„Scrisoarea pierdută” a evadării din „Alcatrazul european”

„Escape from Alcatraz” (Evadare din Alcatraz) 1979 este titlul unui film realizat de studiourile Paramount în anul 1979, Alcatraz fiind închisoarea de maximă siguranţă din care – se spune – era imposibilă evadarea. „Spărgătorul de gheaţă” britanic a reuşit, totuşi, să treacă de blocada celor 12 stele şi, o dată spart zidul şandramalei, ceilalţi sclavi pot vedea (ceea ce nu doresc „iluminaţii”) dincolo de sârma ghimpată a lagărului. Modul catastrofal în care U.E. a gestionat criza refugiaţilor a provocat ostilitatea multor cetăţeni din statele estice ale blocului comunitar, unele ţări refuzând categoric cotele obligatorii de imigranţi, impuse de Comisia Europeană. Preşedintele Cehiei cere organizarea unui referendum privind apartenenţa ţării la U.E. şi N.A.T.O.[1]. Ungaria a dat U.E. în judecată. Cine urmează?

Nu e şi cazul României care are la pupitrul de comandă marionete mute, prune, bostani, tobe, slugi sau orice altceva decât oameni care să-i apere interesele. Cu siguranţă, prima reacţie a unei lecturi superficiale, „în diagonală”, a celor ce urmează, poate fi una de respingere, dar o privire retrospectivă atentă şi obiectivă a istoriei ultimei jumătăţi de secol, ba chiar ceva mai mult, oferă exemple care nu pot nici ascunde, nici nega intenţia desfiinţării statelor naţionale şi instaurarea dictaturii mondiale din spatele „bilderbergilor”, pe fruntea cărora este imprimată emblema „Skull and Bones” (Craniu şi oase):

„O soţietate fără prinţipuri, vasă zică că nu le are!”[2] – Adaptare după Brexit 2016

Ipocrizia, lipsa de scrupule şi apucăturile dictatoriale ale unor „capete” scurtcircuitate din doritele State Unite ale Europei: Manuel Barosso, Jean-Claude Juncker, Martin Schulz & Co. se regăsesc fidel în „Scrisoarea pierdută” în urmă cu 132 de ani de un personaj al piesei lui Caragiale. Ar suna astfel:

Trahanache, alias Martin Sculz: „Stimabili! Onorabili! Faceţi tăcere! Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei… Aveţi puţintică răbdare… Facem Guvern European! (către Farfuridi alias Juncker) Dă-i înainte, stimabile, aveţi cuvântul!”.

Farfuridi, alias Jean-Claude Juncker: Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Junc-ker a declarat la Bratislava: „Cine vrea acces la piaţa internă trebuie să accepte toate consecinţele”.Totodată şi-a exprimat nemulţumirea că există numeroase solicitări de reforme, pentru reinventarea Uniunii Europene după Brexit: „Nu spun că nu trebuie să se schimbe nimic. Dar lucrurile care merg în direcţii bune nu se vor schimba”, a precizat Juncker, oferindu-ne prilejul de a vă reaminti celebrul discurs al lui Farfuridi din „O scrisoare pierdută” (1884). Iată-l readaptat după Brexit 2016: „Atunci, iată ce zic eu, şi împreună cu mine trebuie să zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate, adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi… adică nu exageraţiuni!… Într-o chestiune […] care, de la care atârnă viitorul, prezentul şi trecutul […] să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte, încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?… Da… Pentru ce?… Dacă Europa… este cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor […] pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact… vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, Uniunea […] ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă […] Daţi-mi voie! Termin îndată! Mai am două vorbe de zis. Iată dar opinia mea: Din două, una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”.
P.S. Înainte ca Junker să fie numit şeful Comisiei Europene, au fost formulate ingrijorări legate apetitul pentru alcool al lui Juncker[3], aşa că să nu ne îmbătăm cu apă rece.

Angela Merkel, alias Coana Joiţica

„Da, aşa e… am fost o copilă… am făcut o nerozie fără seamăn; dar acuma trebuie îndreptată […] mâine gazetele o să publice… Cum or să-şi smulgă toţi gazeta, cum or să mă sfâşie, cum or să râză!… O săptămână, o lună, un an de zile n-o să se mai vorbească decât de aventura asta… Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală! […]” Farfuridi-Junker trebuie înlăturat din fruntea Comisiei Europene „de anul viitor”![4].

Caţavencu, alias K.W.I. fără de ţară reacţionează

„[…] Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune şi eu… ca orice român(?), ca orice fiu al ţării sale (sau fără-de-ţară – n.n.)… în aceste momente solemne… mă gândesc… la ţărişoara mea… la România… la fericirea ei!… la progresul ei!… la viitorul ei şi la garderoba nevesti-mii! Şi eu zic la fel ca domnul Farfuridi – pardon! – Juncker: ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Altfel nu se poate!”. Eu vreau în U.E.! Huooo, Marea Britanie! Vrem migranţi, câtă frunză, câtă iarbă, vrem moschee gigant, aşteptăm la coadă pentru Schengen, chiar dacă nu avem pe nimeni în faţă. Dăm Olandei portul Constanţa, vă dăm pământ – chiar şi la Săpânţa -, vă dăm ce vreţi… orice! Vă dăm cotizaţii câte doriţi… românul plăteşte! Şi paltonul meu aruncat la Paris vi-l las, numai pe Carmencita să nu mi-o cereţi!

Pe o poziţie diametral opusă se poziţionează miliardarul american Rupert Murdoch, care apreciază că „Marea Britanie a scăpat din închisoare numită U.E.” şi şi-a exprimat încrederea că un acord comercial între S.U.A. şi Marea Britanie va fi negociat destul de repede, anunţă „The Guardian”[5]. „E timpul ca elitele să se ridice împotriva maselor ignorante”, titra recent „Cotidianul”[6], dar nu precizează apartenenţa elitelor. Ale cui? Ale „lor” sau ale noastre? Mai avem oameni competenţi şi demni? Autorul se teme de „dreapta” care câştigă lejer în Europa, de posibilitatea ca viitorul preşedinte american să se numească Donald Trump, de Norbert Hofer, candidatul prezidenţial al dreptei din Austria, de Frontul Naţional din Franţa… Cam multe temeri inerente şi inevitabile în lagărul concentraţionar al „democraţiei” înstelate, subordonate zicerii „iluminate” a lui James Warburg din 7 februarie 1950: „Vom avea un Guvern Mondial, fie că ne place, fie că nu ne place! Singura întrebare este dacă acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept”. Evadarea Marii Britanii din U.E. constituie o fisură gravă în programul Noii Ordini Mondiale, care vrea desfiinţarea statelor naţionale, scop în care Martin Schulz a exploatat oportunitatea momentului în spiritul warburgian şi a propus înlocuirea Comisiei Europene cu un Guvern European autentic. Încă un pas spre instaurarea Guvernului Mondial! Convulsiile actuale au făcut ca şandramaua de la Bruxelles să se cutremure, păpuşarii să-şi expună public simptomele parkinsoniene şi să trezească la realitate popoarele europene. Frământările din Italia, demonstrează – o dată în plus – că interesele naţionale primează în faţa regulilor europene şi contrazice afirmaţiile celui ce susţine că „E timpul ca elitele să se ridice împotriva maselor ignorante”. A sosit momentul ca şi românii să se trezească din „somnul cel de moarte” înainte de a-şi pierde identitatea naţională şi să-şi trimită „elitele” parazite şi corupte la „munca de jos”, acolo unde le este locul!

Toată „floarea cea vestită” a mass-media a anunţat dispariţia din dimensiunea noastră a lui Elie Wiesel. Reamintesc celor care au uitat şi informez pe cei care nu erau pe atunci că, primit cu surle, trâmbiţe şi decoraţii în România anilor ’90 recenta achiziţie a Doamnei cu Coasa a aruncat anatema asupra trăitorilor pe pământurile „De la Nistru pân-la Tisa” arătând acuzator cu degetul spre români şi zbierând cât l-au ţinut bojogii: „Aţi ucis! Aţi ucis! Aţi ucis! Astăzi, când umanitatea a mai scăpat de un impostor, realitatea faptelor inscriu osanalele oficialilor noştri la adresa „plecatului” în Istoria falsificată a omenirii în capitolele „slugărnicie fără frontiere” şi „mult zgomot pentru nimic!” Judecă-l, Doamne, pe cel plecat cu dreptate Divină, răsplăteşte-l după veninul vărsat asupra ţării unde a văzut lumina zilei iar iudelor şi lingăilor dă-le minte şi demnitate!

Ca să încheiem optimist, adresăm heghemoniei planetare, pe numele ei real, Noua Ordine Mondială, un mesaj de atenţionare: „Poporul român a mâncat coliva mai multor imperii și are alta gata « preparată » pentru următorul defunct imperial”. (Dan Zamfirescu).

————————————————-
[1] http://www.mediafax.ro/externe/presedintele-cehiei-cere-organizarea-unui-referendum-privind-apartenenta-tarii-la-ue-si-nato-15514120
[2] I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută (1884).
[3]http://www.hotnews.ro/stiri-international-21133523-angela-merkel-putea-forta-demisia-lui-jean-claude-juncker-din-fruntea-comisiei-europene-fondul-diviziunilor-europenilor-dupa-brexit.htm
[4] Cotidianul conservator britanic „The Telegraph” http://www.telegraph.co.uk/news/2016/07/03/angela-merkel-to-oust-jean-claude-juncker-as-europe-splits-deepe/
[5] http://www.stiripesurse.ro/analiza-lui-rupert-murdoch-despre-brexit-i-donald-trump_1141415.html
[6] http://www.cotidianul.ro/e-timpul-ca-elitele-sa-se-ridice-impotriva-maselor-ignorante-283740/

Autor: Ion Măldărescu

Sursa: Art-Emis