General

Dan Diaconu: „De-aceea există Crăciunul, pentru a ne face să înțelegem că poți fi rege fără a stăpâni bogățiile lumii, că poți fi puternic fără avea nimic.”

Crăciunul ne spune că minunea există, că se poate găsi căldură chiar și într-o iesle, că pentru a fi rege nu trebuie să stăpânești bogățiile pământului, că poți avea totul fără să ai nimic. Ce putere putea avea pruncul acela neajutorat, protejat doar de dragostea mamei sale?
Cel lipsit de putere era însă cel puternic. Dacă ai fi trăit atunci, în vremea Sa, văzând un prunc într-o iesle L-ai fi ocolit cu stânjeneală și ți-ai fi spus că-i un alt amărât care-și face loc în lume. N-ai fi dat două parale pe El. La fel, când a fost răstignit te-ai fi aflat printre ceilalți care strigau că celălalt trebuie iertat. Doar așa zicea toată lumea. Și, făcându-I retrospectiva vieții, ai fi constatat cu superficialitate că „n-a făcut mare lucru în viața Lui”. Privind însă cu ochii de-acum realizezi eroarea: El a schimbat o lume din rădăcini. I-a făcut pe oameni mai buni și le-a arătat drumul.
Din păcate multe s-au schimbat de-atunci și mult prea mulți, în loc să aleagă drumul cel drept cad pradă iluziilor. Degeaba încerci să le arăți adevărul! Ei merg tot pe calea cea strâmbă și, pe măsură ce numărul lor crește, au pretenția ca toată lumea să-i urmeze pe calea greșită. De-aici ne vine teama, supărarea și dezgustul care ne cuprinde.
Vedem cu îngrijorare că, în ciuda luminilor de-afară, în sufletele multora e pustiu, răutate și iluzie. Ca să nu mai vorbim că, din ce în ce mai mulți par a nu mai avea suflet. Vedem lumea cum se prăvălește necontrolat pe o traiectorie care nu-i a ei și, în ciuda artificialității, a urâciunii care se arată, mulți o aplaudă cu bucurie. Asta în timp ce pe noi ne cuprinde disperarea.
Noi suntem prea mici, prea neputincioși, prea insignifianți. În ciuda zbaterilor noastre lucrurile iau de fiecare dată o turnură contrară nouă. Suntem prea slabi pentru a schimba ceva! Și-atunci?
Vedeți, aici e păcatul nostru, neînțelegerea în care ne cufundăm mereu. De-aceea există Crăciunul, pentru a ne face să înțelegem că poți fi rege fără a stăpâni bogățiile lumii, că poți fi puternic fără avea nimic. Trebuie doar să-ți urmezi drumul, concentrându-te asupra sa și nicidecum asupra iluzoriului decor. Degeaba încerci să schimbi decorul. Nu faci altceva decât să te auto-deturnezi de la drumul pe care-l ai de făcut!
Crăciunul ne spune nu doar că există speranța, ci că e în puterea noastră de a schimba totul schimbându-ne pe noi.
Să aveți sărbători fericite și sufletul luminat! La mulți ani!

Despre autor

editor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Multumim, draga Dane.
    Multumim tutor luptatorilor pentru Adevar !

    Sarbatori Fericite si toate cele bune !
    Mila Domnului peste noi toti !