Dan Diaconu: „Eu personal n-am nimic cu marxiștii, ci cu sistemul care le-a împuiat capul”

Am mulți marxiști printre cunoștințe, la fel cum și printre cititorii mei sunt destui. Asta e ciudat deoarece, așa cum se știe, sunt un dușman pe față al ideologiei. Mai mult, familia mea a suferit teribil din cauza demenței marxismului aplicat. Cu toate acestea eu personal n-am nimic cu marxiștii, ci cu sistemul care le-a împuiat capul. Mai mult, știind cum funcționează, îmi îndrept întotdeauna atenția către „vindecarea păcătosului”, nicidecum către lichidarea sa. Și probabil acesta este motivul pentru care mulți marxiști nu mă percep ca pe un dușman, ci ca pe un om corect. Ceea ce-mi place să cred că sunt.

Există însă o diferență fundamentală între marxiștii asumați, conștienți de ceea ce-și doresc și marxiștii inconștienți, cei în care a pătruns marxismul pe ușa din dos, sub forma unor „principii corecte” și care acționează în virtutea acestora. Ca și procent, aproximativ 10% dintre marxiști sunt asumați, ceilalți acționând inconștient. Cei mai mulți au deprins principiile prin educație, prin propagandă sau, pur și simplu, în urma unor lecturi sau filme care i-au influențat. Spre exemplu Zeitgeist, filmul crizei din 2008, a fost unul dintre cele mai agresive materiale de propagandă marxistă. În urma unor asemenea materiale este imposibil ca pe un „teren necultivat” să nu răsară buruieni ideologice. Care, treptat, invadează teritoriul mental al victimei, făcând-o să creadă că acele idei îi aparțin. Iată modul insidios prin care opinii eminamente străine de sufletul omului îi invadează mintea făcându-l să se creadă de partea corectă a lumii.

E simplu să stai și să dai verdicte așa cum am făcut până acum. Întrebarea care se pune este „de ce prind aceste buruieni ideologice?”. Iată-ne în apropierea esenței. În principal sunt două elemente surprinzătoare care fac ca marxismul să prindă atât de bine. Rezumate, cele două ar fi:

• • critica justificată a societății actuale;
  • corectitudinea ideilor marxiste.

Probabil ați rămas puțin surprinși de modul în care am rezumat cele două caracteristici ale marxismului. Să le luăm însă pe rând, pentru a le înțelege.

1. Critica justificată a societății actuale

În timp ce toți prostovanii aflați în funcții de conducere vă bat la cap că trăiți în cea mai bună dintre lumi, marxiștii nu trebuie decât să deschidă geamul și să vă spună ceva de genul: „Eu nu-ți zic nimic, dar hai să ne uităm pe fereastră!”. Și-ți arată că ceea ce spui tu este perfect justificat, că întreaga lume e un putregai. Mai mult, marxistul nu te lasă să constați doar urâciunea lumii actuale, ci începe să-ți descrie cauzele pentru care se întâmplă ceea ce se întâmplă.

Spre deosebire de propaganda seacă a societății actuale, critica marxistă e justă, are instrumente pe care le folosește admirabil. De criticat critică la modul logic, având coerență și exactitate. Un marxist bun este extrem de greu de combătut deoarece a-l combate presupune evadarea din spațiul criticii și operarea cu noțiuni filosofice care nu-s la îndemâna oricui. Și pe care, de foarte multe ori, marxiștii le jonglează bine. Ceea ce ar trebui să înțelegeți este că un marxist adevărat nu-i un prost sau un incult! E o diferență de la cer la pământ între un marxist autentic și-un propagandist al actualei societăți. În timp ce primul e perfect documentat, are date clare, operează impecabil la nivel logic, propagandistul e un superficial care, de cele mai multe ori se nimerește a fi lovit inconștient de principii marxiste și care operează cu o logică strâmbă. Înghesuit cu ușurință „la colț” de către marxist, propagandistului nu-i mai rămâne decât argumentul prostului: „e așa ca mine pentru că așa e bine și gata!”.

Puteți lesne înțelege că, asistând la o controversă între un marxist și un propagandist al lumii actuale, îi veți da cu ușurință dreptate marxistului. Dacă însă propagandistul este, la rândul lui, dintre cei puțini care au o pregătire temeinică, veți constata că întreaga controversă zboară pe tărâmul filosofiei și al logicii aride, neputând-o urmări dacă nu deții cunoștințele necesare. Veți constata totuși că, în ciuda atacurilor la care este supus, marxistul are săgeți suficiente în tolba de argumente, răspunde calm criticilor, parând impecabil. O asemenea confruntare se poate întinde la infinit. Ceea ce vreau să subliniez este că, dintr-o asemenea confruntare îi veți da dreptate tot marxistului. Propagandistul apără sistemul pe care marxistul îl critică justificat. Aici însă intrăm pe teritoriul celei de-a doua probleme semnalate.

2. Corectitudinea ideilor marxiste

Am fost tentat să pun corectitudinea între ghilimele, dar n-am vrut să vă influențez. Așadar, iată-ne la cea de-a doua constatare: marxismul e corect! Nu-i o glumă. Ce e rău în faptul că marxistul iese pe stradă și vede un bătrân amărât cerșind ca să poată mânca? Ți-l arată și te întreabă: „Tu consideri că e corect?”. Evident că nu, doar și bătrânul ăla e o ființă. Nu ești om dacă nu ți-e milă de el. Și-atunci marxistul îți spune: „Acest bătrân trebuie să fie îngrijit nu trebuie lăsat să cerșească”. Și ești de acord. Apoi, marxistul îți arată un pungaș care se dă jos din mașina sa luxoasă. Amândoi știți că toți banii pungașului sunt făcuți din furt; poate chiar că a călcat și pe cadavre. Cu toate acestea, în ciuda ticăloșiei sale, stă liniștit, n-are nicio treabă. Mai mult, o șleahtă de binevoitori se învârt în jurul lui pentru a-i face pe plac. Și-atunci marxistul îți va spune: „De ce bătrânul care a muncit o viață întreagă trebuie să cerșească, iar ticălosul ăsta se scaldă în lux? E corect?”. Nu, nu e corect!

Yanis Varoufakis, probabil cel mai simpatic marxist pe care-l cunosc, te va întreba cu fața lui de grec autentic: „de ce fiica mea studiază într-o școală în care are absolut tot ce-i trebuie, iar un copil din Africa, nu doar că nu studiază într-o școală, dar, mai mult, nici n-are mâncarea care-i trebuie pentru a se dezvolta cât de cât armonios? Ce dreptate mai e asta? De unde știm noi că acel copil neajutorat nu-i mai bun decât fiica mea? Tăindu-i nedrept hrana, privându-l de educație, nu facem altceva decât să-i dăm fiicei mele un avans nejustificat”. Ei bine, cum răspundeți unei astfel de interpelări?

Probabil vă gândiți că ați avea motive de îngrijorare știind că peste tot marxiștii au înființat state totalitare. „Nu-i adevărat!, va răspunde marxistul. Au fost eșecuri cauzate de neînțelegerea doctrinei!”. Dacă-l întrebi pe Varoufakis ce vrea să pună în loc, îți va spune că vrea să le dea oamenilor democrația. Adevărata democrație, nu surogatul care ni se servește acum pe post de societate democratică. Și-ți va arăta justificat toate tarele sistemului nostru politic.

Din punct de vedere economic, din nou, marxiștii sunt impecabili.Nu trebuie să uitați că lucrarea de căpătâi a lui Marx este „Capitalul”, iar raționamentele sale de-acolo sunt deosebit de solide. Numai proștii care n-au citit contrazic această realitate.

Înainte de a încheia acest punct voi reveni la exemplul cu bătrânul cerșetor și bogatul ticălos. Constatând diferențele dintre ce doi, marxistul te va întreba dacă are sens ca bogatul să locuiască într-o casă cu zece camere, să aibă o droaie de servitori, să consume o căruță de energie pentru a-și încălzi piscina în care poate nu ajunge să se arunce nici măcar o dată pe an. E logic că, până la urmă, de dormit fiecare doarme într-un singur pat, mănâncă atât cât îi dă voie stomacul, merge cu o singură mașină, nu cu tot parcul pe care-l deține s.a.m.d. Și-atunci de ce atâta risipă?

Pun punct aici prezentării „corectitudinii ideilor marxiste” pentru a trece la capitolul soluțiilor, la care vom utiliza tot exemplul cerșetorului și-al bogatului. Constatând toate acestea marxistul îți va demonstra că prin risipa pe care-o fac cei puțini se distruge mediul. La ce bună o mașină de sute de cai putere în condițiile în care pe șosele ai viteza limitată? Iată o altă sursă injustă de inegalitate: ticălosul bogat își permite să încalce legile bazându-se pe influența sa. Conduce beat sau drogat, nu de puține ori provocând accidente dramatice în trafic. Accidente din care, culmea!, tot el scapă; atât fizic – deoarece mașina lui are o protecție mai bună – cât și legal întrucât are relații pentru a-și aranja un proces în urma căruia să fie achitat. OK, în aceste condiții nu e mai bine ca toată lumea să aibă un singur tip de mașină, adaptată necesităților? Pentru oraș o mașină mică, pentru drumurile lungi o mașină ceva mai spațioasă s.a.m.d. Reducând concurența tembelă, mașina este redusă la scopul său, anume cel de utilitate, de dispozitiv care te duce din punctul A în punctul B. Va fi făcută din materiale solide, va fi fiabilă, nu ca cele din prezent „setate” să se strice după ce ies din garanție. În plus, reducând concurența dementă se vor reduce și distrugerile asupra mediului. Nu va mai fi nevoie să sacrifici animale pentru piele, nu vei mai consuma resurse pentru a acoperi un volan cu diamante sau cristale s.a.m.d. E corect? Sigur că da.

În ceea ce privește casele, știm bine că fiecare are nevoie de un spațiu  intim, care să-i asigure confortul. Spațiu care să fie adaptat necesităților. E clar că o familie cu zece copii va avea nevoie de un spațiu mai mare decât un celibatar. E logic, nu-i așa? Ei bine, marxistul îți va spune că se pot stabili științific norme confort conform cărora unui om îi va fi alocat un anumit spațiu. Spre exemplu, un celibatar va avea 20 mp, o familie du două persoane 40 mp s.a.m.d. Astfel se vor putea construi clădiri inteligente care, nu doar că asigură tot confortul, dar fac și economie. Și, din nou ajungem la povestea cu conservarea mediului. Nu-i corect așa?

Ei bine, în ciuda faptului că raționamentul pare a arăta corect, nu-i deloc bine. E un raționament simplist și fix de-aceea prinde. Vă voi spune că la fel au început toate societățile clădite de marxiști. De la „principii solide” care „funcționau”. În primul rând, indiferent ce argument mi s-ar da, oamenii nu sunt egali! Într-adevăr, ne naștem toți în păsărica goală, dar nu ne naștem egali. Poate că unul e claustrofob și cei 20 mp sunt un chin pentru el. Poate că altul consideră că cei 20 mp de persoană sunt excedentari și preferă să trăiască într-o cocioabă, dar să aibă pământ mai mult. Mă rog, exemple sunt destule. Când judecăm lucrurile de genul acesta trebuie să ne ridicăm totuși peste nivelul de tâmpenie al unora precum Oana Bogdan, pupila limbricului Cioloș.

De altfel, dezastrul marxismului constă tocmai în soluțiile pe care le aplică. Indiferent de idealurile începuturilor, societățile marxiste ajung la teroare. Oamenii sunt încorsetați, își pierd până și speranța. Aveți suficiente modele de studiu. S-au încercat societăți socialiste, s-au încercat tot felul de moduri democratice de conducere, dar nu s-a reușit nimic. De ce, e simplu de înțeles!

Indianul îți va spune că e chestie de karma. Dacă te-ai născut brahman ești brahman, dacă te-ai născut sărac ești sărac. La indieni nu prinde marxismul pentru că ei au un cu totul alt scop, anume acela de a-și repara karma. Te-ai născut așa pentru o vină dintr-o viață anterioară. Trebuie să faci bine pentru a evolua. N-ai de ce să lupți pentru „dreptate socială” sau alte rahaturi pentru că acestea nu-ți „repară” karma. Iată așadar ceea ce numesc gândire solidă.

De fapt, ceea ce trebuie să înțelegem din paragraful anterior e un lucru simplu: lumea nu e doar materială. Marxismul reduce totul la materie, generalizând grosolan. Și din acest motiv se ajunge la orori groaznice. Inițial se arată cu degetul spre o clasă socială sugerându-se majorității că prin distrugerea acelei clase se vor rezolva problemele. Clasa e distrusă, dar problemele nu doar că rămân, ci generează unele mai mari întrucât orice individ din societate are rolul său. Și, indiferent cât de ticălos ar fi, are și aspecte pozitive. Spre exemplu, bogătanul ticălos angajează o armată de servitori. Distrugând bogătanul lași și servitorii fără serviciu. iar ei nu știu să facă altceva. Vedeți, eliminările din topor nu rezolvă probleme ci, mai grav, creează alte probleme. Odată distrusă clasa socială „vinovată” și nerezolvate problemele, începe să se dea vina pe trădători. Care trădători nu pot fi din altă parte decât din interiorul clasei dominante. Și așa se ajunge la un dezastru, la o inutilă vânătoare de vrăjitoare care nu face altceva decât să mai împuțineze din populație. Asta în condițiile în care nivelul de trai nu crește.

Ați avut exemplul URSS: o țară imensă plină de resurse, în care comunismul și-a făcut de cap cât a vrut. În afara unor crime abominabile n-a reușit nimic. Probabil veți spune că societatea a evoluat de la mujic la era spațială. Însă na-veți cum să știți ce s-ar fi întâmplat dacă Rusia ar fi rămas neinvadată de revoluționari. Să nu uităm că pe vremea aia se lupta cu spada și cu calul peste tot în lume! Iar la final, URSS era o țară sărăcită în ultimul hal, aflată în descompunere și salvată „in extremis” deoarece altfel ar fi dat naștere unei mulțimi de republicuțe nucleare.

De ce totuși marxismul produce asemenea orori? Pentru că, în ciuda „corectitudinii” pe care-o afișează, nu este corect. Reducând totul la materie introduce din start o eroare colosală care face ca, în final, să nu fie diferențe fundamentale între un om, o broască râioasă și un bolovan. Marxismul pătrunde atât de ușor în mintea oamenilor pentru că este ușor. Este o simplificare și, ca orice simplificare, în ciuda aparentei „exactități” produce erori colosale.

Principiul de la care ar trebui să pornim este acela că nu există rai pe pământ! Dacă vreți să mă contraziceți, o să vă rog să-mi dați exemplu de societate ideală care a fost implementată pe pământ în istoria noastră milenară. Nu vă chinuiți, pentru că ea nu a existat niciodată. Dacă ar fi existat, ar fi fost reprodusă în celelalte societăți, iar noi acum am fi trăit fericiți în ea.  Nu există dreptate socială! Știu că sună cinic, dar așa e de când lumea: bogatul se naște bogat, săracul se naște sărac. Ticălosul, în ciuda familiei din care provine, se naște ticălos. Sunt lucruri pe care nu le poți înfrânge. Lumea e așa cum e. Poți încerca s-o corectezi cât de cât, dar lupta e din start pierdută.

E un secret vechi de când lumea: celui care-i merge rău îi merge dintr-un motiv. Tu îl poți ajuta, dar dacă te apuci să încerci să corectezi cauza te vei lovi de eșec. Pentru că n-ai cum să știi adevărata cauză pentru care lui îi e cum îi e. Mai ales în condițiile în care sunt o mulțime de alții ca el cărora le e bine. Vreți raiul pe pământ? Luați-vă adio. Sau, și mai bine, încercați să corectați cauza pentru care voi nu sunteți OK. Înainte de a-i corecta pe alții, corectați-vă pe voi. Păcatul marxiștilor este acela că încearcă să-i vindece pe ceilalți în condițiile în care boala e la ei. Toate revoluțiile au dat jos regii.Și ce s-a obținut în schimb? Un masacru și alți regi ilegitimi puși în locul regilor care aveau justificare divină(nu-mi criticați afirmația asta!). S-a înlocuit clasa bogaților cu nomenclatura ajungându-se în final ca unii să nu aibă nimic în timp ce ceilalți să aibă totul. S-a ajuns la tiranie și crimă. Niciun rege, împărat sau ce-o fi fost el, atâta timp cât a avut puterea supremă în mână, nu a săvârșit atâtea crime împotriva poporului său precum un Stalin. E bine ca oamenii să fie egali? Gândiți-vă mai bine. Și nu uitați că marxismul e un vierme care vă roade din interior pentru că ați renunțat a latura voastră spirituală. Revalorizând-o veți constata cu stupoare cum buruienile marxiste se usucă de la sine. Vă veți vindeca pe voi și, ușor, ușor veți vindeca lumea! Căutați-vă originea, reconectați-vă la spiritualitatea locului, fiți mădulare ale ei și veți avea parte de liniște aici și de rai acolo unde se află acesta cu adevărat.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/