C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Statul ungar a cheltuit 4 miliarde de euro în trei ani pe achiziţii de bănci şi companii prin care încearcă să relanseze economia. În România ar fi blasfemie o astfel de operaţiune

_74094386_orbanbodyafpÎn trei ani, guvernul ungar condus de pre­mierul Viktor Orban a făcut achi­ziţii de active şi naţionalizări de aproa­pe patru miliarde de euro care dau statului o influenţă şi un control mai mari în sectoarele strategice pentru eco­no­mie precum cel bancar, al gazelor na­tu­rale, telecomunicaţii şi administrarea de­şe­urilor. Unele tranzacţii sunt înconjurate de mister, altele de controverse, dar lucrul cert este că guvernul avansează încet şi sigur spre atin­ge­rea obiectivelor răscumpărând com­panii de la străini. Pentru guvernul un­gar, să ajungă să controleze 30% din sis­temul bancar ar fi „ideal“, potrivit minis­te­rului dezvoltării.

Săptămâna trecută guvernul premie­ru­lui Orban a făcut primul pas important în „recu­cerirea“ sistemului bancar cumpărând de la un grup german una dintre cele mai mari bănci locale, MKB, cu 55 de milioane de eu­ro. Pretextul cabinetului este că sistemul ban­car are nevoie de transformări majore de­oare­ce criza financiară din 2008 a de­mon­strat că contează cine sunt proprietarii băncilor.

„Străinii au retras fonduri semnificative din sistemul bancar unguresc atunci când a lovit criza, ceea ce a pus presiune pe forint“, a spus ministrul economiei Mihaly Varga. El a explicat că de atunci creditarea pentru com­pa­nii aproape a îngheţat, „ceea ce nu este bine pentru economie“.

Aventura lui Orban cu băncile a început cu TakarekBank, cea mai mare reţea de co­­o­perative bancare din Ungaria, care asigură ser­vicii financiare de bază în special popu­laţiei din mediul rural şi acoperă sute de oraşe şi sate. Banca a fost achiziţionată în 1997 în proporţie de 38% de uniunea de cre­dit ger­ma­nă DZ Bank, totodată a patra mare bancă din Germania. În noiembrie 2012 participaţia a fost transmisă către Ban­ca Naţională de Dezvoltare, deţinută de statul maghiar, prin­tr-o tranzacţie secretă, scrie The Budapest Beacon. Mulţi analişti cred că prin aducerea TakarekBank în sfera de control a băncii de dezvoltare guvernul şi-a găsit entitatea non-guvernamentală cu care să formeze parte­neriatele publice-pri­vat cerute de UE pentru distribuirea fondurilor comunitare.

Prin Széchenyi Bank, una dintre cele mai mici bănci din Ungaria, guvernul a încercat să pre­ia la începutul anului sub­si­dia­re­le locale ale grupurilor austriece Raif­fei­sen şi Erste. Erste a anunţat imediat că nu este interesat, în timp ce Raiffeisen, potrivit pre­sei, a indicat că ia în calcul această posibi­li­tate. Aparent, gu­vernul a oferit un euro pe activele Raiffeisen. Szé­chenyi Bank a fost înfiinţată în 2008. Acţio­na­rul majoritar este directorul general al Agen­­ţiei de Administrare a Datoriilor Sta­tu­lui Istvan Töröcskei, un apropiat al lui Orban.

Paşi spre independenţa energetică

Premierul nu face niciun secret din faptul că vrea să aducă cel puţin 50% din sectorul bancar în mâini maghiare.

Un succes cu care se poate lăuda cabinetul Orban este achiziţionarea a 21% din acţiunile grupului petrolier MOL în 2011 de la compania rusă Surgutneftegas. MOL are cinci rafinării în Ungaria, Slovacia, Croaţia şi Italia şi operaţiuni directe sau prin parteneri în multe dintre zonele petroliere importante ale lumii.

De la grupul german E.On Ungaria a naţionalizat facilităţi de distribuţie şi stocare a gazelor naturale şi firma care achiziţiona gaze ruseşti de la Gazprom în strategia de a ieftini serviciile de utilităţi publice. De asemenea, prin naţionalizarea fondurilor private de pensii, adesea constituite de com­pa­nii străine, Ungaria a preluat în 2011 parti­ci­paţii la producătorul-fanion de automobile Raba şi la PannErgy, o companie care in­vesteşte în proiecte geotermale.

O achiziţie foarte controversată a guvernului este cea a Welt 2000, firmă de software care a dezvoltat în 2003 şi deţinut codul-sursă pentru platforma software de administrare şi monitorizare a programelor de finanţare cu fonduri de la UE destinate Unga­riei. Andras Komaro­mi, fondatorul firmei, a murit la o zi după ce a vândut gu­ver­nului patentul pentru acest cod.

Din 2003, când ungurii au votat intrarea în UE, Agenţia Naţională de Dezvoltare a plătit miliarde de forinţi către Welt 2000 pen­tru întreţinerea, dezvoltarea şi recon­fi­gu­rarea sistemului de monitorizare. În 2006 Komaromi a vândut acţiunile pe care le deţinea la firma sa şi şi-a păstrat doar drep­turile asupra codului-sursă.

Cu timpul, dependenţa statului de acest cod a devenit o problemă. Guvernul, care nu a vrut sau nu a putut dezvolta propriul soft­ware, a încercat în 2008 achiziţia acestuia, dar fără succes, iar de atunci a început să pu­nă presiuni pe proprietarii firmei prin dife­rite investigaţii. Acestea nu au desco­pe­rit ni­mic. Firma a fost achi­ziţio­na­tă la un preţ mai mic decât veniturile ei pe un an.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: Ziarul Financiar

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss