C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Elita de dumping

Doar elita corupta mai are astazi interesul sa sustina ca “avem elita pe care o meritam”. Si doar romanii prostiti de aceasta elita mai pot crede asa ceva. In lipsa oricarei alte forme de legitimitate, conducatorii nostri se legitimeaza prin mizeria noastra, sufleteasca si materiala, pe care tot ei au creat-o.

In aceasta privinta, elita de astazi e mostenitoarea regimului comunist, prima oranduire care si-a propus sa isi creeze omul, “omul nou”, pe care sa se bizuie. Comunismul si-a autofabricat proletarii asa cum elita globalista de astazi isi fabrica omul ciuntit sufleteste pe care-l inhama la dinamul cresterii economice, cica, infinite. Daca nu ne pot reprezenta virtutile, pe care oricum le neaga in numele si cu uneltele demitizarii, secularizarii si urbanizarii fortate, conducatorii nostri sunt multumiti sa ne reprezinte mizeria. |n loc de un stat reprezentativ, adica de un stat care nu doar reprezinta vointa poporului, ci care ii reprezinta, adica ii pune in fata, poporului uituc sau corupt adevarul, avem un stat desfigurant.

Lipsa de legitimitate a elitei conducatoare – care nu tine sa reprezinte nici vointa poporului, nici vreun adevar consfintit de traditie, deci de timp si de experienta – e o problema cu care se confrunta chiar si democratii experimentate precum SUA. Daca in SUA asistam la o revolta electorala a cetatenilor (grassroots) impotriva elitei politico-mediatice e pentru ca SUA nu au trecut prin patru decenii de spoliere economica, fracturare sociala si minciuna organizata cum a trecut Europa de Est. |nceputa cu marsul prin institutii, revolutia neogramsciana americana s-a blocat in lift. A ramas inchisa in borcanele zgaraie-norilor corporat-guvernamentali americani. Nu s-a putut revarsa in strada. Strada e inca normala, si cetatenii incearca sa recapete control asupra institutiilor (de la marile corporatii la agentiile statului dadaca), sa le faca responsabile, deschise scrutinului si valorilor Americii traditionale. Dar toate acestea sunt posibile pentru ca geografia sociala si culturala a Americii traditionale nu a fost supusa unui asalt la fel de necrutator precum cel la care a fost supusa Romania. La noi, revolutia comunista nu a inceput si nu a ramas in institutii. |n Romania, Securitatea s-a nascut la sat, unde a distrus temeliile Romaniei prin cooperativizarea silnica.

Una din metodele comuniste de a-si justifica esecul a fost sa-i invinuiasca pe romani de orice: ca sunt lenesi, hoti, tradatori, betivi. Cei activ politic in anii ’90 isi mai amintesc poate ca presa iliesciana si vadimista era plina de acuze la adresa “lenei” si “hotiei” romanilor, care ar fi avut nevoie de un despot luminat. Discursul antiromanesc(http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/11/balanta.html), din anii ’45 si pana astazi, a fost discursul prin care nomenclatura cominternista si odraslele ei si-au justificat politica banditeasca, de spoliere a romanilor. O ultima varianta, mai sofisticata, teologic si politic, a acestui discurs care ne lasa si cu paguba si cu pacatul e cea conform careia “avem conducatorii pe care ii meritam”. Afirmatia e nula din punct de vedere istoric si periculoasa din punct de vedere crestin.

Dumnezeu nu bate cu parul, si nici doar cu saracia. Dumnezeu poate bate si cu belsugul. Dar de cele mai mute ori Dumnezeu nici nu ne “bate”, ci ne incearca, ne framanta, ne dospeste, ne creste, ne coace. Daca ar fi sa corelam numarul avorturilor cu nivelul de viata, atunci Africa ar trebui sa o duca mai bine decat SUA, (50,000,000 de avorturi din 1973 si pana astazi), Suedia sau Danemarca. Poti fi virtuos si sarac sau ticalos si bogat. Cu ce au “meritat” Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu sau Nicolae Steinhardt nomenclatura comunista? E, cred, un semn al putinatatii noastre duhovnicesti faptul ca citim crestinismul in termeni de crima si pedeapsa aici. Crestinismul nu ofera nici retete de mantuire, nici retete de prosperitate. Daca intre virtute si bunastare exista o legatura directa, atunci inseamna ca Romania e condusa de niste ingeri.

Teologul francez Pierre Bayle a scandalizat opinia publica (protestanta si catolica) a secolelor XVII-XVIII afirmand ca e cu putinta sa existe o republica de atei mai bine condusa si mai prospera decat un stat crestin. Si Bayle nu avea de unde sa stie de tipurile de “virtute” androida careia utopiile si distopiile ultimelor doua secole i-au dat nastere. Astfel, referindu-se la admiratia spiritelor progresiste pentru ingineria sociala, marele antropolog francez Charles Le Coeur, erou al Rezistentei franceze, scria: “Spiritele politice progresiste vor sa reformeze societatea conform regulilor a ceea ce numesc ‘ratiune’. Daca odinioara dl Homais admira eficienta Puritanilor fara preoti (…) astazi el se entuziasmeaza de materialismul istoric al lui Marx. Dar visul sau e acelasi. Continua sa aspire la dictatura internationala a igienistilor care l-ar pune pe Gargantua la dieta si l-ar obliga pe Gandhi sa se indoape cu mancare”. Exista deci o fericire uniforma dezumanizanta careia crestinismul pavlovian al celor care vad in “pedeapsa” politica, in mizeria materiala, o consecinta a crimei duhovnicesti nu are cum sa ii faca fata. E ieftin si periculos sa legam virtutile crestine de succesul politic pentru ca atunci exista posibilitatea ca sa citim o eventuala prosperitate atee, obtinuta prin inginerie sociala, ca pe un succes al unui tip de crestinism adaptat distopic, redus la niste “esente” care il falsifica.

Ortodocsilor pavlovieni le corespund democratii pavlovieni, cei care spun ca ne meritam conducatorii pentru ca avem alegeri libere si nu i-am dat jos. Ambii incep cu sfarsitul, cu Judecata de Apoi (electorala), atunci cand de fapt ceea ce conteaza si in crestinism si in democratie e cresterea, urcusul, zidirea. Democratia nu se reduce la alegeri libere. Alegerile libere nici nu sunt libere daca nu avem o economie libera de monopoluri si oligopoluri, o biserica libera, nepolitizata nici de dragul comunismului, nici de dragul ecumenismului neoliberal sau eurosocialist, un sistem de educatie care sa te faca om intreg si capabil sa judece cu propriul cap, niste elite profesionale care sa articuleze viata sociala in functie de criterii sanatoase si stabile, si o elita culturala a carei menire de a exista sa fie apararea traditiilor si a criteriilor care fac posibila o viata social-politica normala.

Alegerile libere, asa cum o dovedesc toate regimurile dictatoriale plebiscitare din trecut si din prezent, nu sunt echivalente cu democratia. Alegerile libere pot fi o expresie a libertatii doar daca se desfasoara in contextul tuturor acestor alte libertati, economice, sociale, culturale, care in Romania lipsesc. |n lipsa acestor libertati, alegerile libere sunt doar unul din instrumentele cu ajutorul carora clasa noastra politica si elita intelectuala clientelara se autoreproduc. Si, daca se autoreproduc, atunci nu sunt mai reprezentative pentru noi decat e un virus prins in tramvai reprezentativ pentru omul pe care il ucide. Dar ce virus ne-a stranutat Stalin in fata in tramvaiul inghesuit al istoriei est-europene?

Intr-o scrisoare din noiembrie 1936, Marcel Mauss, unul din titanii stiintelor sociale, nepot al lui Emile Durkheim, descendent al unei familii de burghezie evreiasca franceza, socialist si sustinator al economiei cooperatiste, ii marturisea istoricului Elie Halevy: “Modul cum deduci tiraniile din Italia si Germania din bolsevism e absolut corect (…) Doctrina de baza din care s-au nascut toate aceste miscari e cea a ‘minoritatilor active’ (…) As acorda mai multa importanta decat dai tu faptului fundamental al secretului si conspirativitatii. M-am miscat multa vreme prin cercurile Partidului Socialist Revolutionar Rus (…) i-am cunoscut pe Bolsevici si am fost in legatura cu ei in Rusia. Minoritatea activa era o realitate la acesti oameni, era o conspiratie perpetua. Aceasta conspiratie a continuat si pe durata razboiului si a guvernarii Kerensky si a fost in final victorioasa. Dar modul de organizare al Partidului Comunist a ramas cel al unei secte secrete, si organul ei de baza GPU (CEKA, KGB), a ramas organul de lupta al unei organizatii secrete. Partidul Comunist insusi e inca o tabara/factiune armata in sanul Rusiei, asa cum sunt Partidul Fascist si Partidul Hitlerist in tarile lor, fara artilerie si fara o flota, dar cu un intreg aparat politienesc.”

In 1946, la ultimele alegeri desfasurate in Romania “burghezo-mosiereasca”, romanii au votat in proportie de 80% cu PNT, partidul micilor proprietari, un partid distributist prin aripa Mihalache. Dupa 1945, Romania a incaput deci pe mainile unei secte secrete, pe mainile unor conspiratori, pe mainile unei “minoritati active” care a trecut la distrugerea sistematica a tarii (http://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/05/10/directivele-nkvd-pentru-comunizarea-tarilor-din-europa-de-est/). Decapitarea adevaratelor elite, reprezentative, ale tarii, ruinarea micilor meseriasi, cooperativizarea fortata, folosirea sistemului de invatamant pentru a indoctrina copiii care urmau sa devina “tovarasi de nadejde”, distrugerea oricaror standarde de justitie, distrugerea oricarei libertati, politice, intelectuale sau de miscare, supravegherea continua, raspandirea organizata, planificata stiintific, de zvonuri, suspiciuni si amenintari menite a distruge sistemul de orientare in realitate al romanilor, infiltrarea si otravirea emigratiei romanesti, conditionarea pavloviana in spiritul delatiunii si slugarniciei, toate acestea nu au fost de ajuns pentru a ne distruge complet ca popor, dar au fost de-ajuns ca sa ne faca nefunctionali ca natiune.

Libertatea pe care am castigat-o in decembrie 1989 e libertatea slabanogului de a se inscrie la olimpiada. Ne trebuie fie un miracol, fie un program de antrenament. Reeducarii comuniste, sleirii chimice a cernoziomului acestei tari (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2010/05/cultura-romana-de-astazi-chimica-sau.html), ar fi trebuit sa ii raspundem cu o perioada de vindecare prin educarea in spiritul adevaratelor valori, printr-un fel de agri-cultura organica care sa curete pamantul si oamenii de nitratii minciunii comuniste. Celor care spun ca romanul e “lenes“ le raspund cerandu-le sa-mi arate cum rasplateste sistemul din Romania munca. De ce romanii lenesi acasa devin harnici in strainatate? Fiindca functioneaza intr-un sistem care rasplateste munca. |n Romania, in schimb, sistemul iti cere sa te invarti: te invarti de-o finantare, de-o bursa, de-o slujba bine platita.

Clasa conducatoare are, raportat la poporul roman, reprezentativitatea pe care o au bancnotele raportate la aur: zero. Valoarea clasei noastre politice, ca si valoarea banilor, e pur conventionala. E un adevar coerenta (de unde si cardasia mafiota cu care se tin unii pe altii), nu un adevar corespondenta. Nu corespunde adica niciunei realitati exterioare.

Si acest lucru e cu atat mai usor de realizat cu cat, in noua epoca a globalizarii, orice mare miliardar sau orice mare concern de afaceri poate pune pe roate o “elita” locala cu rapiditatea cu care poate ridica un mall pe malul Bahluiului. |n epoca globalizarii, nu doar marfurile si capitalurile pot circula nestingherit, ci si “elitele”. George Soros a investit in Romania peste 121 de milioane de dolari pentru promovarea “societatii deschise”. Ce roman a putut cheltui la fel de mult pentru promovarea unei Romanii normale si demne? Ce e reprezentativ in elita si in ideile exportate de Soros in Romania? Care sunt principalele fluxuri de bani care alimenteaza piata ideilor din Romania? Cati din banii fundatiilor, publicatiilor si think-tankurilor din Romania vin din donatii directe de la cetateni (lucru care le-ar face reprezentative) sau din vanzari, si cati vin din banii diverselelor multinationale, din banii sifonati de moguli de la stat, sau din finantari externe?

Dumpingul economic chinezesc e completat de dumpingul cultural al neoliberalilor occidentali. La fel ca micul mestesugar, micul producator de idei local, omul ale carui idei au legatura cu viata reala a romanului, e eliminat de pe piata de marile corporatii transnationale. Importam probleme si solutii false. Ce putere financiara are cooperatia mestesugareasca din Romania, de exemplu, sa finanteze un think-tank care sa combata vocile gras finantate ale neoliberalismului din Romania? Ce patriot roman poate plati pentru o conferinta pretul pe care il plateste Microsoft sau Fundatia Konrad Adenauer intelectualilor mascota? Cum poate fi romanul liber atunci cand vocea ii e confiscata?

Cum putem spune ca evem elitele pe care le meritam atunci cand elitele actuale sunt mostenitoarele conspiratiei comuniste, prin legaturi de familie, ideologie (de la internationalismul comunist la “globalizare”), cult al “minoritatilor active” (http://old.cotidianul.ro/titanic_vals-49883.html) si al conspiratorilor (http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-un-geniu-cu-totul-uitat-894180.html)? O conspiratie nu se combate ideologic, ci prin deconspirare. Actuala lege a “lustratiei”, putina si tarzie, e o noua cacialma a mostenitorilor conspiratiei bolsevice de care vorbea Marcel Mauss.
Avem deci elita pe care o meritam? Nu. Avem o elita de dumping. E elita care exista datorita dezechilibrului financiar si logistic dintre noi si imperiul global neoliberal. A sustine altceva inseamna a face teologia istoriei pe baza unei ploi cu broaste.

auto: Mircea Platon
sursa: ziuaveche.ro

Related Posts

One Response “Elita de dumping”

  1. venetic says:

    Ideea principala este foarte adevarata: “Importam probleme si solutii false” – asta spune in fond totul!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss