Analize și opinii Politică

10 lucruri pe care probabil nu le ştiai despre apă

apaFapte, mituri, soluţii contra secetei.

1. Apa este principalul factor limitativ pentru specia umană, adică resursa la capătul căreia creşterea populaţiei se va opri. Chiar dacă – spre deosebire de alte resurse – cantitatea de apă se păstrează constantă, ea se împarte la oameni tot mai mulţi, cu consumuri tot mai mari. Deja, media globală de consum a trecut de 50%.

2. Următorul război mondial, dacă va exista, va porni probabil de la apă iar cel mai fierbinte punct al planetei este vecinătatea dintre India şi China. Deja chinezii fac lucrări hidrotehnice ample care le vor permite, la nevoie, să oprească curgerea unor cursuri de apă în ţara vecină.

3. Preţul la care se vinde acum apa este cu mult sub valoarea economică, pentru că încă există iluzia abundenţei. În momentul în care deficitul de apă devine constant, regula este ca preţul să crească accelerat, chiar şi de ordinul zecilor de procente în fiecare an.

4. Este nevoie de două până la cinci tone de apă pentru a produce alimentele necesare unui singur om, pentru o singură zi. Pentru un kilogram de carne, trebuie consumate 16 tone de apă. Pentru o halbă de bere trebuie 75 de litri. Pentru o singură roşie – 13 litri în agricultura clasică sau a zecea parte cu tehnologia hidroponică.

5. România este la coada Europei în privinţa resurselor de apă: sub 2000 de metri cubi pe locuitor pe an. Nici la apele minerale nu stăm aşa bine pe cât ne place să credem. Resursele exploatabile sunt mai mici de 1,5 litri pe locuitor pe zi. În total – 26 de milioane de litri: jumătate plată, jumătate cu bule. Terapeutice, în schimb… gârlă.

6. În România, cele mai severe secete au fost în 2000 şi 2003. Faimoasa secetă “din ’46″ e abia pe locul al cincilea. Motivul pentru care seceta de după război a fost însoţită de foamete a fost faptul că ţăranii au fost jefuiţi succesiv de militarii români, apoi de cei ruşi.

7. Irigaţiile pot dubla producţia, dar asta nu le face automat economice în orice condiţii de cost al electricităţii respectiv preţ al recoltei. SUA, cu unul dintre cele mai productive sectoare agricole, are irigată doar 15% din suprafaţa arabilă. România a scăzut acum două decenii de la 30% la doar câteva procente.

8. Circulă de ani buni un mit cum că irigarea cu apă din pânza freatică ar fi interzisă. În realitate, operaţiunea este permisă, în schimbul unei taxe plătite la “Apele Române”. Chiar şi pomparea pe bază de motorină se poate dovedi rentabilă, pentru că în condiţii de secetă prelungită poate fi ultima şansă de-a mai salva recolta.

9. Chiar şi într-un an secetos, pierderile pot fi minimizate dacă planul de culturi este făcut de un inginer agronom care n-a chiulit de la cursuri şi a mai citit ceva pe lângă. El trebuie să jongleze cu proporţia dintre culturile de toamnă şi cele de primăvară, să sincronizeze plantele iubitoare de apă cu cele se descurcă bine cu mai puţină, respectiv să stea cu un ochi pe cotaţia de pe bursă şi cu celălalt pe oboseala solului.

10. Cum îşi rezolvă alţii problemele? Iată două exemple din ţări cu resurse sărace: În Malta, o reţea de tuneluri adună apa din acviferul aflat la 100 de metri sub insulă. În Cipru, 100 de baraje strâng ploile căzute într-un singur sezon ca să ajungă chiar şi pentru câte cinci ani secetoşi.

Lucian Davidescu
sursa: agrointel.ro

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • 1. Alarmă falsă! Creșterea numerică a populației este o invenție/gogoriță, promovată pentru a justifica anumite măsuri/acțiuni/taxe ale celor care nu se mai satură. La fel ca și mitul/minciuna cu încălzirea globală generată de activitatea umană (care s-a oprit din 1999 !!! – verificați statisticile ONU). Sporul demografic este într-un declin constant din 1950 încoace. Ba chiar, în Europa a devenit NEGATIV! Îmbătrânirea populației este un fenomen cu implicații majore d.p.d.v. economic – dar, cică, noi ne înmulțim în continuare. Statisticile ONU arată (pentru cei care fac o minimă analiză) că populația nu este în expansiune numerică. România, în statistici, figurează la finalul lui 2011 cu 21 milioane de locuitori (din cei 19,5 reali). Și vorbim despre o țară cu evidențe relativ clare. Cine a numărat câți locuitori au Somalia, Congo, Sudan – zone aflate în conflict permanent, fără o evidență clară a locuitorilor. Media de consum a trecut de 50%? CARE MEDIE? Ce se raportează la ce? Cei 7 miliarde de locuitori ipotetici, consumând cei 2 litri (aberanți) de apă zilnic, raportat la debitul Dunării, Nilului, Congo, Huáng Hé, Amazon, etc.? Sau astea nu sunt surse potențiale de apă potabilă? Sau raportat la producția de apă îmbuteliată de diverși indivizi care fac din viața noastră o afacere și o sursă de profit?
    2. Următorul război mondial bate deja la ușă și are ca obiectiv petrolul. Situația din Siria/Iran este în creștere, iar Israelul, Turcia și SUA nu au gânduri pașnice. Cât despre situația China/India – zona are multe tensiuni care datează încă de prin 1962 (în special zona Tibetului). Așa că amenajările hidro sunt doar încă un motiv în plus de disensiuni.
    3. Prețul la care se vinde acum apa ESTE ABUZIV!!! Cine îi plătește lui Dumnezeu redevențe pentru filtrarea apei prin circuitul natural? Captarea abuzivă a surselor de apă, comercializarea IMORALĂ a ei sunt doar o nouă sursă de venituri ale unor nesătui (marile concerne transnaționale care comercializează sucuri). Pentru cei care au dubii, să caute pe net originea ideii comercializării apei îmbuteliate. Apropo: de ce apa de la robinet din orașe, deși este taxată și livrată ca apă potabilă este mult sub orice normă de potabilitate, chiar și preparată cu instalații/tehnologii „moderne” de filtrare/igienizare? Cine beneficiază din asta?
    4. Și ce dacă? O să pună taxe/impozite pe precipitații? O să spună că, dacă plouă în Ardeal sau în Banat este motivul secetei din Oltenia, Dobrogea sau câmpia Panoniei? Tovarăși, ați auzit de ÎMPĂDURIRI??? Defrișările masive, fără altă logică decât banii obținuți repede, sunt una dintre cauzele principale ale dezechilibrului pluviometric la nivel mondial. Care duc, în timp, la degradarea accentuată/accelerată a solurilor. O altă cauză este agricultura intensivă, care secătuiește solurile. Și ca exemplu, este O CRIMĂ să se exploateze solurile pentru a cultiva plante „energetice” (porumb și rapiță pentru etanol) în condiții de rentabilitate energetică mică (circa 1000 litri de etanol/hectar cultivat), dar cu rentabilitate financiară mare. Și măcăne unii (ONU, Green Piss) că nu ne ajunge hrana!
    5. Adică se fac prea puțini bani din vânzarea de apă potabilă (vezi punctul 3)! Sincer, eu MĂ BUCUR!!!
    6. Surpriză! Românii au supraviețuit, în ciuda intereselor/dorințelor altora. Mai mult, 2004 a fost cel mai bun an agricol din 1990 până acum! Așa că se compensează. Și mulțumim lui Dumnezeu că dă ploaia gratis, că dacă așteptam după irigații, nici azi nu recoltam nimic.
    7. Este un răspuns pertinent la punctul 9. Dacă s-ar ține cont și de microbiologia solului (care, pentru a nu leza interesele producătorilor de îngrășăminte/pesticide s-a scos din programa universitară obligatorie de la agronomie) necesarul suplimentar de apă ar fi doar în cazuri de extremă necesitate, nu o regulă (cum se practică actualmente în agricultura bazată pe îngrășăminte chimice și OMG). Apropo, știați că în Spania se irigă prin inundarea culturilor, pentru a asigura cantitatea de apă necesară practicării unei agriculturi bazate pe îngrășăminte chimice? Au, pe suprafețe extinse „terra rosa”, un sol roșiatic, infertil.
    8. Iar din această taxă, „apele române” plătesc redevență lui Dumnezeu, așa cum am mai spus. Alături de taxa pe poluare/auto, încă o taxă aberantă, bani pe care statul îi colectează și nu face nimic (bun sau util, mă refer). Dă niște salarii unor funcționari/birocrați/directori, cumpără/întreține un parc auto important, dar se plâng în permanență că nu au bani pentru sistematizarea cursurilor de apă și prevenirea inundațiilor. Deși primesc de la buget sume considerabile. Dar așa este în satul fără câini (societate civilă).
    9. Analiză foarte bună, doar că specialiștii ni-i a trimis „conducătorul iubit” să lucreze în străinătate (în construcții, asistență socială, etc). Cică România nu are nevoie de oameni inteligenți sau bine pregătiți. Iar învățământul a fost „setat” să „producă tâmpiți”, ca să-l citez din nou.
    10. Alături de o agricultură bio, care să necesite aport redus de apă suplimentară celei pluviale prin protejarea microfaunei și a umidității naturale din sol, rotația culturilor (știați că în Biblie se recomandă ca un an din 7 solul să fie lăsat să se odihnească, lăsându-l necultivat? – ce noutate!). Așa că soluții există, dar nu se pretează la lăcomia unora.
    Ca și concluzie, ar fi foarte util dacă am reuși să conștientizăm că planeta nu este moștenire de la străbunii noștri, ci un împrumut de la copii și nepoții noștri. Și merităm o pereche de palme pentru ce (NU) am făcut pentru a o proteja.

  • bravo pentru comentariu punctat si la obiect
    doar asa putem arunca o geana de lumina peste mediile icetosate intentionat astfel incat sa nu-ti poti exprima vre-o opinie clara .
    postarile abunda in aberatii si gogorite pe care nu suntem obligati sa le credem si daca avem informatii pertinente sa nu ne sfiim sa ne spunem punctul de vedere .

Abonează-te la newsletter