C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Puncte de vedere

Sfârșitul istoriei? În niciun caz!

Teorii dintre cele mai ciudate scurtcircuitează societatea. La nivel global. La nivel național. Vestitorii apocalipsei vorbesc iar despre sfârșitul istoriei. Alții văd numai conspirații. Mai sunt și unii care iau totul peste picior. Vorbind despre un fleac de gripă nouă. Iar autoritățile statului român, în loc să fie proactive, sunt reactive. Se plasează pur și simplu în siajul tuturor acestor scenarii și opinii, care inevitabil se vehiculează. De fapt, cum stăm?

Este neadevărat că trăim în mijlocul unei isterii generale. Și că, din motive încă greu de descifrat, autoritățile de la nivel național și internațional, induc intenționat o stare de panică în rândul populației. Și la fel de neadevărat, dar și periculos este că ar trebui să nu ne conformăm unor reguli pe care unii dintre concetățeni le socotesc absurde.

Tot o miniciună, încă și mai sfruntată, ne aruncă în cealaltă extremă. Cum că vine sfârșitul lumii. Sau, mă rog, un fel de sfârșit. După care pământul, scuturat de toate relele, se va însănătoși, privighetorile ne vor cânta sub pat iar porcii mistreți vor zburda pe străzi. La fel de mincinoase sunt și teoriile conspirației. Din nou, la modă. E mâna chinezilor. Sau e mâna americanilor. Sau e mâna corporatiștilor. Sau e mâna ecologiștilor. Slavă Domnului că, pentru prima dată în istorie, atunci când are loc o epidemie severă sau o pandemie, vina nu le mai este atribuită nici evreilor, nici țiganilor și nici vrăjitoarelor. Dar atunci, între atâtea scenarii abracadabrante, noi ce alegem totuși? Dacă nu e sfârșitul istoriei, în orice caz va fi o schimbare. În ce sens?

Pentru a reuși un răspuns cât de cât corect la această întrebare, pe care și-o pun miliarde de oameni, este necesar să respirăm adânc, să ne temperăm bătăile inimii, să deschidem ochii și să ne uităm puțin în istorie. Pentru că avem ce învăța. În 1403, a fost instituită prima carantină din istorie la Veneția și, la scurt timp, au fost carantinate numeroase porturi meditareneene, primele fiind Marsilia și Genova. Se declanșase epidemia de ciumă. Soluția practicată în cele din urmă cu succes în toate statele afectate a fost restricționarea severă a circulației, în acea vreme preponderent pe mare, identificarea celor infectați și izolarea rapidă a acestora. Cei izolați urmau să moară, după care spațiile respective erau dezinfectate. Carantina era de 40 de zile. De aici și numele franțuzesc. Cei care după 40 de zile erau sănăoși, se puteau deplasa liberi. Corupția era în floare. Numeroase persoane s-au îmbogățit rapid pe seama epidemiilor. În special cei care administrau sistemele de carantină. Dar și cei care triau corăbiile, echipajele și încărcătura acestora. Așadar, nimic nou sub soare la o distanță de 617 ani.

Planeta în general și România în particular vor traversa, fără să-și dea obștescul sfârșit, această perioadă  grea, în care se confruntă cu un adversar, pentru care nu s-a descoperit până în această clipă un antidot. Inevitabil, vor exista pierderi. Probabil uriașe. În plan uman. Dar poate și mai mari, inclusiv în ceea ce privește sacrificarea de vieți, în plan economic. Cu toate pierderile, indiferent cât vor fi de mari, vom rezista. Și, la fel cum s-a întâmplat după fiecare cutremur de orice fel, lumea se va schimba întrucâtva. Să stăm deci calmi și precauți și să devenim ceva mai atenți la ceea ce se întâmplă în România.

Capul statului doarme în picioare. Ați văzut? A intrat în semi-mut în dezbaterea cu ceilați lideri europeni și s-a întors și mut și surd. Nu a suflat o vorbă despre faptul că UE s-a împotmolit la mal din vila protectorilor săi, Germania și Olanda. În schimb, a tăiat o panglică. Anunțând-se că s-a deschis într-un termen record un mare spital de campanie al Armatei. În realitate, Armata, care are posibilitatea de a înființa într-un termen record nu unul, ci 12 spitale de campanie, a ales să recurgă cu sprijinul guvernanților, la un truc. La o scamatorie. Sper că nu și la o escrocherie. Practic Armata a rechiziționat Institutul de Geriatrie „Ana Aslan” din nordul Capitalei, cu toate clădirile aferente și cu terenurile sale în parte împădurite, în suprafață de peste 30 de hectare. Au fost dați afară bătrânii, au fost trimiși la plimbare într-un concediu forțat toți medicii și întregul personal și în spațiile institutului, cele mai multe recent renovate cu cheltuiei considerabile și dotate cu aparatură de ultimă generație, s-a instalat Armata. Cele mai multe dintre dotările de la Ana Aslan repet, extrem de scumpe și de moderne nu sunt de niciun folos în combaterea epidemiei de coronavirus. Sunt tare curios dacă Armata Română va mai pleca vreodată de acolo. Și mai am o curiozitate. De ce a fost necesar acest desant într-una dintre zonele cele mai scumpe sub aspect imobiliar de nordul Capitalei? De ce Armata nu deschide spitale de campanie în numeroasele poligoane și cazărmi în prezent dezafectate? Și care beneficiază de infrastructura necesară? De ce președintele României nu taie acolo panglici?

Și mai avem un Guvern. Care ne-a anunțat că ia măsuri. Măsuri în beneficiul societăților comerciale. Le-a luat doar formal. Analiza punct cu punct a acestor măsuri menite, vezi Doamne, să salveze societățile românești de la o cădere liberă în urma diminuării la maximum a activităților, sunt, după cum se exprima regretatul Dem Rădulescu, „Vacs albina, crema puca”. Cât îi privește pe cetățenii salvați de sabia lui Damocles a concedierilor în masă și a neplății creditelor la bănci, măsurile adoptate de Guvernul Orban se dovedesc a fi o glumă proastă. Măsurile funcționează în sens contrar. Pentru protejarea băncilor. Factura crizei, conform politicii acestui Guvern, care ba ne conduce prin asumări de răspundere, ba ne conduce prin ordonanțe de urgență și, mai nou, prin ordonanțe militare, urmează să o plătească în cele din urmă exclusiv cetățenii.

Închei cu o considerație legată de evoluția pandemiei în România. Urmăm exact și din nefericire trendul Italiei și Spaniei. La noi, primul caz a fost înregistrat pe 26 februarie. Cu circa 40 de zile după declanșarea crizei în cele două state năpăstuite. Cine urmărește graficele, este izbit de modul în care, la aproximativ același interval de timp, începe și în România propagarea exploziei de îmbolnăviri în masă. Italia și Spania au așteptat până în ultimul moment, încercând să profite la maximum de pe urma milioanelor de turiști aflați în vizită în cele două state. Aveau de ales, dar au ales lăcomia. România se confruntă cu un turism pe dos. Al propriilor concetățeni, dintre care cei mai mulți au fost siliți să se întoarcă acasă. România nu a avut de ales. Îi putea carantina cu atenție, dar nu-i putea refuza. Dar autoritățile au pierdut startul. Iar acum vine factura de plată. Să ne așteptăm și să ne pregătim pentru ce va fi mai rău. Dar cu conștiința că nu vom trece totuși prin nicio apocalipsă. Bine că avem un președinte. Bine că avem un Guvern. Bine că avem un Parlament, care controlează ceea ce fac cele două instituții.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

Ce înseamnă testarea în masă pentru coronavirus?

Cu uimire observ că sunt îngrijorător de mulți ignoranți care se exprimă public. Mă tot întrebam de ce, în ultima vreme, erau singulare vocile celor care solicitau o testare în masă pentru a fi mai bine cunoscute proporțiile reale ale epidemiei. Contra-argumentele, toate, erau false. 1). Nu există suficiente testere. 2). Și personalul de specialitate este insuficient. 3). E imposibilă, sub aspect logistic, testarea la scară națională a populației. De fapt, contestatarii nu știu ce vorbesc.

Testarea în masă a populației nu înseamnă că 19 milioane de români ar urma să fie supuse acestui examen medical. Și nu înseamnă nicidecum că personalul de specialitate ar fi silit să analizeze 19 milioane de probe. Testarea în masă a popuației înseamnă cu totul și cu totul altceva. Profesorul Streinul-Cercel a explicat acest lucru. Eu personal l-am ascultat pe două televiziuni de știri. Dar poate mulți nu l-au auzit și operează în continuare cu idei preconcepute.

Iar printre aceștia – ceea ce este grav – sunt și oameni politici de decizie. Prin urmare ce înseamnă testarea în masă?

Este o operațiune științifică. Populația, să spunem a Bucureștiului, pentru că acesta este primul obicetiv, este eșantionată. După criterii sociologice și medicale. În baza acestei eșantionări, din totalul de, să spunem, un milion și jumătate de bucureșteni – cei cu domiciliul stabil în Capitală – vor fi alese circa 10.000 de persoane. Acestora li se va face testarea. Concluziile vor fi apoi extrapolate asupra întregii populații. Desigur, cu un anumit grad de aproximare. Pentru a mă face mai bine înțeles, întregul proces este asemănător, păstrând proporțiile și particularițile, cu cel al unui sondaj de opinie. Când, în urma unei cercetări de piață referitoare la intențile electorale ale cetățenilor, se stabilesc procentele aproximative în care vor fi votate diferitele partide, se pleacă tot de la o eșantionare, în urma căreia este extras un anumit număr de persoane alese pentru a răspunde chestionarelor. Dacă eșantionarea se fac corect, dacă intențiile institutului de cercetare sunt cinstitite și nu de tip manipulator, atunci, în linii mari, rezultatul corespunde cu opțiunile întregului electorat dintr-un moment dat.

Ei bine, în aceste circumstanțe, în fine, după multe bâlbâieli, s-a decis ca prima testare în masă să se facă la București. De ce la București? Pentru că aici există o populație într-un fel reprezentativă pentru întreaga Românie. În al doilea rând, în București funcționează mai bine decât în alte localități și infrastructura necesară pentru o testare rapidă. De altfel, această infrastructură a și fost pusă la dispoziția specialiștilor de către primarul Gabriela Firea.

Această primă operațiune de testare în masă ar trebui să dureze doar câteva zile. Atât cât este necesar pentru analiza a circa zece mii de testere.

Unii au sărit în sus, întrebându-se de ce îi testăm cu prioritate pe bucureșteni și în primul rând pe seniori și de ce nu facem acest lucru cu personalul medical. Numai că nimeni nu a afirmat că nu vor fi testați și medicii și asistenții și asistentele și brancardierii și celelalte persoane care lucrează în spitale. Una e una și alta e alta.

Există și persoane, în special oameni politici, care au înțeles din capul locului despre ce este vorba, dar se prefac că sunt ignoranți. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu. Aceștia sunt adversari ai „ciumei roșii”. Nu acceptă nici în ruptul capului ca meritul unei asemenea operațiuni de primă testare în masă a românilor să poată fi asumat de un candidat PSD. De Gabriela Firea. Dar nici nu vor să recunoască deschis acest lucru. Și atunci fac în mod deliberat pe proștii.

Se vorbește mult – și în general inutil – despre cele două tipuri de teste. În prezent există teste rapide, care în numai câteva ore îți spun, dar cu probabilitate de doar 70-80%, dacă persoana supusă examenului este sau nu pozitivă, și există teste mai puțin rapide, care au o precizie mai mare, dar necesită un efort suplimentar al specialiștilor care le utilizează. Atenție însă. Nimic nu împiedică sistemul medical să utilizeze ambele categorii de teste. Să spunem că sunt testate 10.000 de persoane în București și că, Doamne ferește, dintre acestea 3.000 sunt pozitive. La o testare cu teste rapide. Autoritățile pot decide, firește, pentru mai multă precizie, ca cele 3.000 de persoane să mai fie supuse o dată la testare, utilizându-se de astă dată cealaltă categorie de teste. Ale căror rezultate sunt mai precise.
În felul acesta pot fi introduși indicii de corecție, iar rezutatul final poate fi extrapolat cu un grad destu de mare de precizie la nivelul întregii populații a Capitalei.

Celelate testări în masă probabil că ar trebui făcute pe regiuni, pentru ca rezultatul final să nu rateze particularitățile cetățenilor din diverse zone geografice, particularități extrem de importante pentru un rezultat final la scală națională, care ar putea ajuta instituțiile statului să ia cele mai adecvate măsuri de contracarare. În definitiv, trebuie să știm cu cât mai multă acuratețe cum stăm și la ce trebuie să ne așteptăm.

E greu de răspuns la întrebarea, cel puțin în acest moment, care este motivul real care l-a determinat pe controversatul doctor Victor Costache să demisioneze din poziția de ministru al Sănătății, poziție în care a fost cocoțat la presiunea unor multinaționale. Dacă însă din acest motiv a izbucnit o controversă, care l-a determinat să pună coada între picoare, este foarte grav. Pentru că, la propunerea profesorului Adrian Streinu-Cercel, propunere susținută și de Nelu Tătaru, actualul ministru al Sănătății, Costache acceptase și el și promovase acest proiect de testare în masă a bucureștenilor. Fără a avea pentru moment probe concludente, presa de investigații atribuie precipitata demisie unor contracte frauduloase cu prețul umflat pentru achiziția unor materiale și aparate sanitare. Mai devreme sau mai târziu, adevărul se va afla. Dar acest adevăr, oricare ar fi el, nu trebuie să întârzie sau să anuleze sub nicio fomă examenul atât de necesar al testării în masă al populației.

P.S.: S-a întâmplat exact cum am prognozat. Klaus Iohannis a intrat în summit-ul european cu saci de promisiuni în căruță și s-a întors cu căruța goală. A asistat mutește la controversele dintre șefii de state și a refuzat să susțină în demersurile lor Italia și Spania, care au solicitat un altfel de răspuns, mult mai energic decât cel dat în criza din 2008 a datoriilor suverane. Iohannis, dacă nu are verde de la Merkel, nu deschide gura. Și asta în timp ce interesul României era identic cu cel al Italiei și Spaniei.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

Câteva chestii care n-au absolut nicio logică

1. Ordonanțele militare sunt date de Ministrul de Interne, adică de șeful unui minister eminamente civil;
2. La fiecare ieșire, cei care ne anunță ce alte restricții mai urmează, își încalcă propria ordonanță emisă(nr. 2): sunt mai mult de trei persoane care nu locuiesc în același spațiu;
3. Cu toate că Plăvanul ar trebui să fie șeful întregului dispozitiv, el se comportă mai degrabă ca purtătorul retardat de cuvânt al acestuia. După ce-a înțeles, în sfârșit, chestia cu spălatul pe mâini, a reușit s-o înțeleagă parțial și pe-aia cu carantina în timpul zilei. N-a priceput cum e cu recomandarea și-a rămas ca el, adică obligatorie.


4. Ludovic Orban și Rareș-rujuleț acuză PSD-ul(cum altfel?) pentru situația din România. Așa e, doar PSD-ul urla din toți bojocii „alegeri anticipate”, PSD-ul punea prim-ministru la mișto și tot PSD-ul n-a achiziționat echipamente de protecție, testere, biocide s.a.m.d. în perioada în care pârghiile erau toate în mâna PNL. Acum se vede clar cum înțelege PNL puterea: cât se află ei la guvernare, PSD trebuie să facă achizițiile necesare țării pe persoană fizică. Frumos! Curat-murdar monșer!

5. Cu toate că nu banul fizic e responsabil pentru nebunia COVID-19, băncile centrale au intuit că acum e momentul să dea atacul. Banca Angliei a anunțat că va lansa o liră digitală și la fel face și SUA. Astfel, drumul spre digitalizarea întregii mase monetare e deschis.

6. N-ai voie să te duci la Biserică și dacă, Doamne ferește!, îți moare un apropiat, e interzis să participi întrucât numărul maxim de 8 persoane abia face posibilă prezența unor membri ai familiei. În schimb, nu-i interzis să mergi la muncă în secții în care sunt sute de oameni provenind din medii eterogene și folosind o mulțime de spații comune(birouri, toalete, zone comune etc.).

7. Hidroxiclorochina are atât rol profilactic, cât și capacitatea dovedită de a vindeca în totalitate organismul atacat de COVID-19. În ciuda evidențelor, în loc să se producă în masă(avem capacități de producție chiar și în țară!) se preferă achiziția unor antivirale de nouă generație, foarte scumpe și cu efecte îndoielnice. Hidroxiclorochina duce costul de tratament pe pacient la imensa sumă de … sub 1$! Dar, vedeți care-i problema? La 1$ cât naiba spațiu să mai rămână pentru șpagă?
Mai mult, într-o sfidare completă a logicii, media și companiile farmaceutice îi dau înainte cu vaccinul. Care vaccin probabil există și probabil trebuie să producă mulți bani în buzunarele unor șmecheri. Ca să nu mai vorbim de presiunea la care trebuie supus individul. Așa că, în ciuda existenței tratamentului, rămâne cum am stabilit: „dacă noi l-am răspândit, tot noi trebuie să luăm banul pe vaccin”. Care „noi” veți constata în perioada următoare.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: trenduri.blogspot.com

Criza economică surclasează coronavirusul

Pastișând un slogan din vremurile comunismului, cum că România construia „societatea socialistă multilateral dezvoltată”, putem spune, fără teamă de erori sau exagerări, că asupra României se abate acum o „criză economică multilateral dezvoltată”. Și iată de ce! Indiferent de impactul teribil al coronavirusului, va fi venit oricum o criză economică, ce se anunța deosebit de severă. Mișcarea economiei, îndeosebi a celei capitaliste, este, după cum arată practica istorică, ciclică, iar de la ultima criză a trecut deja un deceniu și rândul unei recesiuni venise după ani buni de avânt economic.

Și o mulțime de necunoscute o „anatemizau”, căci era prima criză economică din capitalism care se va fi produs pe fondul celei mai năstrușnice debusolări, când banul, simbolul capitalismului, a ajuns fără cost, întrucât asta înseamnă de fapt dobânzile negative care domină piețele tuturor țărilor capitaliste mature. Era vorba de o criză global-capitalistă, resimțită în fiefurile capitaliste de pe ambele maluri ale Atlanticului, cea din România fiind o biată picătură dintr-un ocean!

Pe acest fond s-a articulat impactul coronavirusului. Omenirea n-a mai înfruntat o pandemie similară de peste 100 de ani. Este prima din capitalismul modern și deci cu un impact complet necunoscut. Căci, de fapt, nimeni nu știe cât va dura până la stăpânirea agentului patogen, moment până la care se vor opri turism, activități hoteliere, transporturi, industrii, servicii!

În România este și mai și! Pentru România va fi fost vorba – cu coronavirus sau fără – de prima criză de la transformarea țării într-o colonie, și încă într-una până în măduva oaselor! Și lista premierelor în materie de criză nu se încheie aici. Viteza cu care România a fost transformată într-o colonie – practic exact în perioada istoricește scurtă cuprinzând criza anterioară și recuperarea și expansiunea ce au venit apoi – a fost atât de amețitoare încât s-a depășit cât ai clipi masa critică a unei particularități mai rare, dar palpabile în rândurile coloniilor.

Economia din România s-a „splitat” în două: economia străină, cea dominantă, care deține resursele strategice, activele strategice, pârghiile strategice, și economia autohtonă, subalternă, căreia îi rămâne să pună pingele și să dea mereu înapoi. Marea problemă din punctul de vedere al unei crize este că economia străină aproape n-are legături cu economia autohtonă, aprovizionându-se din economiile-mamă din care provine și lucrând pentru acestea. Și, poate încă și mai important, neavând angarale sociale și obligații statale pe cap, ci doar misiunea de a face profit! În timp ce economia autohtonă, mică și slab capitalizată, are pe cap toate angaralele (apărare, ordine publică, servicii secrete, educație, sănătate, sector bugetar) cu care mai funcționează statul român, explicabil foarte deficitar!

Din cauza acestei complexități nemaiîntâlnite, criza economică ce va veni reprezintă o necunoscută.

Infuzia de bani ieftini pe piețe pentru a combate scăderea activității economice – care pare cea mai probabilă replică după ceea ce se profilează până în prezent – va fi de asemenea și cea mai probabilă greșeală istorică, indiferent dacă infuzia va veni de la guverne prin politici fiscale expansioniste sau de la bănci centrale (prin reducerea în continuare a dobânzilor sau prin achiziționarea de obligațiuni și acțiuni), întrucât, după o amânare pentru ceva timp, se va dezlănțui „nucleara” pe decenii, deoarece banul fără cost tratat cu un ban și mai ieftin este împotriva firii înseși a capitalismului și-l va face să explodeze cu toată digitalizarea și robotizarea lui.

Remediile pentru combaterea coronavirusului sunt, în această fază, doar basme pentru nepregătiții mintal. Capitalismul nu este echipat să înfrunte cu succes o pandemie de amploarea și intensitatea celei provocate de coronavirus. O economie care urmărește obsesiv profitul este o biată varză în fața actualei pandemii. A putut face față eventual economia chineză, care urmărește profitul, dar nu se închină la acesta, putându-l arunca la coș dacă este nevoie pentru a se supraviețui. Și asta se face cu ajutorul autocrației și nu cu demagogii și ipocrizii despre democrație! Dacă restul capitalist al lumii va învinge până la urmă coronavirusul, nimic nu va mai fi apoi ca înainte.

Rata înspăimântătoare de deșertăciuni, abțibilduri și artificialități, care confiscaseră cel puțin un sfert din economie, va scădea iremediabil. Mari proiecte care supraapreciază rapiditatea progresului tehnologic – precum electrificarea parcului auto și decarbonizarea economiei energetice – probabil vor da și ele înapoi. Oricum, riscul și speculațiile pentru profit nu vor mai putea să-și reia dominația trebuind acum să înlocuiască un adversar puternic: frica pe care a instituit-o coronavirusul. Cu totul cert, însă, ieșirea din criză se va face, ca întotdeauna în capitalism, pe seama celor slabi și năpăstuiți, iar, la nivel internațional, unde este colonialism sadea, pe seama coloniilor și periferiilor!

În România vor fi numai nefericiri. Să fim realiști și să ne obișnuim a analiza lucrurile separat pe cele două economii distincte din România. Economia străină, pentru care România este nici măcar o adevărată piață, ci doar un teren, impactul va depinde de rolul pe care fiecare dintre componentele (în general transnaționale) din cadrul acestei economii îl va atribui respectivului teren în recuperările viitoare pentru profit. Unele transnaționale își vor lua hala în spate și vor pleca. Altele vor căuta să mențină cât de cât pulsul în așteptarea profiturilor din perioada postcriză. Economia autohtonă însă va fi pulverizată, indiferent dacă vor exista ceva facilități din partea autorităților guvernamentale, care au pe cap pacostea alegerilor ce vor veni și în contextul cărora vor trebui să facă niscai gesturi în domeniu.

Criza de pe piața forței de muncă va deveni rapid de domeniul trecutului. Concedierile masive, combinate cu revenirea emigranților flutură-vânt (fără joburi stabile, ci doar sezoniere sau pasagere) care nu-și mai găsesc niciun rost prin prăbușitele economii din țările până acum ale făgăduinței, vor inversa repede, repede tendințele de până acum, ducând salariile în jos. Și pensiile. Din cauza „diasporei flutură-vânt” întoarsă acasă, o presiune enormă va cădea pe sistemul de sănătate, și așa vlăguit de coronavirus! Statul român se va nărui aproape complet. Și așa este lipsit de resurse și de pârghii spre a se lupta cu efectele economice ale coronavirusului. Iar, în fața acestuia, minunatul sistem privat este ca un gândac de bucătărie întors pe dos și care dă din picioare degeaba. „Criza multilateral dezvoltată” va avea efecte „multilateral dezvoltate”, mai ales că, la cârmă cu Orban și Câțu – ghidonați de himera statului minimal (care nu există în lume) și de servilismul contraproductiv față de capitalul străin – coronavirusul se va molipsi de liberalismul fără frontiere.

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: romanialibera.ro

Unde e economia?

La începutul stării de urgență s-a spus că guwernerul va face și va drege. Și a făcut: a trimis în faliment aproape întreaga economie națională. S-a dat ordonanța aceea aberantă cu șomajul tehnic propunându-se antreprenorilor să facă totul pe banii proprii, urmând ca, la calendele grecești, să-și ia banii înapoi. În următoarele zile, pe fondul adâncirii crizei, asta se va transforma într-un șomaj galopant întrucât firmele vor prefera desfacerea contractelor de muncă – pe motiv de forță majoră – decât spinosul șomaj tehnic.

Așa cum am mai spus, firmele care activează în comerț – și nu numai – vor fi decimate de circuitul bancar. Marea majoritate urmează să primeaască cecuri și bilete la ordin la plata pe care nu vor fi capabili să le onoreze din cauză că nu mai vând. Asta înseamnă – în cazul cecului – intrarea în interdicție pe timp de un an și o lungă perioadă în care nu vor mai putea accesa credite bancare din motiv de delicvență cu instrumente de plată.

Mai mult, emiterea unui cec fără acoperire, în conformitate cu art 84 din Legea Cecului, se pedepsește penal, inclusiv cu închisoare între 6 luni și 1 an. Iar în ceea ce privește existența disponibilului în cont, aceasta este obligatorie la data emiterii cecului, articolul 3 din aceeași lege nelăsând „portițe” de interpretare.

Practica de business a istoriei noastre postrevoluționare ne-a obișnuit să tratăm lax aceste chestiuni, însă legea este cât se poate de clară. Mai mult, e posibil ca peste 6 luni sau chiar unul sau mai mulți ani toată tărășenia acestei perioade să fie uitată, iar „onorata instanță” să pronunțe măsuri drastice împotriva „delicvenților” pentru a da exemple de luptă împotriva „infractorilor”.

Să trecem acum la bănci. În ciuda ofertelor prezentate de câteva instituții – mai mult acțiuni de marketing din punctul meu de vedere – în marea majoritate a cazurilor ratele și calculele de dobânzi curg înainte ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Cei care au avut ghinionul să contracteze credite sunt, așadar, prinși în menghina datoriilor. Iar neplata ratei duce la înregistrarea în rândul restanțierilor și umplerea bazelor de date cu informații negative. E o mașină de tocat lentă, care macină fără prea mult zgomot. Însă, la sfârșitul perioadei, când se va decreta terminarea stării de urgență, portăreii vor începe să urle isteric că-și vor banii înapoi. Iar informațiile negative vor rămâne, precum o pecingine afectând capacitatea de a accesa credite a companiei pe o lungă perioadă de timp. Văd numeroase apeluri de neplată a ratelor. Nu vă luați după ele! În bănci totul se petrece ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Așadar, în cazul în care nu aveți o informare oficială de la banca dumneavoastră referitoare la blocarea plății ratelor, nu ascultați la ceea ce vi se spune, mai ales dacă dispuneți de banii necesari! Riscați să vă coste mult!

Trăgând linie, observăm că perspectivele business-ului autohton sunt sumbre. La fel ca și cele ale salariaților acestor companii care, la sfârșitul carantinei, se vor trezi și cu buzunarele goale și șomeri cu acte-n regulă. Însă, cu toate că aparențele nu o arată, există mari câștigători ai acestei crize. Primii sunt marii retaileri care, pe fondul cererii crescute, au scumpit cu nesimțire alimentele, dezinfectanții s.a.m.d. Kilogramul de ceapă a ajuns să coste peste 5 lei! Spirtul se vinde și cu peste 25 de lei sticla! Te crucești când te uiți ce prețuri practică bravele noastre magazine, sfidându-i pe bieții oameni cărora disperarea le-a golit buzunarele. Apoi sunt cei de pe lanțul farma. Au provocat crize(sau le-au fost provocate, naiba știe care-i adevărul!), iar acum s-a dezvoltat un ciudat trafic cu medicamente la prețuri prohibitive. Este lipede că un bolnav cronic va da oricât pentru pastila/pastilele de care este dependent. Un ciudat trafic cinic cu suferința bieților oameni prinși captivi, de cele mai multe ori bătrâni cu venituri anemice.

Ceea ce n-a înțeles guvernul de târlici pus cu forța de plăvanul național este că starea excepțională implică măsuri excepționale. Asemeni unui contabil prost, Cîțu drămuiește banii de parcă ar fi vremuri normale. Și iese la atac doar cu petarde mediatice, susținut fiind de Rareș-rujuleț și-ntreaga șleahtă de mâncători de căcat de sorginte băsistă. Oamenii ăștia și-au deformat în asemenea hal creierul încât au impresia că mâncatul de rahat le poate ține de foame celorlalți. Aiurea, băieți! În scurt timp veți constata cum treaba se va împuți și nici măcar șlehtele ălea de melițieni pe care vă bazați nu vă vor mai putea apăra. Și-o să vă explic de ce.

Fiecare lună nelucrată are un impact cuprins între 5 și 8.3% din PIB. Prima lună nelucrată impactează la baza intervalului, iar cele care urmează sar spre cealaltă extremă. Considerând că vom avea doar o lună de stop tehnic – lucru extrem de puțin probabil – trebuie să înțelegem că cel puțin două luni după aceasta vor fi de refacere, influențând și ele negativ cu 4% până la 2% din PIB. Cu alte cuvinte, indiferent cum am da-o, o să avem la sfârșitul anului un minus de aproape 10% din PIB doar ca efect a acestui shutdown economic. Ceea ce e imens! N-o să pun la socoteală și celelalte amenințări – între care automotive-ul e cea mai mare – care ar putea duce la un minus potențial de încă cel puțin 5%. Înțelegeți despre ce vorbim aici? E vorba de un haos total, inimaginabil la începutul anului.

E limpede că avem de-a face cu o stare excepțională care impune măsuri excepționale. În mod normal șomajul tehnic ar fi trebuit plătit direct de către stat. Ar fi fost forma corectă și concretă de ajutor. De asemenea, în ceea ce privește băncile, ar fi trebuit să avem o acțiune fermă de blocare a datoriilor cu cel puțin șase luni, fără impact asupra dobânzii. Viktor Orban a făcut-o până la sfârșitul anului. Mai mult, trebuia găsită o soluție în ceea ce privește activitatea micilor comercianți. Decât să se facă aglomerație în fața marilor retaileri -cum se petrece în prezent – ar fi trebuit să li se dea și micilor retaileri posibilitatea de a vinde marfa către populație. Dacă tot se vorbește de eficiență, mai bine practici o metodă de disipare a populației către mai multe posibile puncte de aprovizionare decât să-i înghesui pe toți la ușile marilor comercianți. Asta i-ar fi ținut în activitate și pe cei mici ar mai fi redus din amploarea șomajului.

Desigur, în fața unui asemenea program oricine ar întreba „de unde bani”? E logică dilema. Când n-ai venituri la Buget, când economia e paralizată, când șomajul sare, cum naiba să mai dai bani pe programe de stimurale a economiei? Ei bine, tocmai asta e frumusețea: de-aia ești stat, să poți! Statul e garanția ultimă. El poate face. Dacă n-are bani, face din nimic. Doar de-aia are monopolul producerii banului. Însă, în condițiile economice de azi, statul nici măcar nu e nevoit să aplice măsuri excepționale. Trebuie doar să se împrumute în interiorul țării unde vreo 30 miliarde EUR băltesc aiurea în bănci. Cum băncile nu se grăbesc să crediteze, iar clienții acestora caută bucuroși alternative investiționale sigure în vremuri tulburi, pare că am găsit o sursă destul de bună. De ce nu e pusă ea în acțiune?

Nu-mi dau seama dacă la vârful statului nostru e doar prostie. Am avut destule cazuri în care ni s-a demonstrat că există și foarte multă ticăloșie. Ca și în cazul lui băsescu, tind să cred că avem de-a face cu un mix devastator între prostie și ticăloșie. O dovadă e actualul import de testere pentru COVID care – spunea Tăriceanu – s-a făcut prin intermediul unei firme din Iași. Cu alte cuvinte, aceleași scheme de fraudare, de data aceasta mascate de starea de necesitate. Suntem vai de noi!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: trenduri.blogspot.com

PUPĂTURI PIAȚA CORONADENȚEI

MOTTO: „Primăvară care-ai fost/ Hai vinó, că-ți găsim rost/ Și dacă vii/ Fără CORON noi te vom iubi!” (Oana Bogdan, fosta roată motrice a lui Dacian Cioloș -PLUS, cântând pe YOUTUBE cu glas dulceag și parafrazându-l oribil pe Păunescu Adrian, cel care nu se mai poate apăra de tot soiul de neghiobi).
„Fraților, nu ne lăsați!” se strigă în coruri ample prin aeroporturi și prin vămi, într-o limbă pe care parcă-parcă o cunoaștem, în ciuda accentului italiano-hispanico-britanico-german care răzbate falnic prin mesaje .


Epidemia de CORONA văd că merge cu spor înainte, în timp ce epidemia de CIUMĂ ROȘIE, vai de capul ei, prăbușită pe-o rână, e cât pe ce să dea ortul popii.
Președintele nu mai iese să ne promită o țară „ca afară”, mai curată și mai uscată, fără PESEDEU. Orban nu-și mai îndeamnă brătienii să le dea cu paru-n cap social-democraților, pe unde-i prind, că doar fără ăia pe care-i alerga până mai ieri cu parul ar fi fost astăzi doar un „chomeur de lux”, într-o plictisită izolare în orice alt loc cu excepția vilei LAC 1- că aia-i doar pentru premieri!

Fanii UNTOLD nu se mai pregătesc să strige minute întregi M**E PSD, într-o înălțătoare simfonie, pe Cluj Arena… poate și din simplul motiv că nu prea vor mai avea în 2020 un UNTOLD unde să-și dea frâu liber sentimentelor, într-o comuniune spirituală de invidiat! Rareș Bogdan zice că gata, nu mai are pic de dușmănie-n sufletul lui sensibil, studiază niște poziții noi de LOVE cu PESEDEUL și nu mai contenește să-i gratuleze cu „distinși” pe jurnaliștii de la ANTENA 3, în interviurile lungi cât zilele de post din anii fără CORONA, pe când mai existau făină, mălai și ulei de floarea soarelui prin magazine, nu ca acum când nu mai găsești în rafturi decât somon fumé și șampanie! Turcan și-a retras acatistele pentru anticipate și se gândește cu speranță ca măcar să se țină alegerile locale la termenul alegerilor parlamentare… Florin Roman s-a sacrificat sau poate că a tras bețișorul mai scurt din mănunchi și a acceptat poziția de „prostul partidului”, rostind, cu un aer de martir în devenire, explicația ridicolă pe care au convenit să o ofere pentru dispariția din peisaj a lui Vasile Cîțu -premier (apropo, Veorica Vasilica Dăncilă nu mai e de rușine, atâta vreme cât era „cîț” pe ce să avem premier Florin Vasilică Cîțu) dar pe care nu voia nimeni să o comunice publicului. Diaspora nu mai transmite mesaje patetice despre cum și-ar dori dânsa să crape votanții PESEDEULUI, nu mai sunt ei niște „hoituri umblătoare” și nici „să vă mănânce cancerul pe toți” , ci acum sunt „frații noștri, nu ne lăsați! Pupici!” Florin Cîțu acoperă cu fundul găurile pe care le-a lăsat CIUMA ROȘIE în buget și nu mai face metafore cu Al Capone și contabilități paralele pe pereți…

Toată aroganța nemăsurată a unor inși care ne-au terfelit în delir până acum, s-a prefăcut într-o tandrețe și-o dulcegărie de-aș zice că dacă scăpăm de CORONA sigur-sigur dăm în diabet! O frățietate sfântă și-o lumină a înțelegerii a coborât peste Patrie, ca un norișor auriu locuit de îngerași dolofani!

Deci, să punem supărarea deoparte, să ne dăm mâinile înmănușate în latex, păstrând distanța de minimum 1,50 metri între noi (nu vă entuziasmați, soluția e numai pentru cei cu „mâna lungă”) și să ne procurăm cu toții o cască-mască de protecție model Violeta Alexandru, care a anunțat deja că primăvara asta nu se mai poartă ligheanul asortat la eșarfa galbenă, ci echipamentul de protecție by Eli Lăstean, colecție lansată special pentru doamna Carmen!

Așa să fie? Nu… nu… nu… Cică „ÎMPREUNĂ ÎNVINGEM PANDEMIA!” Și după ce-o învingem, ce mai facem? Iar M**E PSD? Iar autocare cu simpatizanți de stânga atacate cu pietre de către intelectualii subțiri, de dreapta? Iar cătușe scuturate spre țintele DNA-ului de către Ceaușești de ocazie, cu mintea confuză, dar încurajați de președinte și de instituțiile de forță? Iar propaganda cretină a unor CETEPEI care știu exact cât de fragilă e memoria publicului și cât de scurt pot vira ei de la stânga la dreapta, fără ca populația să-și pună întrebări?

Nu, mulțumesc. Nu cred în solidaritatea de conjunctură a celor care mi-au tras pumni în cap până acum și nici în mesajele înregistrate de Oana Pellea care se termină, toate, cu zâmbetul ei ipocrit de activistă ingenuă și cu șoapta „O să fie fooooarte bine!”

Cred că n-o să fie deloc „foarte bine”. Mă uit la fotografia Violetei Alexandru mascată în sudor calificat și evaluez din ochi adâncimea prăpastiei dintre guvernul lui Iohannis și lumea reală, cea în care suntem noi.

Autor: Luminita Arhire

Sursa: Luminita Arhire Facebook

Lanțul nevăzut

Îl tot văd pe bețivul național traian băsescu perorând verzi și uscate la televizor. În mod normal, la câte imbecilități a făcut, acum ar fi trebuit să peroreze maxim în fața colegilor de celulă. Dar el e liber ca pasărea cerului. Mai mult, așa cum intuisem, în ciuda faptului că a fost dovedit turnător al Securității, nu și l-a pierdut postul de europarlamentar. Șmecheria folosită e aceeași pe care-a tot practicat-o de-a lungul vieții sale politice: prelungirea în instanță – cu ajutor din sistem – până când cazul devine irelevant.

Degeaba i se va da decizia definitivă de colaborator al Securității după ce mandatul de europarlamentar i se va fi terminat. Rămâne cu banii, cu pensia cu toate beneficiile. De ce se întâmplă toate aceste imbecilități? E simplu: pentru că sluga e încă utilă sistemului ticălos. Mai mult, modul în care un asemenea nemernic „scapă” de pedeapsă e o dovadă pentru actualii și viitorii recruți a beneficiilor de care ai parte dacă slujești sistemul.

Desigur, știați ceea ce v-am spus. Sunteți la fel de scârbiți pe cât sunt și eu. Asta însă nu e un motiv suficient de puternic pe nu-l asculta. De ce? Pentru că sistemul vorbește prin intermediul său. băsescu e un ventilator care împroșcă spre public rahatul sistemului, de-aceea trebuie urmărit. Bunăoară ce debita el ieri? Că armata ar trebui să ocupe zonele rurale pentru a pune în aplicare decretul #stauacasă. Știu, vi se arată nemernicia celor care ignoră autoizolarea și trepădușesc pe unde vrea mușchiul lor. Dar v-ați întrebat de ce respectivii au fost lăsați liber? De ce nu li s-a impus o carantină într-un spațiu controlat de autorități?

Răspunsul e banal de simplu: totul s-a întâmplat nu pentru că plăvanul sau sistemul odios din spatele său nu mai puteau de grijă pentru sănătatea voastră. E fix invers: ăia au fost lăsați liberi pentru a răspândi cât mai mult boala. Ținta autorităților nu a fost niciodată sănătatea oamenilor, ci strict instaurarea stării de teroare. Și cum se manifestă teroarea mai bine decât prin restrângerea libertății individului?

Înțelegeți așadar care-i șmecheria? Sistemul e disperat că, în ciuda propagandei, a stării de urgență și a amenințărilor, oamenii continuă să se comporte cât se poate de normal. De-aceea e nevoie de trecerea la următorul nivel, adică la ieșirea armatei în stradă. La italieni armata a tot fost prezentă pe străzi în ultimii ani, probabil pentru a-i obișnui pe cetățeni cu prezența lor în decor. Acum au ieșit inclusiv cu tancurile, într-un scenariu pe cât de absurd, pe atât de intimidant. Nu-i oare îngrijorător că împotriva unui virus de câțiva nanometri se scot în stradă tancuri de șapte metri și câteva tone? În alte vremuri ar fi fost hilar, demn de Švejk sau de moș Teacă. Acum constatăm că totul e luat în serios și nimeni nu comentează.

De fapt absolut nimic nu are legătură cu virusul. Dușmanul împotriva căruia se dă lupta e omul simplu, cel care trebuie legat din nou în lanțuri. După ce-a fost imbecilizat și învățat să asculte, omului trebuie să i se lege și lanțul de siguranță. Nu de alta, dar, în ciuda propagandei, mai există un număr restrâns de indivizi care, nu doar că nu se lasă prinși în mrejele propagandei, dar riscă să le deschidă ochii și celorlalți. De-aceea e inventată această criză. Și de-aceea, peste tot în lume, se pun aceleași restricții. E un plan bine elaborat.

Peste ceva vreme, un colectiv care va primi și Premiul Nobel, va anunța că a reușit crearea unui vaccin revoluționar împotriva unui spectru mare de viruși, printre care și acest mult blamat COVID-19. Dar că e o mare problemă: funcționează doar în cazul în care toți sunt imunizați, altfel riscul e acela de a se produce mutații cu consecințe grave pentru toată lumea. E limpede de la cine vor apărea problemele: fix de la oile negre ale societății, „antivacciniștii”! Ei vor fi arătați cu degetul ca o potențială amenințare la sănătatea publică.

Și astfel va deveni necesară o metodă prin care să se certifice faptul că cineva, cu siguranță, și-a făcut vaccinul. Dar ea există deja: e ieftină, fiabilă și constă în alocarea unui ID unic sub formă de certificat digital fiecărui om. Dar care certificat, pentru a fi funcțional, va trebui „lipit” cumva de posesor. O variantă ar fi cărțile de identitate electronice, care deja îl conțin. Dar și cărțile pot fi schimbate, astfel încât cea mai eficientă metodă se va dovedi cea a implantului. Și uite-așa, cu armata-n stradă, se va pune pe tapet lanțul pe care tot l-au plănuit unii. Ușor, ușor, din indivizi devenim turmă. Spre binele nostru, desigur.

Știu ce veți spune: „e conspirație, așa ceva nu se poate întâmpla”. Bine, sunt sătul de comentarii inepte. Vă întreb însă: ați fi crezut în urmă cu câteva luni că veți fi arestați la domiciliu? Continuați să visați!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: trenduri.blogspot.com

Coincidențe

Dacă ai fi ieșit în anii 90 și-ai fi spus că „Mani Pulite” – așa-zisa campanie anticorupție din Italia – e de fapt o operațiune pusă în practică de o centrală de spionaj ai fi fost acuzat de conspiraționism, tembelism și o neînțelegere a realității.
După douăzeci de ani de la furtunoasele evenimente s-a întâmplat o chestie incredibilă. Cuprins de remușmare și aflat în stadiul terminal al unui cancer violent, fostul ambasador al SUA în Italia l-a chemat pe corespondentul „Corriere della Sera” în SUA și i-a povestit toată tevatura.

Lumea a rămas șocată când a aflat că strofocarea anticorupție fusese de fapt o operațiune clasică de detonare a clasei politice italiene care, după căderea Moscovei, susținea luarea destinului țării în propriile mâni și demilitarizarea continentului. Fapt care ar fi „făcut vânt” bazelor NATO din zona mediteraneană. Frumos, nu?
La fel spuneau prostovanii și în epoca băsescu, atunci când a început „cruciada anticorupție” de la noi.

Dacă le arătai că rețeta e identică celei din Italia anilor 90 nu te auzeau și-i dădeau înainte cu „corupții”. Și n-au înțeles-o nici după ce au apărut dovezile referitoare la „atașatul CIA” de la DNA, la reprezentantul Secret Service care avea „linie directă” cu Kovesi sau la întâlnirile transparente cu Ambasadorul SUA în urma cărora cădeau capete grele. A nu înțelege istoria înseamnă a nu înțelege prezentul. Din nefericire, marea majoritate are greutăți în a-și înțelege realitatea imediată. De-aceea avem acest comportament bovin: ți se pune să ieși, ieși precum boul, ți se spune să stai, „#staiacasă”.

Să privim acum lumea printr-o altă realitate. În martie anul trecut Italia devenea prima țară membră a G7 care semna parteneriatul cu China pentru noul Drum al Mătăsii redenumit Belt and Road Initiative (BRI). Prin această mișcare, dincolo de avantajele certe aduse țării, Italia spărgea „blocada europeană” impusă Chinei. Transformarea portului Trieste în cap de pod în Europa e un pas enorm pe care-l face China pe Continent. De fapt, dacă ne uităm atent, aterizează fix în mijlocul acestuia, mărfurile chinezești ajungând la câteva ore distanță de „punctele strategice” ale Europei. E un cutremul geopolitic de proporții întrucât în acest mod Bătrânul Continent alunecă din mâna americanilor. Desigur, prima dată economic, dar economia e urmată de armată, iar aici treaba devine sulfuroasă. Doar știți bine că există lideri precum Macron care, uneori, din bărbăția lor insignifiantă, se trezesc vorbind despre o armată europeană și alte chestii tabu în vremurile recent trecute.

Văzând cum stau treburile, nu-i oare ciudat cum, după China, Italia e cea mai atacată țară de noua pandemie? Nu-i ciudat că specialiștii vorbesc de o tulpină mai agresivă a virusului în condițiile în care se presupune că gripa a venit din China? E într-adevăr ciudat.

La fel de ciudat e și timing-ul apariției noii gripe. SUA urmează să aibă alegeri prezidențiale și întreg establishmentul e împotriva lui Trump. În ciuda scandalurilor ținute lanț, din punct de vedere economic, SUA a mișcat mai bine în mandatul său. A forțat mult, a încercat să stoarcă până la ultimele picături din mormanul ăla de fiare vechi și, în final, a reușit imposibilul. Cu compromisurile de rigoare, desigur. Iată că acum virusul lovește radical toată construcția lui Trump. Indicele Dow a scăzut drastic, spărgând pragul de 20 000 de puncte. De-aici drumul spre următorul prag – situat în jurul valorii de 15 000 – pare liber precum o autostradă a dezastrului. În plus, sistemul sanitar american e incapabil să facă față unei provocări de masă, ca să nu mai vorbim că numărul de morți va afecta radical populația semi-boschetară și plină de boli care se târăște de azi pe mâine. De asemenea, paralizia economică va fi radicală și va șterge puncte bune din PIB.

Nu-i oare ciudat cum se leagă toate aceste elemente disparate într-un șir care avantajează o anume aripă ticăloasă a omenirii? Știu, proștii vor spune că e normal deoarece „așa e corect”. Însă, dacă-i asculți pe proști devii mai prost decât ei. Și, în loc să urmărești de la o distanță sigură cum cireada e mânată spre abator, ajungi să-ți dorești să ajungi tu în fruntea cirezii și chiar să susții că experiența abatorului e una mișto. Asta-i esența prostiei.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: trenduri.blogspot.com