În Gaza e foamete. În Gaza nu intră nici alimente, nici produse medicale
După cum era planificat, oamenii din Gaza mor acum în număr mult mai mare de foame și boli decât din cauza armelor israeliene. În Gaza nu intră alimente sau provizii medicale. Chiar și proviziile purtate de mână pe care personalul medical din afara obișnuia să le transporte sunt acum interzise și confiscate. Agențiile de ajutor își depozitează acum proviziile în afara Gazei, așteptând în zadar permisiunea de a intra.
Cât de mult din populația Gaza a murit din cauza alimentării cu hrană, cu apă, a canalizării și a altor cerințe pentru viață care au fost eliminate și interzise de Israel?
Nu avem – și s-ar putea să nu avem niciodată – acele statistici. În trecut, populația din Gaza a fost întotdeauna în creștere. Acum se micșorează. Cu cat? Cu siguranță sute de mii, poate jumătate de milion sau mai mult. Cifrele victimelor din conflictele de război sunt lipsite de sens. Și scheletele vii din Gaza vor scădea în număr pe măsură ce aprovizionarea existentă cu alimente în interiorul Fâșiei scade spre zero.
Care este scopul refuzării mijloacelor de viață unei întregi populații, în afară de eradicarea acelei populații? Și ce rost are să încercăm să păstrăm o națiune a cărei populație participă de bunăvoie la un asemenea măcel? Dacă are un viitor, este doar ca un paria monstruos. Ce motivează astfel de acțiuni?
Tinerii mor mai repede și mai des, mai întâi ca fetuși, apoi ca nou-născuți, apoi ca sugari, apoi copii, tineri, în creștere, dar care nu mai au mijloace de creștere. Și adulții mor mai repede, și mai ales bătrânii. Și dacă planul funcționează, toți vor muri.
Al cui plan? Cei care l-au conceput ca parte a proiectului sionist, bineînțeles, dar și cei care de bunăvoie și entuziasm au oferit mijloace de sprijin. Aceștia nu sunt doar figurile și funcționarii care aprobă instrumentele genocidului, ci cei care cumpără și vând și profită de pe urma lor și cei pe care îi alegem să facă voia noastră.
Voința noastră? Suntem și noi complici la un sistem de care suntem responsabili? Poate, dar bănuiesc că, de fapt, nu suntem responsabili în cea mai mare parte pentru crearea sistemului, în care suntem mai mult ca niște pioni, mișcați de mâini mult mai mari, ale căror degete sunt mass-media și sistemele educaționale și ale căror brațe sunt agențiile care implementează planuri concepute de minți care se consideră ființe divine ca faraonii, dar cu puțină sau deloc percepția că guvernează în interesul supușilor lor.
Desigur, fiecare societate se bazează pe conformitatea celor guvernați, într-un sistem care este în diferite grade atât consimțământ, cât și constrângere. Fără îndoială, Machiavelli ar fi de acord. Ceea ce arată genocidul din Gaza este că stăpânii noștri vor face ceea ce le place, indiferent de ceea ce gândim sau facem.
O conștiință nu este o cerință a funcției și are nevoie de sprijin colectiv.
Autor: Paul Larudee – este un universitar pensionat, actual administrator al unei organizații nonprofit pentru drepturile omului și ajutor umanitar.
Adauga comentariu