Cultură și Familie

O flacără a ortodoxiei şi a românismului s-a stins. Părintele Justin Pârvu a murit.

Părintele Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, a încetat din viaţă, duminică seara, la vârsta de 94 de ani.

Întrebat la începutul lunii iunie, pe patul de suferinţă, de mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, ce cuvânt lasă poporului român, preotul a răspuns, potrivit Agerpres: “Poporul român … pentru poporul român este un cuvânt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa. Nu vorbim de ascetismul călugăresc de altădată”.

Părintele Iustin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919 şi şi-a început viaţa monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă Bucureşti. În timpul războiului, între anii 1942-1944, a slujit ca preot militar pe frontul de Est, până la Odesa. După ce la conducerea României au ajuns comuniştii, părintele a fost arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani închisoare, pedeapsa săvârşind-o în închisorile de la Suceava, Văcăreşti, Jilava şi Aiud. Înainte de a fi trimis la “reeducare” la Piteşti, a fost trimis să muncească, deţinut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost şi cea mai grea din cei 17 ani de detenţie.

După ce şi-a ispăşit pedeapsa, a mai primit, în 1960, încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţa sa. În 1964 este eliberat şi devine muncitor forestier. După doi ani, în 1966, revine la viaţa monahală, la Mănăstirea Secu, unde a fost preot monah. Din dorinţa de a-l controla, conducerea comunistă a ţării îl obligă pe părintele Iustin, în anul 1975, să slujească la Mănăstirea Bistriţa. După 1990, părintele Iustin se întoarce la Mănăstirea Secu şi, până în 1991, este preot şi duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune.

În 1991, întemeiază Mănăstirea de la Petru Vodă. Părintele îşi continuă misiunea de a schimba câtuşi de puţin această lume şi, în 2000, ridică un schit de maici lângă Mănăstirea Petru Vodă, o casă de educaţie pentru copii şi un azil pentru bătrâni, iar trei ani mai târziu înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită “Glasul Monahilor”. (cotidianul.ro)

Părintele arhimandrit Justin Pârvu a murit în această seară, la orele 22.40.
“La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atît i-a iubit şi după care atît a jinduit.

De la sfîrşitul lunii Martie a.c. cancerul de stomac pe care îl purta în taină de cîţiva ani de zile a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună. Să avem parte de rugăciunile sale!” (www.petruvodă.ro).

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Dumnezeu sa-l tina de-a dreapte Sa pe acest mare sfint al romanilor!Ne vom ruga la mormintul sau si sunt convins ca el ne v-a asculta rugamintile si ne va ajuta ca si pina acum.Sa-i fie tarina usoara si sa aiba parte de vesnica pomenire!

  • Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!S-a inaltat un sfant care ne va ocroti pe toti.Doamne ajuta!