C O N T R A P R O P A G A N D Ă

De la bolșevism la cultura șpăgii

Corupția a luat locul celeilalte molime a estului Europei, bol­șe­vismul. Dovezile sunt peste tot, iar cei care ar trebui să lupte împotriva corupției sunt blazați, implicați ori dezamăgiți.

Juta Strike nu poate să spună unde și‑a petrecut ultimele câteva săptămâni. Dar faptul că cel mai important oficial anticorup­ție din Letonia a trebuit să plece din țară ca să‑și apere viața, pe fondul încercărilor politicienilor de a‑i „roade“ din atribuțiile agen­ției, este o dovadă a apariției unui val de mizerie în creștere în fosta Europă comunistă și a faptului că cei care încearcă să lupte cu corupția au o mulțime de necazuri, dacă nu chiar probleme serioase.

Un scandal de corupție în care sunt implicate un partid politic și o agenție privată de securitate cutremură guvernul Cehiei. În Bulgaria, tentativele sonore de a aranja o licitație pentru centrala nucleară par să fie mai mult decât pot duce politicienii locali. Reformele judiciare întârzie în România și Slovacia. Chiar și outsiderii, entuziaști, dar naivi, ce au ajuns la putere folosind cartea anticorupției, par să fi ajuns rapid prizonierii sistemului.

VARIAȚIILE CORUPȚIEI. Corupția este greu de cuantificat și are o sumedenie de variații. Estonia este mai curată decât o parte din țările Europei vestice, iar puțini estici au o reputație mai proastă decât grecii. Pe de altă parte, până și cei mai căliți luptători împotriva murdăriei sunt reținuți în ceea ce privește rezultatele.

Alina Mungiu‑Pippidi, activist social și universitar, leagă efectele corozive ale acaparării pârghiilor economice de către guvernele corupte de blestemul banilor făcuți ușor din petrol și gaze naturale în Rusia. Eforturile anticorupție nu au reușit să atragă un public larg, spune Mungiu‑Pippidi, și drept urmare activiștii și‑au pierdut repede aplombul.

Jan Urban, un curajos fost disident ceh devenit luptător pentru o guvernare curată, este de acord cu punctul de vedere al româncei. „E nevoie de succese cât de mici“, spune el. Activiști din organizațiile cehe, ce poartă nume precum „Defenestrarea (actul de a arunca pe cineva pe fereastră – n.r.)“ și „Schimbați politicienii“, au participat cu mare încântare la schimbarea vechii gărzi de politicieni în alegerile de anul trecut. Însă noul guvern s‑a pierdut în detalii, părând a fi mână în mână cu interesele de afaceri și nereușind să‑și îndeplinească promisiunile anticorupție. Cauzele răspândirii corupției sunt și ele diverse. Criza financiară i‑a făcut pe unii să o ia pe scurtătură. Denunțătorii sunt prost apărați. Companiile care nu vor să dea mită pierd în fața celor dispuse să o facă, așa cum sunt competitorii ruși și, din ce în ce mai mult, cei chinezi. Firmele se tem că, dacă iau atitudine, vor fi pedepsite: hărțuiri birocratice, impuneri arbitrare de taxe sau pierderea unor contracte publice. Avantajele finanțărilor de la Uniunea Europeană își pierd din forță odată cu aderarea. Într‑adevăr, miliardele de euro injectate de Bruxelles în modernizarea infrastructurii și a serviciilor publice se dovedesc adesea a fi o sursă de corupție. Companii, politicieni, autorități se aliază pentru a truca licitații, folosindu‑se de obicei de imunitate. Autoritatea legii este slabă, iar votanții par apatici și cinici.

PRESĂ CU PROBLEME. Media pare pregătită să latre fără discriminare, însă mușcă foarte puțin. Din cauza bugetelor editoriale insignifiante investigațiile sunt răsuflate. Campaniile publicitare pentru popularizarea contractelor și regulilor europene dau multă influență oficialilor, iar politicienii așteaptă în schimb să primească acoperire pozitivă în editorial. De exemplu, în Lituania, cel mai mare ordonator de publicitate de pe piață este Ministerul Agriculturii. Nu găsești un cuvânt rău la adresa activităților acestuia în presa locală. Companiile de stat joacă un rol similar. Profitabilitatea mass‑media s‑a prăbușit de la începerea crizei financiare, iar acest lucru a făcut ca mulți proprietari străini de presă să‑și vândă activele suferinde, astfel că mogulii locali dornici de influență au avut de unde alege. Proprietarii suedezi ai principalului cotidian leton, „Diena“, l‑au vândut printr‑un lanț obscur de tranzacții unui cumpărător necunoscut. Mulți dintre jurnaliștii cu experiență ai ziarului, inclusiv cei implicați în investigații anticorupție, au plecat ori au fost dați afară. Singura emisiune de investigații de la televiziunea publică din Cehia este pusă sub presiune după ce a relatat despre anumite manevre judiciare ce demonstrau tratamentul discreționar al guvernului la adresa unei companii medicale străine. „Este comportamentul tipic al oricărui guvern când încearcă să zdrobească jurnalismul de investigație“, spune Jan Urban. După ce s‑a confruntat cu poliția secretă de pe vremea comuniștilor, lui Urban nu‑i este frică de un eventual proces cauzat de afirmațiile pe care le face pe foarte causticul său blog. Dar amenințările continuă peste tot în alte părți.

Mogulii își supun industria media subvenționând produse îmblânzite. Bodo Hombach, șeful WAZ, un mare investitor media german, a spus că „implicarea adâncă a oligarhilor și puterii politice otră­­vește piața“. Asemenea proprietari, sus­ține el, au cumpărat active de presă pentru a obține influență politică, și nu în căutarea profitului. Alți oameni implicați sunt îngrijorați de decăderea generală a presei înspre standardele italiene.
Soluțiile sunt rare. Votanții își doresc o mână forte, poate chiar din rândul fantomelor trecutului autoritar. Însă, așa cum o demonstrează Rusia, leacul poate fi chiar mai cumplit decât boala în sine. Ivan Krastev, un analist bulgar, crede că problema reală a corupției este lanțul de complicități pe care îl creează. „Ajungem la rețele obscure care fac țările neguvernabile, ori guvernabile de alții“. La doar 20 de ani după ce și‑a recâștigat libertatea, o mare parte a estului Europei riscă să și‑o piardă din nou.

sursa: moneyexpress.money.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss