Analize

Est și Vest, spre totalitarism cu față umană – două căi, aceeași destinație

Firma de consultanță globală Accenture își încurajează angajații să poarte șnururi pentru legitimații în culorile curcubeului, simbolul mișcării LGBT, scrie revista The Spectator. Este modalitatea găsită de conducerea firmei pentru a arăta că sunt un ”aliat” al inclusivității la locul de munca și al diversității. Problema, scrie The Spectator, este însă că, în cazul în care angajații refuză să poarte respectivele șnurulețe, riscă să fie catalogați drept inamici ai diversității și sa chiar să fie concediați. Într-o Americă ce se confruntă cu consecințele economice ale pandemiei, cu evacuări forțate, falimente, spectrul concedierii este înfiorător.

Situația angajaților corporației de mai sus se aseamănă cu cea a băcanului din eseul ”Puterea celor fără de putere”, al lui Vaclav Havel. El punea mereu o plăcuța în geamul magazinului pe care scria ”Proletari din toate țările, uniți-vă!”. Nu credea deloc în marxism și în promisiunile marxismului. Afișa plăcuța pentru că îi era frică de represaliile guvernului comunist.

Despre mișcarea LGBT scriu toate sursele de informare. Și copiii aud tot mai frecvent despre ea. Apar inclusiv cărți cu povești pentru copii răstălmăcite pentru a include minorități sexuale, etnice, oameni defavorizați – iar asta chiar și în Ungaria premierului ultraconservator Viktor Orban, acuzat recent în presa vestică că a îndrăznit să critice o asemenea carte. Pe de altă parte, despre Vaclav Havel se scrie tot mai puțin, la fel și despre regimurile totalitare. O mână de tineri și câțiva intelectuali din societățile vestice mai vorbesc despre băcanul lui Havel și plăcuța lui ”Proletari din toate țările, uniți-vă”.

În schimb, în țările est-europene, memoria totalitarismului încă există, cel puțin până la inevitabilul schimb generațional. De aici, scrie Jurnalistul Rod Dreher în cartea sa ”Să nu trăim în minciună”, fronda așa-zis iliberală a Poloniei, Ungariei și, am putea extrapola și la mai palidele fronde ale Cehiei, României, Slovaciei, Sloveniei, Croației.
Dincolo de tancurile sovietice care au ajutat la impunerea sa, Europa de Est căzut sub regimul comunist pentru că oamenii doreau ”să creadă în ceva care să le garanteze un viitor luminos” după războiul mondial, scrie Dreher. S-a ajuns în schimb la ”politizarea tuturor aspectelor vieții, prin poliția politică, închisori, lagăre de muncă, persecutarea credincioșilor, abolirea libertății de expresie, distrugerea memoriei istorice și culturale”.

În analogia Est-Vest, America rămâne pe moment liberă, însă pusă în fața unei alegeri între colaps și supunere. Americanii se vor supune în curând unui succesor al totalitarismului comunist care încă nu s-a născut, consideră Dreher. În acest context, victoria lui Donald Trump din 2016 și chiar realegerea sa anul acesta nu ar însemna soluția la declinul cultural din SUA, ci doar o modalitate prin care cei ce mai cred în ”visul american” să câștige puțin timp pentru a se pregăti pentru inevitabilul totalitarism.

Cartea lui Dreher se vrea un ghid pentru supraviețuirea Americii conservatoare care a reușit să câștige un Război Rece. Abundă în interviuri cu disidenți anticomuniști din Europa de Est și Rusia, cu experiențele lor din perioada totalitară. În fața fiecăruia, Dreher face o reverență. În fața rusului care povestește despre cum gardienii KGB îi împușcau în frunte pe preoții care răspundeau ”Da” la întrebarea ”Există Dumnezeu?”. În fața mamelor cehoaice care încercau să-și crească copiii într-un ”polis paralel” cu regimul, în timp ce tații erau la închisoare. În fața preotului rus care deplânge faptul ca niciun tânăr nu mai știe de crimele comise în sediile KGB din Moscova.

Vor fi vesticii capabili de o asemenea rezistență în fața unei noi metamorfoze a totalitarismului? Da, pentru că există mulți americani – profesori, medici, ingineri, juriști – care au ales să trăiscă închis și secret viața de creștini credincioși și de conservatori. Dar încercarea este mult mai dificilă, pentru că noua religie a progresismului și a justiției sociale s-a conjugat cu cea mai puternică forța a stilului de viață vestic: consumerismul și banul, scrie Dreher. Supravegherea din marile corporații vestice nu diferă în principiu cu nimic de cea folosită de China comunistă și această supraveghere este ajutată generos de companiile din Silicon Valley.

Vor fi esticii înșiși capabili să repete rezistența în fața totalitarismului? ”Văd limpede că tinerii cu care am vorbit azi nu știu nimic despre ce s-a întâmplat aici”, spune preotul rus amintit mai sus. O națiune antiliberală și ortodoxă precum cea rusă începe să-și piardă memoria culturală, iar același lucru se poate observa și în țările central și est-europene.

În Polonia, Ungaria și, mai timid, în Cehia, România, Slovacia au avut loc rebeliuni împotriva unui proces ce pare inevitabil, îmbrățișat de noile generatii și impus prin coerciție economică și politică liderilor mai în vârstă. Trei-patru decenii, o generație, acesta este handicapul economic, institutional dintre Europa de Est și Vest pe care liderii de la Bruxelles susțin sus și tare că trebuie recuperat prin falsa generozitate a fondurilor UE. Însă Estul este mai aproape tot cu o generație de ultima experiență totalitară, iar eforturile centrului de la Bruxelles par a urmări condiționarea politică și financiară a recuperării handicapului economic de ștergerea acestei memorii recente a totalitarismului.

În acest context, frondele mai pronunțate sau mai palide din Europa de Est împotriva noii religii a progresismului liberal, fie că vorbim despre Kaczynski, Orban, Fico, Babis, de ”ciuma roșie” din România (sau chiar de Donald Trump în Statele Unite) nu par sortite succesului. Sunt mai degrabă un alt drum ce duce către aceeași destinație.

Autor: Călin Marchievici

Sursa: www.cotidianul.ro

Abonează-te la newsletter