C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Bogdana Simionescu: “Adevărul nu face audienţă”

De când a început nebunia am fost bombardaţi, în aproape toată mass-media (cu doar câteva excepţii notabile) cu “experţi” care, făcând apel la “ştiinţă” (de fapt, pseudo-știință, un real pericol îmbrăcat în hainele democrației), au propovăduit apocalipsa, au alimentat panica, au lansat teorii care de care mai stupide, au inventat deja vaccinuri, etc. Dacă aveai minte şi răbdare să te interesezi cine sunt “experţii”, o simplă căutare pe Google îţi arată că mulţi dintre aceştia sunt membri de partid. Bineînţeles ca moderatorii/reporterii care îi intervievau omiteau să menţioneze acest aspect, deşi, în acest context, cântăreşte foarte mult.



Adevăraţii experţi NU sunt invitaţi la TV. Adevaraţii profesionişti NU sunt promovaţi. Nu de acum, ci de mult timp, dar în special acum. De ce? Din multe motive dintre care, cele mai evidente (a) adevărul nu face audienţă; echilibrul nu face audienţă; raţiunea şi logica nu fac audienţă; lipsa senzaţionalului, a scandalului şi a isteriei nu fac audienţă şi (b) dacă adevaraţii oameni de ştiinţă şi de cultură, intelectualii autentici ar deveni vizibili, lumea nu ar întârzia în a face diferenţa între aceştia şi pseudointelectualii, sfertodocţii promovaţi insistent în ultimii ani. Trăim vremuri mizerabile, cu valori inversate, în care parvenitul, snobul, omul-ambalaj, arogantul, frustratul, agresivul umbresc şi uneori ceartă intelectualul, profesionistul, valoarea.

Nu ştiu pe câţi interesează (nu pe mulţi, bănuiesc…), dar, adevaraţii experţi ai acestei ţări – membri ai Academiei Române, cercetători ai institutelor Academiei Române, profesori remarcabili – au gândit şi redactat o multitudine de studii ample, pe teme diverse (economice, financiare, sociale, demografice, etc), pe care, prin intermediul conducerii Academiei Române, le vor transmite Guvernului în speranţa ca decidenţii să analizeze şi părerile unor profesionişti apolitici care nu sintetizează doar imaginea de ansamblu a situaţiei naţionale şi internaţionale actuale, dar, foarte important, oferă şi soluţii la problemele identificate. Unele dintre aceste rapoarte să găsesc deja pe site-ul Academiei Române (www.acad.ro) sub denumirea “SARC-CoV-2 : Studii ale cercetătorilor Academiei Romane”, altele vor fi postate în curând.
Sătulă de atâta impostură, mă simt datoare să contribui, la nivelul meu infim, la aducerea în atenţia publică a unora dintre opiniile experţilor autentici (fragmente) pe care, vă garantez, NU îi veţi vedea la TV.

#1 “Europa, încotro?” de acad. Gheorghe Păun:

Întrebarea i se adresează Europei, de aici, virgula din titlu, dar este și o întrebare-mirare, ușor retorică, de simplu cetățean (româno-european, aș zice), având ca obiect Europa cea Unită (UE), așa cum pare ea a trece prin pandemia provocată (motivată?) de noul coronavirus. Un revelator (ca acela fotografic) necruțător este această pandemie, făcând publice două „secrete” banale – primul e și trist: (1) așa cum este ea proiectată și realizată până acum, UE este, elegant și vag vorbind, o formă fără fond (mai puțin elegant și mai concret vorbind, este o construcție arogant-birocratică, grăbită, necoaptă și neputincioasă) și (2) statele naționale rămân unitatea de bază a lumii, mai ales în vremuri dificile, mai ales în Europa.

Multe sunt de precizat și nuanțat.

Spun că prima constatare este tristă, pentru că (iarăși două motive) (1) este utilă, ba chiar necesară o anume unire a Europei (alt subiect infinit: ce înseamnă o anume unire?) și (2) s-a pierdut atât timp cu încropirea unui edificiu european care să acomodeze, în același timp, realpolitik-ul (ca să nu spun egoismul) german, urmat de cel olandez și încă altele, cu utopiile multiculturaliste franțuzești, eficiența nordic-protestantă cu relaxarea mediteraneeană, nepriceperea est-europeană în ale pieții libere (egal: hiperconcurențiale) cu corporatocrația cinică a vestului, un Turn Babel sui-generis care nu putea duce la altceva. S-a pierdut timp, s-a pierdut încredere – măcar să învățăm ceva din experiența de până acum.
Iar pandemia i-a făcut și pe cei mai naivi copii din suita UE să strige că „împăratul este gol!”

Adaug un argument ușor colocvial, dar extrem de sugestiv, mult mai profund decât pare la prima vedere, privind dificultatea unirii Europei „în cuget și simțiri”. La vârf de corona-criză, au existat negocieri între „sud” și „nord”, Italia și Spania, pe de o parte, Germania și Olanda în primul rând, de cealaltă parte. Evident, „sudul” cerea ajutor „nordului”, iar „nordul”, deloc onorant pentru el, a refuzat cu morgă orice ajutor (scuzați termenul morgă, e probabil o contaminare TV, în urma imaginilor din Italia și Spania…). S-a invocat în context o „celebră” vorbă-argument spusă de Angela Merkel (adresată grecilor): „Seara, când noi ne pregătim de culcare [ca să ne sculăm devreme a doua zi și să mergem la muncă], voi vă îmbrăcați ca să ieșiți la petrecere… [iar acum vreți ajutor]…” Cum să existe o „națiune europeană” în asemenea condiții?!… Întăresc, cu o probă-surpriză, reproșul Doamnei Cancelar: în cele trei limbi sudice sugerate mai devreme, greacă, italiană, spaniolă, la care se adaugă portugheza, nu există „bună dimineața” – salut folosit în toate celelalte limbi europene!… Plină de învățăminte este evoluția limbilor! Dar, să nu se bucure prea mult Doamna Cancelar, pentru că adaug: Cum se întâmplă, totuși, că nordicii fac din răsputeri turism în sud, dar mult mai puțini turiști afluiesc în direcția inversă? De ce pensionarii germani au sate întregi prin Spania? Ce ne spune faptul că durata estimată de viață este semnificativ mai mare tocmai în țările care „petrec seara” și nu în cele „care merg devreme la muncă”?

Iar lucrurile chiar devin serioase (eficiența ca scop în sine, consumismul, obsesia creșterii economice, banul la urma-urmei): în fond, pentru ce trăim (care sunt valorile)? Cine are dreptate? „Cine sunt eu, Doamne?” (Fericitul Augustin)

Fără a căuta paradoxuri, vin și spun: au dreptate și unii, și alții. Și nordicii cei riguroși-serioși-previzibili, și sudicii cei „dionisiaci” (de la germanul Nietzsche citire), entropici, veseli, ole! Adaptare la mediu ajunsă până în genom, până în cultura de adâncime. Și de-asta nu pot fi ei închiși într-o graniță comună – fie aceasta și granița unei Europe unite. Să-i lăsăm așa cum sunt, la ei acasă, la ei în țară. Suverani – un cuvânt intens blamat până mai ieri (vezi inclusiv discursuri jenant de agresive ale lui Macron, numit uneori Macroleon, căci deștept evoluează limbile…), dar reabilitat cu mare pompă de UE, prin hotărârea, anunțată chiar de președinta Comisiei Europene, de a suspenda Pactul de Stabilitate financiară, returnând, altfel spus, ceva suveranitate statelor membre… Scape cine poate, în formulare elegant-birocratică.

Având astăzi și experiența ultimelor decenii, putem improviza, la nivelul generalităților: un UE minimal, ca număr și mărime a instituțiilor centrale (multe sunt acum și toate obeze!, autonomizându-se continuu, că asta e una dintre preocupările birocrației), cu reglementări precise ale atribuțiilor (tot minimale!), deci cu păstrarea maximală a suveranității statelor componente; integrare graduală, treptată, naturală, organică (Eminescu); flexibilitate, tratate-cadru, eventual cu particularizări pentru țări particulare; integrare-colaborare pe domenii (militar, științific, parțial economic, sanitar, juridic și ce se va resimți ca necesar și fezabil, fără un parlament generalist, discreționar).
Repet: generalități (de simplu cetățean), contând pe buna-credință a tuturor partenerilor, contând pe scoaterea din uz a proiectelor gen „două viteze”, a obișnuințelor nerușinate gen „gazul vostru e și-al nostru…”, contând, mai ales, că, în relațiile cu Europa, oamenii noștri de stat sunt (1) oameni de stat (nu politicieni!) și (2) ai noștri, lucrând pentru România adică… Nu-i vorbă, nivelul politicienilor din toată lumea este în scădere, dar parcă laboratoarele lor îi aleg și îi antrenează mai cu grijă pe cei pe care-i promovează la vârful puterii decât laboratoarele noastre…

Post scriptum: Lovit de coronavirus, nici ONU nu se simte prea bine (lasă că nici până acum nu prea se mai auzea despre ea): OMS (Organizația Mondială a Sănătății) și-a dovedit din plin pompoasa ineficiență. Dar, acesta e alt nivel, altă discuție…

Autor: Bogdana Simionescu

Sursa: Bogdana Simionescu Facebook

Related Posts

2 Responses “Bogdana Simionescu: “Adevărul nu face audienţă””

  1. Themega says:

    Perfect! Felicitari!

  2. Asicris says:

    Absolut corect!!!UE este o mizerie!O escrocherie prin care se deposedează majoritatea țărilor,care au făcut marea greșeală de a adera la această monstruozitate numită UE,în primul rând de resursele naturale,de suveranitatea nationala,de cultura,principiile si valorile morale specifice țărilor libere si suverane transformându-le in colonii de mana a șaptea!!!Democrația occidentala euroatlantica este o mare minciună ipocrită iar capitalismul lor este o mare escrocherie mizerabilă generalizată care ucide milioane de oameni nevinovați.La propriu!!!Valorile au fost inversate cu bună știință!!! Escrocheria,hoția,trădarea,impostura, incompetenta și minciuna sunt valorile promovate de aceasta mizerie numită UE!!!Pe lângă aceasta dictatură capitalistă a mizeriei si a nedreptății, dictatura comunistă a fost parfum de trandafiri!!!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss