C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Dl Vasilică și centenarul

Nu trecuse mult timp de la începutul anului 2018 – deh, cel centenar – că dl Vasilică Florin, de la tribuna sa de partner and head of transaction advisory services din cadrul companiei de audit și consultanță Ernst&Young, ne-a transmis, prin intermediul Ziarului Financiar, că „niciodată în ultimii 100 de ani România nu s-a aflat într-o conjunctură mai favorabilă”, atât din punct de vedere macroeconomic, cât și geopolitic.

Mărturisesc că am mai auzit povești din astea, în general înscrise în ecuația „aflată la adăpostul politico-militar al NATO și celui economic al UE”, adică apucându-l în sfârșit pe Dumnezeu de picior, România nu poate aștepta decât minunata invazie a câinilor cu covrigi în coadă! Dar, ca să spun drept, ceva chiar ca în formularea dlui Vasilică n-am mai auzit!

Viitorul luminos care ar urma să se pogoare asupra României din ceruri sau, ce să ne mai complicăm cu Cerurile, direct de la „mântuitorii” occidentali, apare ca un fel de năzbâtie în raport cu realitățile prezente și „sună ca dracu” (pentru a prelua expresia unui fost prim-ministru) în anul centenar, când România întregită în urmă cu 100 de ani este mai aproape decât oricând să fie pur și simplu pulverizată teritorial după ce a fost deja desființată economic ca entitate.

România centenară a reușit performanța de a o pune complet de mămăligă cu economia. Nu mai are economie națională ca ansamblu organic integrat. De fapt, România găzduiește teritorial o economie aparținând capitalului străin, dominantă și ocupând toate punctele și sectoarele strategice (petrol, gaze, industrii, bănci, telecomunicații, utilități publice, comerț, păduri, pământuri agricole), căreia îi revine deci decizia și capacitatea de a face jocurile pe piață. Alături de aceasta și practic în nicio legătură organică cu ea există o economie subalternă, deținută de capitalul românesc, care de fapt pune pingele. România a devenit astfel o biată colonie în brațele vestice mult dorite și râvnite și, istoricește absolut remarcabil, fără ca stăpânul străin să folosească arma ocupării militare. Totul este produsul presiunilor și condiționărilor externe inimaginabile și al concursului fără egal în istorie al trădărilor de neam și țară interne.

E bine așa, dle Vasilică? Păi, dacă-i bine, atunci România stă chiar minunat! S-ar putea ca dl Vasilică să nu fie deranjat de statutul de colonie al României, ba chiar să nici nu-l recunoască, interpretând situația ca marcând o integrare a României în economia mondială și în sistemul UE (pe care probabil îl consideră ca produs al globalizării). La urma urmei, dl Vasilică lucrează la E&Y, unul din principalii certificatori ai puterilor vestice. Să intrăm atunci pe tărâmul realizărilor concrete, a căror relevanță nu depinde de viziuni sau interpretări diferențiate de la unii la alții. În anul „conjuncturii celei mai favorabile” din istorie, România n-are cel puțin baza minimă a infrastructurii rutiere și feroviare. În România nu se poate merge, în anul centenar, de la Est spre Vest (spre Vestul mult iubit) pe o autostradă. În România centenară, niciuna din provinciile istorice ale țării nu este legată de niciuna din celelalte și nici de capitala țării cu un drum modern! România centenară n-are nici măcar un număr dublu de kilometri de drumuri față de acum 100 de ani. Iar 10% din cele existente sunt cu pământ. Și să fie limpede, rețeaua feroviară este într-o stare mai rea decât cea rutieră! Viteza medie în rețeaua feroviară este mai mică decât în perioada interbelică.

Nici baza minimă a infrastructurii de ocrotire a sănătății nu este constituită. În România centenară, peste jumătate din populație se încălzește cu lemne și cel puțin o treime are closetul în curte, fără canalizare și fără apă curentă. România centenară privește de pe ultimul loc al clasamentului toate celelalte țări ale minunatei UE care i-a luat tot, răpindu-i orice șansă de a-și schimba poziția codașă. Singurul lucru pe care UE îl acordă cu generozitate României îl reprezintă anatemele: românii sunt hoți, corupți, în ultimă instanță de vină de toate relele! Sunt stigmatizați de fapt pentru a fi jecmăniți! Jecmăneala este abominabilă, echivalând cu cel puțin o pătrime din PIB anual prin luarea în considerare chiar și numai a profiturilor externalizate fără fiscalizare de mântuitoarele companii vestice aciuiate prin România. De aceste realități cred că dl Vasilică știe bine, căci E&Y dă consultanță în materie de „prețuri de transfer”! În sfârșit, însă, pentru a nu-l plictisi cumva pe dl Vasilică, să amintim așa într-o doară că România centenară este, potrivit ONU și nu vreunei instituții răuvoitoare de pe malurile Moscovei, țara cu cea mai mare rată de depopulare din lume după Siria, adică după o biată țară în război! Și din Siria se pleacă, din cauza războiului, cu cățel și purcel, în timp ce din România nu pleacă decât forța de muncă în vârf biologic de activitate. România a ajuns să piardă între 200.000 și 140.000 de oameni pe an. Ca expresie a lipsei totale de încredere în țara lor, o părăsesc și cei care ar putea continua aici o afacere de familie! Ca urmare, business-ul românesc este pe ducă. În România centenară se migrează nu de la sat la oraș, ci de la orașe la sate. Previziunile demografice spun că prin 2050  vor mai rămâne în fruntariile actuale ale țării doar vreo 14-15 milioane. România centenară are cele mai mici salarii din Europa, este în frunte la capitolul sărăcie, are rata cea mai ridicată de abandon școlar și cele mai mici alocații pentru educație. Care sunt perspectivele unei asemenea țări?! Care este contextul minunat în care se află România actuală?! Poate doar în iluziile dlui Vasilică! Mă tem că o paște mai degrabă dezmembrarea, cea teritorială, căci distrugerea economică este deja înfăptuită!

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: cotidianul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss