C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Dan Diaconu: ”Democrație”

Campania electorală mersese perfect pentru partidul X al cărui candidat, Y, era în topul preferințelor electoratului. Y făcuse partidul de la zero, atrăsese oameni fără pată și cu dorința de a schimba definitiv modul în care se face politică. Avea un program dur: eliminarea mafiilor care-și făceau veacul prin politică, restrângerea competențelor instituțiilor de forță și eliberarea populației de sub teroare.



La fostele alegeri, în ciuda rezultatului excelent, refuzase să intre în orice coaliție, ținându-se de cuvânt față de propriul electorat căruia-i promisese că ori câștigă majoritatea absolută, ori face opoziție. Și alesese calea grea a opoziției. În timp ce mulți îi arătau cu degetul oamenii săi care părăsiseră partidul pentru un post călduț oferit de partidele din alianța guvernamentală, el le spunea că e bucuros întrucât astfel a eliminat posibilii trădători din partid.

De data asta totul mergea ca uns. Partidul se îndrepta spre o majoritate absolută, iar în cursa prezidențială următorul contracandidat era la 20-25 de procente în spatele său. La nivelul staff-ului nici nu prea mai făceau campanie electorală. Chiar el decretase că e nevoie să înceapă creionarea strategiilor de după alegeri, astfel încât, la preluarea puterii, să nu existe nicio hibă. Țara trebuia să meargă perfect!

Exact la asta se gândea în seara aceea când, după un program extenuant, deschizând televizorul, a văzut fața isterizată a prezentatoarei decretând că în scurt timp vor prezenta imagini extrem de compromițătoare despre el. L-a pufnit râsul! O altă încercare jenantă de a-l terfeli. Știa că nu merge. Lumea îl cunoștea îndeajuns. Între timp, la postul respectiv de televiziune se derula în neștire o imagine recentă de-a sa din actuala campanie electorală. Mergea printre oamenii unui oraș și dădea mâna cu aceștia. Cadrul care se derula era cu el strângând mâna unei femei, iar capul femeii era încercuit.

La ce tâmpenie s-or mai fi gândit? se întreba atunci când pe televizor imaginile se derulau isteric. După un consistent calup publicitar a început transmisia dintr-un studio unde erau strânse toate notabilitățile postului. Directorul, solemn, a început:
„Stimați telespectatori, știți că noi suntem un post serios, care a fost întotdeauna echidistant, dar în acest moment știm că trebuie să luăm atitudine. Femeia pe care ați văzut-o în imaginile anterioare se numește Elena Petrovna și este cunoscută în mediile de specialitate ca agent de influență rus. Activează sub coordonarea directă a centralei de la Moscova. Se credea că a fost scoasă pe linia moartă după ce, în urmă cu cinci ani, i-a eșuat o operațiune în SUA și a fost transferată la Moscova înainte ca autoritățile de-acolo să înțeleagă că ea este creierul afacerii. Aveți aici articolele de la vremea respectivă din Washington Post, New York Times, și alte câteva zeci de prestigioase ziare de peste Ocean.

Poate vă întrebați ce legătură au toate acestea cu candidatul nostru care s-a dovedit a fi unul serios? Și noi am crezut asta, dar știți bine că nu e bine să crezi în coincidențe. Iată, imaginea în care Y dă mâna cu Elena Petrovna nu e singura.” Pe ecran au început să se deruleze imagini de la alte mitinguri sau caravane electorale în care Y dădea mâna cu Elena Petrovna. Frapa modul profesionist în care erau executate fotografiile, dar ce mai conta acum? Era clar o operațiune de linșaj. Însă, destul de oligofrenă, gândea el. Probabil i-au băgat-o pe la toate mitingurile pentru a avea acum gloanțe. Între timp revin în studio, iar directorul postului anunță că după o pauză va urma dezvăluirea cu adevărat importantă.

Deschizând netul e consternat să constate că deja, peste tot, e numit spionul. Pe rețelele de socializare apar atacuri vulgare la adresa sa. Pe propria pagină are deja câteva mii de comentarii la ultima postare. Toate injurioase, toate în aceeași direcție. Își convoacă telefonic staff-ul de campanie pentru a combate eficient intoxicarea.

După terminarea pauzei publicitare, transmisia se reia din studio. „Stimați telespectatori, iată, avem bomba secolului: în acest moment avem toate indiciile să considerăm că domnul Y este este un spion infiltrat în cele mai importante structuri politice ale țării. Și nu spunem asta gratuit ci deoarece am descoperit că domnul Y a avut o relație cu Elena Petrovna. Priviți imaginile care urmează!”

Și pe ecran au început să apară imagini cu el tânăr, probabil student, într-o vacanță la mare alături de o tânără. Nu-și mai amintea prea bine acea vacanță, dar când a văzut imaginile cu ea și-a amintit de rusoaica pe care-o întâlnise într-o discotecă și alături de care petrecuse acea vacanță. Timpul trecuse, evident, uitase de ea. Iar acum, iată, apăruse în cel mai nepotrivit moment. S-a trezit din gânduri când i-a sunat telefonul.

– Domnule Y, sunteți în direct la postul nostru de televiziune. Confirmați legătura cu agenta Elena Petrovna?
– Nu știu cine e doamna din imaginile pe care le-ați prezentat de la manifestările electorale ale partidului meu. În ceea ce privește imaginile din tinerețea mea, da, vă confirm că am avut o relație cu tânăra din acele imagini și că legătura mea cu ea s-a terminat atunci. Personal consider că ceea ce faceți este strict un linșaj electoral, ilegal, pe care-l faceți în favoarea contracandidaților noștri. De asemenea, sper ca autoritatea electorală și forul de reglementare a audiovizualului să se sesizeze pentru a pedepsi această încălcare flagrantă a legilor. Vă mulțumesc.

De-atunci a început nebunia. Șeful staff-ului de campanie i-a spus că a greșit când a recunoscut legătura cu femeia aia, media s-a întors împotriva lui – oricum nu-i fusese niciodată favorabilă – și chiar și printre colegii săi a intrat viermele suspiciunii. Mai erau două săptămâni de campanie și peste tot curgea cu „spionul”. Circula și-un banc lansat de o revistă de umor, cum că o femeie l-a găsit pe Y în tampon spionând-o în favoarea rușilor.

În două săptămâni Y a pierdut alegerile, iar partidul său, din nou, a obținut mult sub scorul de care-ar fi avut nevoie pentru a prelua puterea. Și astfel jocul a reînceput: partidele corupte și-au făcut un guvern de uniune națională – doar acum luptau împotriva spionilor – și absolut tot ce se întâmpla rău în țară era din vina lui Y. Democrația învinsese din nou!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss