Uităm însă că singur el nu ar avea nici funcție, nici putere. Mâinile sale drepte, cei aflați în imediata sa apropiere, hienele, locotenenții săi, sunt cei care îi pun în aplicare și îi sprijină planurile. Ei sunt sau o gașcă de competenți, care îi fac inteligent, calculat dar fără conștiință sau discernământ, toate treburile murdare, ori o gașcă de incompetenți, dacă Porcului îi e foarte frică de concurență. Frică, fiindcă hienele sunt ființe feroce, care se gudură de Stăpân cât e puternic și autoritar, care îl ling și-l purică sistematic, dar la mirosul sângelui sar înverșunate, cu sânge rece, la beregata Porcului, când îi simt slăbiciunea sau când îi e lumea mai dragă. Porcul nu se înconjoară așadar niciodată de hiene mai inteligente sau mai puternice decât el pentru a nu risca a fi sfâșiat de către acestea. Preferă hienele muncitoare și docile, cu limba lungă și umedă și creier cât o migdală, ce știu să execute ordine, să lingă lăturile din coteț și rahaturile porcești (pentru a păstra curățenia aparentă a imaginii publice) și să nu gândească decât atât cât li se permite și cât au nevoie pentru executarea ordinului. Cu toate acestea, animale carnivore, hienele nu își pot înfrâna la nesfârșit instinctele și ajung în cele din urmă a devora porcul pentru a îi lua locul. De multe ori, înaintea întronării ca porci, hienele se sfâșie între ele pentru supremație.
Hienele, pentru a duce la îndeplinire sarcinile de partid trasate de șeful porcin, au la rândul lor nevoie de subalterni supuși și devotați, ușor de dus cu zăhărelul cauzei politice, ideologice sau de interes personal sau de gașcă. Ei își atrag și se înconjoară cu o suită de papagali și urangutani, ce papagalicesc mai departe și diseminează mesajele venite de la centru, sub formă de viu grai sau fluturași și afișe, dau o mână necalificată de ajutor oriunde e nevoie. Papagalii și urangutanii sunt fidelizați cu idealuri insuflate oneros sau cu promisiuni de parvenire. Cei mai naivi sunt duși cu vorba de zăhărelul ideologic și fac voluntariat și munci de salahor ani de-a rândul fără a primi nimic în schimb (în timp ce hienele și porcii parvin politic și financiar pe spatele muncii lor); cei mai tupeiști și mai oportuniști, ce își cer partea la ciolan în schimbul muncii depuse, primesc uneori sinecuri, funcții de răspundere în administrație, deconcentrate, etc., în care frecvent și inevitabil se fac de râs atât pe ei, cât și partidele din care fac parte, fiind incompetenți și prostănaci. Masa de activiști zoo este îngroșată de cele mai multe ori de vrăbii și ciori ce fac o neasemuită și indispensabilă larmă de susținere la mitinguri, concerte, conferințe, dezbateri, ș.a.m.d. Aceste păsări completează atmosfera și figurația pentru a desăvârși imaginea de succes politic și electoral a porcilor și hienelor și a da impresia alegătorului de rând că cel ce candidează sau e ales într-o funcție publică beneficiază de sprijin popular consistent și efervescent.
Din păcate, în Romania și politica, la fel ca celelalte domenii, e o ruină, un simulacru, o scenă pe care joacă Vanitatea cu Deșertăciunea, Prostia cu Incompetența, Corupția cu Hoția și Tupeul cu Nesimțirea. În lipsa unui sistem de valori autentice impuse și acceptate ca filtre politice și sociale, au scăpat nefiltrate, în toate palierele politicii, multe gunoaie și rebuturi.
Mă preocupă, dincolo de partide, alianțe și ideologii, oamenii, masele de oameni ce le însuflețesc pe toate acestea, cei de jos și de la mijloc, din eșalonul doi și trei și zece, cei ce sunt promovați și cocoțați în funcții cheie după fiecare succes electoral. Mă tem de analfabeții mici care ar putea fi puși șefi și directori mari în diverse funcții și instituții, în mod perpetuu, indiferent de puterea politică decidentă, mai mult decât de comunism, ,,băsism”, ,,plagiatorism” sau corupție. Agramații și incompetenții de duzină, puși în funcții de răspundere,sunt mult mai distructivi decât porcii de la vârf. Ei au o puternică acțiune corozivă, de lungă durată, pentru fibra morală a acestui popor, ei rod în permanență ca șobolanii rădăcinile de onestitate, moralitate, muncă cinstită, puținele valori care ne-au mai rămas. Ei creează un curent, dau un exemplu de reușită, le arată tuturor că doar așa poți ajunge la mai bine. Iar poporul e tentat să-i imite, să le împărtășească falsele valori și năzuințe. Vom ajunge în acest stil un popor barbar, animalic, fără caracter, valoare și coloană vertebrală, un popor corupt, disprețuit și nomad ce va pribegi etern cu mâna întinsă pe la alții și nu își va mai regăsi niciodată, pe câmpiile istoriei, locul și demnitatea.
În România, o revenire la normalitate e imposibilă și de nedorit, fiindcă normalitatea la noi este tocmai anormalul. Ar fi nevoie de o schimbare autentică de paradigmă, de mentalitate, atât în rândul electoratului, cât și a oamenilor politici. Electoratul poate fi scos din starea de abrutizare în care se găsește doar prin educație și creșterea nivelului de trai. Politicienii, printr-o sită a valorilor, cu ochiuri fine, printr-o politică de cadre în care, cel puțin oamenii care ies în față, decidenții, să fie animați de inteligență, bun simț, competență și integritate. În caz contrar, mica noastră lume animalieră va crește treptat, până va ajunge un veritabil Jurassic Park, în care dinozaurii se vor devora reciproc până la dispariție. Primii însă, ne vor devora pe noi.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Responsabilitatea pentru înțelegerea textului într-un mod sau altul (și a eventualelor analogii cu personaje reale), îi revine în întregime cititorului!
sursa: presalocala.com
Adauga comentariu