C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Noua diviziune antisocială a muncii

imagesImediat ce sondajele de opinie au arătat că liderul PNL Crin Antonescu îl conduce pe Traian Băsescu în preferinţele electoratului, au început atacurile joase la adresa liderului liberal. Băgat la apă, băsismul capătă efervescenţă de jacuzzi. În 2008, a  bulbucit pe două note: “ura” şi “vin ruşii”. Şi “ura” – tuturor împotriva forţelor anticomunist-modernizatoare grupate în jurul preşedintelui cu nume de izvor de la Căciulata – şi năvala “ruşilor” erau teleghidate din umbră de “moguli”. Povestea era coerentă, deşi dedesubturile ei s-au vădit a fi putrede, de vreme ce ulterior s-a aflat că firma rusă Lukoil a virat sume considerabile în puşculiţa electorală a PDL. [1] În plus, nu văd de ce Germania, care susţine financiar activitatea politică a lui Teodor Baconsky şi a altor “oameni ai preşedintelui”, [2] poate adopta o atitudine pragmatică şi raţională în relaţiile cu Rusia, [3] iar noi nu.

Sau, poate, isterizarea românilor cu ameninţarea rusească s-a făcut, calm şi pragmatic, pentru a menţine la putere, şi cu bani ruseşti, un guvern favorabil dominaţiei Germane în UE şi în România?  După părerea mea, dacă tot e să gândim pe linia unor constante istorice, deşi nu isterice, atunci Pactul Ribbentrop-Molotov ar trebui să ne înveţe că “ruşii” ne vin şi de la nemţi.

Dar asta a fost în 2008. Între timp, lucrurile s-au înrăutăţit economic, radicalizat politic (nu la noi, dar peste tot în lume) şi fragmentat ca discurs: doi din trei “moguli” s-au tras mai lângă preşedinte. În aceste condiţii, oamenii preşedintelui au purces la o nouă diviziune antisocială a muncii. Dacă în 2008 aveau o identitate, fictivă, unitară şi o naraţiune coerentă, astăzi oamenii preşedintelui s-au răsfirat, încercând să şterpelească susţinerea mai multor categorii de votanţi, sperând să câştige şi voturile “fasciştilor”, şi  voturile “antifascişilor”. Dacă până astăzi oamenii preşedintelui se contraziceau diacronic – azi spuneau una şi abia mâine alta – acum se contrazic sincron. Şi pentru că ei baletează scufundaţi în miuncină până la gât, nouă ne trebuie cleştişoare pe nas.

Şi cum să nu-ţi ţii respiraţia atunci când ai de a face cu exfolierea politică a lui Mihail Neamţu, care a fost, pe rând, apologet legionar, eurosocialist, vânător de legionari, neoliberal, critic al criticii consumismului şi, în sfârşit, critic al consumismului.  În an electoral se sforţează să fie toate aceste lucruri în acelaşi timp. Deocamdată, Noua Republică reuşeşte să fie şi la guvern şi în opoziţie: face, cum ar veni, “revoluţie cu voie de la poliţie”. Dacă înainte de 1989 ne consolau unii cu ideea că Ceauşescu nu ştie ce se întâmplă, în 2011 dl Neamţu ne consolează cu gogoaşa că PDL a “trădat” idealurile reformiste ale lui Băsescu. Dl Neamţu reuşeşte să spună, în acelaşi interviu, şi că el îi “respectă foarte mult pe social-democraţii autentici”, şi că “tot timpul statul social minte”. Iar din “Manualul de luptă” al Noii Republici aflăm că: “Socialismul (fie el şi deghizat în socialism-liberal) instigă la invidie şi ură de clasă.”Cu alte cuvinte, statul social, vrednic de dispreţ, e construit pe baza unor idei vrednice de dispreţ ale unor oameni pe care dl Neamţu îi respectă. E, trebuie să o recunoaştem, o mostră de judecată demnă de dispreţ. În bună logică, din moment ce socialismul e atât de vătămător, ar trebui ca dl Neamţu să-i respecte pe social-democraţi în proporţie inversă autenticităţii lor. Dar probabil că asta îl ţine pe dl Neamţu aproape de un Vladimir Tismăneanu: respectul pentru inautenticitate.

Apropos de câinii de pază ai statului minimal, copiii de mingi ai Fox News de la În Linie Dreaptă (http://inliniedreapta.net/) publică un material acuzator la adresa mişcării OWS, al cărei “socialism/comunism” e ilustrat cu o fotografie a unui Marx-Engels Reader editat de Robert C. Tucker.În aceeaşi zi, dl Vladimir Tismaneanu îi dedică un articol elogios lui Tucker, în EVZ (http://www.evz.ro/detalii/stiri/953714.html). Vladimir Tismăneanu recomandă şi e recomandat de acest univers paralel care e website-ul În Linie Dreaptă.

Mircea Mihăieş e panicat ca nu cumva creştinismul să fi ajuns în “fază letargică” şi-i declară pe cei care vorbesc de “fundamentalism creştin” drept “atei fanatici” care profită “că e de bon ton” să-i stigmatizezi pe creştini.Website-ul În Linie Dreaptă, care diseminează articolele dlui Tismăneanu împreună cu idei care pot fi catalogate drept virulent islamofobe şi de extrema dreaptă, ne anunţă că “Europa va crăpa” fără creştinism şi ne îndeamna să le spunem “Fascistă e mă-ta” tuturor “stângiştilor” care îi acuză pe “conservatori” de “fascism” sau “nazism”.

Dl Tismăneanu, îndatoritor, recomandă acest website. Probabil în numele “fermităţii”. În numele “moderaţiei”, Vladimir Tismăneanu mă “denunţă” în schimb pe mine, pentru propovăduirea unui “discurs naţionalist axat pe revigorarea liturgică” şi pentru că ideile mele ar  fi (fost) “larg distribuite pe bloguri fundamentaliste dintre care cel puţin unul diseminează idei virulent antisemite”.Citesc şi mă crucesc: conform dlui Mihăieş, dl Tismăneanu ar trebui să fie considerat fie un “ateu fanatic”, fie un “agnostic infectat cu virusul marxist”. Conform website-ului În Linie Dreaptă, tratamentul ar trebui să fie mult mai personalizat. Dar nu mă interesează, pentru că nu sunt prietenii mei, ci ai dlui Tismăneanu.

Eu mă mulţumesc să râd, să-mi văd de treabă şi să mă întreb când oare ne vom hotărâ să-l trimitem la plimbare, prin vot, pe Traian Băsescu, căpitanul care le-a dat mână liberă şi fonduri tuturor fundurilor cu şapte feţe?


Alexander Rahr, “Germany and Russia: A Special relationship” (http://www.twq.com/07spring/docs/07spring_rahr.pdf ).

“Berlin took a new tack toward Moscow when Angela Merkel – who grew up in East Germany and speaks Russian – became Chancellor in 2005. Merkel distanced her government from Russia, openly criticizing the democratic deficits under Putin and raising concern over a string of assassinations targeting regime critics. However, the global economic crisis has put economic cooperation at the forefront of German-Russian relations once again. Last July, Merkel visited Russia to secure deals for German exporters. Berlin and Moscow committed themselves to working in the high-tech field, and President Dmitry Medvedev asked German firms to participate in his country’s modernization.”[There are today] very close economic relations with Russia, a good political cooperation and collaboration within the G8 and G20,” Merkel said.”

(Roman Goncharenko, Spencer Kimball, “Economic interests trump values in German-Russian relations”, Deutsche Welle 30.09.2010 http://www.dw-world.de/dw/article/0,,6049774,00.html )

În noiembrie 2011, Traian Băsescu a vizitat Germania: “În acest context, presedintele Traian Basescu a reconfirmat mentinerea anului 2015 ca data tinta de aderare a României la euro, decizie salutata de domna Merkel care a apreciat, în acelasi timp, efectul avut pâna acum de masurile de austeritate luate de guvernul de la Bucuresti.”

http://www.cotidianul.ro/basescu-la-berlin-deficit-zero-in-2013-si-euro-in-2015-163509/

“Presedintele PDL al României nu s-a dus acolo cu mâna goala. Traian Basescu a fost cu o invitatie la shopping. Domnul Basescu le-a transmis investitorilor germani ca-i asteapta sa cumpere companiile din domeniile energetic si feroviar.”

http://www.cotidianul.ro/germania-si-fmi-la-shopping-in-romania-163711/

După cum bănuiam, şi după cum confirmă voci avizate din Marea Britanie, GEUrmania îşi instalează satrapii “tehnocratici” peste tot: ““What we have witnessed is a coup d’état: bloodless and genteel, but a coup d’état none the less. In Athens and in Rome, elected prime ministers have been toppled in favour of Eurocrats – respectively a former Vice-President of the European Central Bank and a former European Commissioner. Both countries now have what are called ‘national governments’, though they have been put together for the sole purpose of implementing policies that would be rejected in a general election. Italy and Greece are satrapies of Brussels, just as surely as Bosnia or Kosovo. In its Balkan protectorates, the EU overtly favours technocracy as the antidote to ‘populism’ (ie, democracy). Left to themselves, the locals have a tendency to vote for parties that want ethnographic frontiers. The EU’s solution is to rule through a series of appointed governors – diplomats (and the odd retired politician) in Bosnia, generals in Kosovo” (http://blogs.telegraph.co.uk/news/danielhannan/100117297/the-european-project-is-now-sustained-by-coup/). Să fie oare dl Baconsky, susţinut financiar de fundaţiile partidelor care alcătuiesc coaliţia de guvernământ din Germania, viitorul satrap al României? 

De exemplu, în 1995, Vladimir Tismăneanu considera forţele de opoziţie conduse de Corneliu Coposu drept “bolşevici-antibolşevici”. În 1992, Vladimir Tismăneanu considera că Gabriel Liiceanu s-a făcut vinovat de exonerarea legionarilor. Acum e de alte păreri, diametral opuse. Petru alte exemple, vezi textul meu “O fantomă bântuie România”, în Mircea Platon, Gheorghe Fedorovici, Măsura vremii: Îndemn la normalitate (Bucureşti: Predania, 2009),  72-99 (cartea poate fi descărcată gratuit aici:http://www.archive.org/details/MasuraVremiiIndemnLaNormalitate).

Vezi http://constiinte.ro/polemica-neoconservatorul-sintetic. În 2008, într-un număr din Dilema Veche, dl Neamţu găsea inutile criticile consumismului ca atare: “O critică a criticii consumismului. Consumismul poate fi criticat, dar niciodată interzis printr-un ucaz. Încercari nefericite de-a suprima “delirul achizitoriu” au existat de-a lungul secolelor […] Consumismul a fost criticat şi combătut din varii perspective. Concluzia: nu poţi combate consumismul în genere, ci doar relaţia “privilegiată” a consumatorului cu anumite obiecte considerate “alienante” (pentru a folosi aici jargonul Scolii de la Frankfurt) sau chiar distructive sub aspectul sănătaţii. Critica generică a consumismului este pur snobism atunci cînd atacă comportamentul mimetic al omului, surprins în fotografia criticilor ca biet animal social. În ceea ce ma priveşte, nu mă tulbură atît “inautenticitatea existenţială” produsă de gregaritatea consumului în masă, cît derizoriul obiectelor consumate. Sînt aşadar pentru consum, intens, permanent chiar, dar cu alţi termeni în ecuaţie.” (http://www.dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/economia-nu-trebuie-sa-faca-economie-de-idei).

Cu alte cuvinte, în acest text, dl Neamţu, ca orice neoliberal, consideră că “piaţa liberă” lasă “consumatorului” dreptul de a alege ce anume să consume. Mecanismul unei economii bazate pe consum în sine nu are importanţă sau impact asupra calităţii vieţii noastre, de vreme ce suntem liberi să alegem ce anume consumăm. Economia de consum nu generează “inautenticitate existenţială”. Am înţeles. Dar, tot în 2008, Dl Neamţu publică, în versiune revăzută, un text din 2003 despre Teodor Baconsky. Şi acolo citim: “”Capitalismul fără justiţie (the rule of law) transformă individul într-un animal consumator de fetişuri ale imaginaţiei. Piaţa vidată de reperele transcendenţei este invadată aşadar de propuneri deviante şi, în acest fel, violenţa sau agresiunea impune dreptul celui mai tare” (http://grupareaaproape.wordpress.com/2009/12/21/teodor-baconschi-si-vocatia-teologiei-politice-2003-update-2008/ ). În acest al doilea text, dacă înteleg bine, dl Neamţu e îngrijorat că piaţa însăşi poate produce alienarea şi “inautenticitatea existenţială” care nu îl îngrijorau în primul text. Omul, în acest al doilea text, nu mai e liber să aleagă ce consumă, ci e forţat de chiar logica pieţei să consume simulacre, tinichele, să plătească tribut moral şi material falşilor idoli produşi de economia de consum. Soluţia dlui Neamţu face apel la “reperele transcendenţei”. Nu ştiu ce anume întelege dl Neamţu prin acest lucru. Dar ştiu că, tot în 2008, mă ataca pentru că în carteaA treia forţă: România profundă am făcut apel  tocmai la parametrii creştini ai unei economii personaliste pentru a susţine necesitatea revigorării economiei la scară umană, a micului întreprinzător. Dl Neamţu scria atunci că Mircea Platon : “Tinde să imagineze un topos cvasi-monastic al convieţuirii, lipsit de febra tranzacţiilor bursiere şi expurgat de logica profitului” (vezi nota III a textului despre Baconsky). Acum, nu sunt eu omul care să îi refuze dlui Neamţu “logica profitului”, atât timp cât nu e lipsit de cealaltă logică, aristotelică, conform cărei un lucru nu poate fi şi adevărat şi fals în acelaşi timp. Or, într-un interviu prilejuit de lansarea Noii Republici, dl Neamţu pare a face apel tocmai la un “ton cvasi-monastic al convieţuirii”, în numele anticonsumismului: “Reporter Virtual: În calitate de teolog, credeţi ca recursul la valorile ortodoxiei ar putea reprezenta o soluţie pentru salvarea noastră ca neam, după atâtea decenii de dictatură ateista şi înca douăzeci de ani de regim ”consumist”?

Mihail Neamţu: Eu cred ca optiunea religioasa e una personala, intima si greu de mestecat la televizor. Noi suntem ortodocsi pe hârtie, în mare parte. As vrea ca valorile spirituale sa se reflecte în convietuirea noastra urbana – as vrea sa existe un plus de umanitate si civilitate în relatiile dintre semeni […] Mi se pare ca trecem nu doar printr-o criza bancara sau financiara si nici doar printr-o criza macro-economică ori politică […] Există mult cinism în stilul de viaţă adoptat de multe societati occidentale care doresc să-şi facă vacanţele acum pentru ca viitoarele generaţii să deconteze la greu […] Trebuie să ne trezim ca naţiune şi ca civilizaţie. Altfel pierim.

RV: Şi care ar fi soluţia?

MN: O alta etică a muncii, o alta filosofie de viaţă. După beţia hedonistă şi libertină, poate vom redescoperi valorile tari capabile să ne ţină împreuna, solidari şi puternici.”

(http://www.reportervirtual.ro/2011/10/mihail-neamtu-sa-spui-ca-noua-republica-e-anexa-pdl-ar-fi-o-jignire-pentru-cei-care-au-aderat-la-un-crez.html).

Aşadar dacă ceri revigorarea economiei la scară umană, aşa cum am făcut eu, dl Neamţu traduce propunerea ta economică în termeni spirituali inacceptabili şi apoi te denunţă (drept “cvasi-monastic”). Dacă însă, de dragul de a propti un sistem economic spoliator, contraproductiv şi corupt, capitalismul global corporat, procedezi aşa cum face dl Neamţu, adică traduci o criză de sistem economic într-una de moralitate individuală şi colectivă şi pretinzi că această criză de sistem economic se poate rezolva doar prin intervenţie în viaţa privată a oamenilor, atunci ce eşti? Dacă aş fi ca dl Neamţu, care în 2008 mă acuza calomnios că elogiez România veche pentru că aş fi un susţinător al lui “numerus clausus”, aş spune că Noua Republică a dlui Neamţu ne propune o Românie ca o tabără de muncă legionară. Sau un fel de Bumbeşti-Livezeni “pocăit”.

Mai autentic, sunând ca Ion Iliescu cca 1990, e dl Neamţu atunci când declară în limbaj de “om de bine”, care a “mâncat salam cu soia”, că nu se poate vorbi de un viitor al monarhiei în România de vreme ce “fiica Regelui Mihai nu vorbeşte corect româneşte”.

http://inliniedreapta.net/ocupati-wall-street-si-piata-universitatii-urmareste-steagul-rosu/.

“Potrivit noilor directive corectpolitice, creştinismul trebuie să dispară cu orice preţ dintre mărcile civilizaţiei moderne […] Ca ateii fanatici si agnosticii infectati cu virusul marxist au alergie la crestinism, e de domeniul evidentei. Ei pretind ca sunt anti-religiosi, dar în realitate sunt doar anti-crestini. Nu numai ca n-a îndraznit vreunul sa aplice aceeasi unitate de masura altor religii (de pilda, islamismului), dar cred ca s-ar îngrozi la simplul gând ca ar putea- o face. Nu de alta, dar câta vreme crestinismul a intrat în faza letargica, religiile de la care se revendica extremistii lumii arabe raspund contestatiilor violent si cu promptitudine. Un pas decisiv l-au făcut reprezentanţii cei mai autorizaţi ai Uniunii Europene, atunci când au refuzat sa mentioneze în preambulul la constitutia europeana ca una din valorile continentului nostru este si crestinismul[…] Lansând sintagma “fundamentalism crestin” si dându-i caracteristicile unei miscari teroriste, asasine, reprezentantul administratiei norvegiene s-a conformat tendintei care domina lumea contemporana: el stie ca e de bon ton sa pui un stigmat pe obrazul celor care cred în valorile crestine.” Cititi mai mult: SENATUL EVZ: Conspiratie în padurea norvegiana > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-conspiratie-in-padurea-norvegiana-939261.html#ixzz1deBNH8fN

http://www.criticatac.ro/6228/vladimir-tismaneanu-derapajele-unui-intelectual-public-si-institutionalizat/ . În Linie Dreaptă diseminează ideile lui Mihail Neamţu şi e preluat de blogrolul sitului Blogary, care a iniţiat “Noua Republică”. Deci au acelaşi electorat: mobilizat oare de idei rasiste? Dacă e să iau în calcul intimitatea dintre fruntaşii FCD şi unii păstori ai “rasiştilor duhovniceşti” care gravitează în jurul blogurilor “Rost” (apud Alexandru Racu, http://alexandruracu.wordpress.com/2011/10/18/dreapta-cocotata-si-cocosata/ ), mai că simt cum se îngroaşă gluma. 

http://books.google.com/books?id=cK9H35gDSz4C&pg=PA240&dq=%22mircea+platon%22&hl=en&ei=
bY7ATuzTCIHx0gG78bW6BA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=4&ved=0CD4Q6AEwAw#v=
onepage&q=%22mircea%20platon%22&f=false
Dl Tismăneanu mă declară un adversar al democraţiei liberale, dar tace mâlc atunci când blogurile prietenilor domniei-sale diseminează ideile unui Olavo de Carvalho, un fel de guru al acelui colţ de lume virtuală, populat de “pseudoanonimi”: “De când a aparut “civilizatia liberal-democrata” moderna, liberalismul si democratia sunt doar un aranjament practic, de circumstanta, al carei scop e sa favorizeze o anumita ordine si functionalitate în economie si în societatea politica. Nu este în niciun caz o civilizatie, este doar o particica minuscula a unei civilizatii. Acest aranjament, denumit “liberal-democratie”, nu are valori morale proprii, nu are o etica proprie, el doar a copiat anumite valori din crestinism, eliminînd continutul spiritual si fundamentul metafizic pe care acesta îl avea. Deci morala democratiei liberale e formata din câteva mici reguli practice, ea nu poate în niciun fel atinge inima omului. E clar ca cei care au primit o astfel de educatie nu sunt oameni cu fibra, nu au, în mod efectiv, valori morale, doar conveniente morale. Este deci limpede ca democratia liberala are de ales una din doua: ori se patrunde de crestinism, întelege fundamentul crestin al acelor valori pe care le apara, si se ataseaza de aceste valori cu credinta adevarata, dispusa la sacrificiu, ori, în caz contrar, creeaza aceasta generatie de burghezi molâi, lasi, care tot timpul cedeaza la tot.” (http://inliniedreapta.net/dereferinta/olavo-de-carvalho-daca-nu-vrei-sa-ai-dusmani-nu-intra-in-politica/ ).

autor: Mircea Platon

sursa: mirceaplaton.com

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss