Cum crește Soros la SNSPA și la Universitatea din București pe mandatul Ecaterinei Andronescu

Studentul de anu’ trei, stă acolo unde-l vrei. La proteste



În februarie 2018, rectorul Universităţii din Bucureşti (UB), Mircea Dumitru şi rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), Remus Pricopie (un fost consilier al actualei ministre a Educației, Ecaterina Andronescu), semnau o declaraţie despre un “ghid de bune practici în managementul universitar”, astfel încât să fie evitată implicarea politică a conducerii universităţilor. Era un pact numai bun de servit fătucilor din Divizia Presă (Adevărul, DIGI TV, Coloneleasa ș.a.), care, eventual, nu avea multe în comun cu realitatea. Dincolo de orice Ghid, printr-o viclenie de tipul “activism cu orice preț”, grupuri de studenți și profesori de la cele două Universități, inflamate prin activiști “rezist”, aveau să iasă ulterior, în 2019, la “proteste”, justificându-și participarea prin invocarea unui “efect” (apărau “libertatea Justiției”, un concept confiscat deja de partea mai “rezistentă” a magistraturii) și ignorând “cauza” pur politică a “deranjului”, care pornise de la emiterea unui act politic: o Ordonanță de urgență a Guvernului României, parte din reforma Justiției.

Drag Partid și dragă mamă, azi abramburesc la școală

În  7 Martie 2019, cu “ghidul de bune practici ” al duetului de dublu Pricopie- Mircea Dumitru incert “definitivat”, un reprezentant al Grupului de Dialog Social (Soros),  anunța că profesori și studenți ai Universității București vor protesta față de ordonanța de guvern care a modificat legile justiției, ” în semn de solidaritate cu magistrații”: neverosimil, o “trâmbiță” Soros ajunsese să anunțe Universitatea București ca bloc-start pentru proteste anti- legislație guvernamentală. Și atunci, ca și în alte dăți, ministrul Educației,  Ecaterina Andronescu,  a tăcut.

La Canalu magistral, curge-n vale Timmermans

Canalizarea protestului unor studenți și profesori de la UB sau SNSPA alături de cele ale grupurilor de actori și magistrați putea desigur induce în fața românilor ideea plenară de “intelectualitate contra Guvern”: mai precis, în timp ce “echipa de zgomote” a lui Frans Timmermans (Comisia Europeană) menținea o presiune împotriva guvernului Viorica Dăncilă din exteriorul țării, în țară “masele” de academicieni, actori și magistrați ar fi închis acest circuit ostil Guvernului ca pe un mare “deranj” național. S-a văzut ulterior, că protestele erau obosite încă înainte de start și că și-au atins rapid limitele: în 10 Martie a.c., un număr de 30 de președinți și vicepreședinți de tribunale adresau un apel Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) prin care solicitau oprirea acțiunilor politizate ale judecătorului Vasile Dănileț, un lider al “protestelor magistraților”, considerat nereprezentativ. Apelul magistraților era sprijinit și de Asociația Procurorilor. S-a ajuns astfel că “acțiunile de protest” organizate la cele două Universități erau aruncate în ridicol, fiindcă nu se mai știa precis care libertate a Justiției o mai apără studențimea și profesorimea “revoluționare”: cea proclamată de judecătorul “radical” Danileț sau cea susținută de judecătorii -contestatari ai acțiunilor acestuia? De la distanță, “independența Justiției” ca și concept pentru care luptau din greu grupurile de “protestaci” din Universități, păruse ceva cu moț. De-aproape, parcă nu mai semăna cu nimic.

Sunt student și mă tratez: ieri examen, azi protest

Mai grav era, însă, faptul că presa și protestatarii universitari folosiseră activ pentru cazul acestor acțiuni de “protest”, numele instituțiilor din care făceau parte. Mai precis, în loc să ia în considerare participarea la “proteste” în calitatea de simpli cetățeni anonimi, îngrijorați de viitorul Justiției, protestatarii se anunțaseră în clar ca studenți și cadre didactice ale Universității București, respectiv ale Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative. Altfel spus, târâseră în conflictul dintre Guvern și o parte dintre magistrați (partea mai “rezistentă” a magistraturii), numele instituțiilor de învățământ superior de stat, care eventual aparțineau ca brand, României și națiunii române, nicidecum unor grupuri inflamate de pe margine de activiști GDS. Grupurile din Universități protestau împotriva unui risc ipotetic (o Ordonanță de Guvern care ar putea să dăuneze grav “sănătății” Justiției) și nu împotriva unui pericol aflat în derulare, ignorând totodată și faptul că atâta vreme cât este combătut un act emanat politic, toate intervențiile actorilor în acest conflict vor fi politizate sau supuse politicului.

Sorosi-m-aș și n-am cui. SNSPA-ului

Sub privirea Ecaterine Andronescu,  SNSPA (o continuatoare pe bani publici pentru fosta școală de propagandiști comuniști Ștefan Gheorghiu), apare în prezent ca năzuind puternic spre neo-marxismul lui Soros, după ce din 1989, poporul scăpase țara de marxismul lui Nicolae Ceaușescu. SNSPA-ul lui Remus Pricopie are o pleiadă de profesori “formați” la Universitatea Central Europeană (Soros), stă alături de Universitatea Central Europeană în cadrul unui așa-numit Consorțiu CIVICA, are personaje controversate din alaiul lui Soros cu care intră pe “parteneriate” (precum italianul Antonio Tajani, PE) sau pe care îi face “membri de onoare”- cum ar fi roboțeii calibrați în garaje globaliste Miroslav Lajkac (Slovacia), Frans Timmermans (Olanda, Comisia Europeană) sau Guy Verhofstadt (Belgia, Parlamentul European).

Studenta de anu doi, stă călare pe butoi. Ca Juncker

Oficial, Universitatea SNSPA formează tineri “capabili să gândească liber”: devine discutabil cum face asta când propune studenților ca “model” personaje  precum Tajani, Verhofstadt sau Timmermans, oameni care profitând de funcții, au atacat public independența Justiției României, amestecându-se brutal în afacerile sale interne. Frans Timmermans- prim vicepreședinte al CE, numit și nu ales, sforar și avocat sonor al lui Soros, mediocritate politică și “rege al îngrijorărilor” la adresa României, este declarat Doctor Honoris Causa la SNSPA pentru merite pe care le cunosc desigur Pricopie și ai lui: nu știe nimeni dacă un caftan de “sultan” oferit lui Timmermans la București pe spezele statului român, ar încinge mai mult “tovărășia” învățământului superior românesc cu globalismul feroce de la vârful UE, dar se știe precis că globaliștii vor cere mereu ceva “în schimb” atunci când primesc daruri.

Stat-în-stat, citat, pătat, toate pentru Verhofstadt

Cât despre belgianul Verhofstadt, este de menționat că în aprilie 2019, Secția pentru judecători a CSM avertiza că ieșirile publice deviante ale unor oficiali europeni (în speță, Verhofstadt și președintele Parlamentului european, Antonio Tajani) într-o cauză penală care implica pe ex-șeful DNA, Laura Codruța Kovesi, se constituiau ca “presiuni asupra judecătorului național investit cu soluționarea cauzei”. Altfel spus, pe deplinul înțeles al “protestatarilor” de la SNSPA, Verhofstadt era acuzat de “ingerințe cu consecința subminării independenței justitiției”. Faptul că SNSPA a tăcut când a fost vorba de traficul de influență explicit desfășurat de aceste personaje din board-ul UE arată că același dublu standard nenorocit aplicat la nivelul UE, este acum importat (mai “subțirel”, și la nivel “universitar”) și prin instituții ca Școala de Studii Politice de la București. Așteptăm cu încântare ca în colecția de coronițe oferite de SNSPA unor deontologi ai lui Soros să fie inclusă și una pentru cunoscutul degustător de vinuri Jean Claude Juncker, șeful Comisiei Europene, un detractor vocal al României ultimilor ani, dar și protagonist din 2018, în țara natală, Luxemburg, al unui proces unde este judecată activitatea unui Stat Paralel, prin serviciul secret local numit SREL.

Solicitarea de informații publice

Revenind mai către Universitatea din București, în martie 2019, publicația cristoiublog.ro solicita public UB și SNSPA precizări suplimentare asupra faptului că în “protestele de sprijin cu magistrații” din Martie a.c., care au reunit profesori și studenți proprii, au fost folosite numele Universităților respective. “Vă rugăm să ne transmiteți dacă , potrivit exigențelor legii și a regulamentelor specifice instituției dvs, este permisă angajarea/ folosirea numelui Universității în cadrul unor “proteste de sprijin” organizate de profesori și studenți ai  dvs? În cazul de față, este vorba de faptul că un număr de studenți și profesori ai dvs au protestat în Martie a.c., în spațiu public, “în semn de solidaritate cu protestul magistraţilor” împotriva unui act emanat politic (o Ordonanță de Urgență a Guvernului) angajând / folosind pentru protest brandul/ numele Universității București care este o instituție de stat”, menționa solicitarea. Ne-a răspuns doar Universitatea București: SNSPA și Ministerul Educației nu au trimis până în prezent, nici măcar o confirmare de răspuns, cum ar presupune transparența într-o țară normală. Este posibil, desigur, ca “modelul” lansat la Cotroceni (când lui Klaus Iohannis i s-a solicitat în 2018 revocarea din funcție a Laurei Kovesi) să fie folosit și la cele două instituții bugetare, iar asta ar presupune ca orice “text important” primit de instituția publică să fie citit minimum 2-3 săptămâni.

Ce ne-a răspuns Universitatea din București

“Consecventă atitudinii sale de delimitare a activității academice față de ingerințe politice, Universitatea din București consideră că respectarea statului de drept și asigurarea independenței justiției sunt condiții pentru buna funcționare a unei societăți. Ca atare, conducerea Universității a luat act de solidarizarea unor cadre didactice și ale organizației studențești din cadrul Facultății de Drept de a formula public o poziție avizată față de reglementările din ultimii doi ani referitoare la administrarea justiției în România, în special față de recenta OUG nr. 7/2019.  Totodată, a luat act de acțiunile de solidarizare inițiate de cadre didactice și studenți din cadrul mai multor facultăți, membri ai comunității universitare a Universității din București. Protestul la care faceți referire a reprezentat o inițiativă a unor membri ai comunității universitare, ca expresie a angajamentului civic al acestora. Acest ghid este menit sa clarifice cadrul institutional, precum si relatiile dintre universitate si alt actor din spatiul public, inclusiv cei politici.”

Fără comentarii.

Autor: Traian Horia

Sursa: Ion Cristoiu Blog

Sursa foto: Inquam Photos