C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Ilie Șerbănescu: ”Propaganda deneaisto-sereisto-penelisto-useristo-iohannistă are o problemă: de departe cea mai odioasă diversiune din România actuală primește o lovitură în plin!”

PSD a închis cercul „revoluției fiscale“ prin adoptarea de către guvernul Tudose a unei ordonanțe de urgență care transformă din contravenție în infracțiune (pedepsită cu închisoarea) nereținerea de către angajator sau reținerea fără virarea către fisc a contribuțiilor sociale, de acum puse integral în sarcina angajatului.



Ordonanța folosește prilejul mutării contribuțiilor pentru a incrimina ca infracțiune evaziunea unui șir de impozite și taxe, fiind enumerate în acest sens 32 de poziții.

Sunt multe semne de întrebare în legătură cu impactul economic al respectivei ordonanțe – căci stopajul fiscal la sursă neurmat de virarea către fisc a mai fost incriminat ca infracțiune și totuși evaziunea n-a slăbit – dar este cert că, de departe cea mai odioasă diversiune din România actuală primește o lovitură în plin. Este diversiunea care combină în același creuzet independența Justiției, lupta împotriva corupției, așa-numita corectitudine politică, apărarea ordinii de drept, primatul sectorului privat și neperformanța sectorului de stat, bombardând spațiul public cu aiureli întru prostirea proștilor și, de fapt, întru distrugerea statului român. Este diversiunea care, în perioada actuală, face din PSD, expresia bună sau rea a votului popular din prezent, vinovatul de serviciu, nu cumva în legătură cu ceea ce acesta este realmente responsabil (că nu pune nici măcar în discuție statutul de colonie al României în sistemul centru-periferie al UE), ci în legătură cu povești care sună perfect ticluit pentru fraieri și imbecili, precum „ciuma roșie“, adversarul statului de drept, emblema corupției, obstacolul în calea dezvoltării, modernizării și occidentalizării României, mai pe scurt, „hoții“.

Ei bine, vin acum chiar „hoții“ să ceară legal băgarea la pușcărie a celor care devalizează statul (neplătindu-și impozitele) și fură oamenii (prejudiciindu-i de drepturile lor la sănătate și pensii, rezultând din contribuțiile lor financiare în aceste scopuri). Propaganda deneaisto-sereisto-penelisto-useristo-iohannistă are o problemă! Cum tu, reprezentant al statului, pe care statul îl dotează cu resurse și mijloace tocmai spre a-l apăra, să critici reglementări care încearcă exact să prevină și să combată prejudicierea statului?! Cred că trebuie să strângă mai degrabă ceva tancuri, nu numai trâmbițe, ca să vină de hac „ciumei roșii“, ce vrea de acum să-i bage la pușcărie pe evazioniștii fiscali, cărora, vai, le era atât de bine până acum strigând „hoții“ cât îi ținea gura, în timp ce se înfruptau masiv din banul public, mulți, din păcate, inclusiv pe calea evaziunii fiscale sub diferite forme! Și așa au apărut plânsete pe umerii potențialilor sancționabili: vezi Doamne, guvernul PSD ar căuta cătușele, în loc să sprijine minunatul sector privat să se dezvolte întru mântuirea românilor!

Aici însă se pătrunde în miezul celei mai mari diversiuni promovate de când statul a fost pus la zid drept cel mai prost administrator, în vederea transferării rapide a activelor acestuia către privați, considerați mântuitorii! Nu cred să fi existat ceva mai hulit decât statul în perioada postdecembristă! Și mai puțin apărat decât statul, în respectiva perioadă, de către instituțiile îndrituite și înzestrate tocmai în acest scop, spre a-l proteja de furt! De altfel, dacă Justiția intervenea, transferul „totul de la stat la privat“ – comanda externă însușită intern a perioadei – ar fi avut loc fără furt în vreo 200 de ani, nu în 20 de ani! Evaziunea fiscală a fost fanion în această perioadă, iar combaterea ei victima integrală! Și, oricum, obiectul celor mai grețoase atitudini. De evaziunea fiscală – estimată oficial la 16-18% din PIB, adică la peste 30 miliarde euro – sunt responsabili agenții economici (și nimeni altcineva) și, pe orice parte ai întoarce lucrurile (număr, pondere în cifra de afaceri sau în PIB), aceștia în supercovârșitoare majoritate sunt privați în România actuală. De ce atunci să mai fie incriminată evaziunea fiscală?! Căci, dacă stai să te gândești, prin evaziunea fiscală banii rămân la îndemâna aceluia considerat cel mai minunat administrator (sectorul privat), în loc să se ducă la cel mai prost administrator (statul), care și-ar bate joc de ei în cine știe ce activități nerentabile sau măsuri populiste. Niciunul dintre corifeii noilor rânduieli n-a avut însă decența ca, în spiritul propriilor concepții și idei, să laude evaziunea fiscală. Ba, într-o nemărginită demagogie, au criticat-o așa, de formă, având însă grijă ca nu cumva vreo măsură guvernamentală s-o combată, putând astfel s-o practice, în timp ce-o făceau pe lupii moraliști! Măsura PSD vine acum să dea cu barda!

De fapt, ca să fim drepți, PSD nu dă chiar cu barda! Dacă veți observa, TVA-ul și impozitul pe profit nu fac parte din înșiruirea de 32 de poziții în care eventuala evaziune este obiect de incriminare ca infracțiune (pedepsită cu închisoarea). Sunt singurele arii fiscale în care fiscul se poate întâlni în eventuale dispute cu multinaționalele. Firmele străine rămân deci pentru fiscul român bibelou de porțelan de neatins. Leii de la ANAF sunt lei doar în fața IMM-urilor românești. Și capitalul autohton va ajunge de acum nu numai pe margine, ci și la pușcărie! Din păcate, fiind o măsură incompletă – precum toate adoptate de PSD – cel mai consistent demers fiscal din ultimul timp se constituie într-un nou cadou făcut capitalului străin, care iese în câștig din tot ceea ce face PSD!

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: Cotidianul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss