Tocmai am terminat de citit cartea lui Dan Tomozei despre „Anatomia loviturii de stat – decembrie 2024” (apărută la Editura Prestige). Impecabil scrisă și documentată, cartea va ușura enorm munca istoricilor viitorului, care vor găsi într-un singur loc toate momentele de referință ale mizeriei declanșate în decembrie 2024. Nu este o carte de istorie, pentru că nu avem, încă, suficiente informații despre ceea ce s-a petrecut atunci, nu avem acces la documente, la cum au fost luate deciziile, actorii implicați încă nu și-au scris memoriile etc. Dar este o carte de jurnalism pur și de calitate, jurnalism documentat, argumentat, ilustrat din belșug cu citate și cu referințe de tot felul. Practic, la un an de la acele evenimente este din ce în ce mai clar că a avut loc o lovitură de stat în interiorul căreia încă ne aflăm. Nu că n-am fi știut. Dar e bine să ni se reamintească și, cu puțin noroc, cartea aceasta poate că va fi tradusă și în engleză (sau chineză, de ce nu?! – Dan Tomozei locuiește la Beijing, fiind jurnalist la secția română a Radio China), ca să afle tot mai multă lume cum stă treaba cu regimul „hibrid” de aici.
În plus, sunt și multe lucruri interesante pe care le afli. Eu personal, de exemplu, nu știam, sau nu îmi mai aduceam aminte, că încă din data de 7 decembrie o „coaliție” de ONG-uri „de bine” reunite la Cluj îl anunțaseră pe Nicușor ca viitor candidat la președinție. Altfel zis nici nu se uscase cerneala pe hotărârea de anulare a alegerilor, și deja Nicușor începea să fie împins în față. Apoi, nu știam, fiindcă nu am avut niciodată curiozitatea să-l ascult, că în discursul din 16 decembrie 2024 în care și-a anunțat candidatura Nicușor a folosit un limbaj și a abordat niște teme parcă rupte-picătură din recentul documentar Recorder. Ceea ce te face să te întrebi dacă nu cumva firele actualei lovituri ratate anti-Justiție nu duc la Cotroceni. O altă chestie interesantă o aflăm indirect din gura lui CG care i-ar fi spus cuiva în 2019 că „el va fi președintele României”, chestie care nu ar fi ținut de „cei de aici”, fiind pregătită de oameni grei din afară. * „Comploturile” de acest fel, care de fapt nu sunt comploturi, ci mișcări strategice în avans făcute de fel de fel de actori interesați, sunt absolut reale, și e normal să existe. În urmă cu cca. 25 de ani un… mic mason, să zicem, mi-a atras atenția asupra lui Mihai Răzvan Ungureanu, sugerându-mi să-l urmăresc atent, fiindcă „frații” mai mari îl pregătesc să devină într-o zi președintele României. Era cândva prin 1999-2000 și de MRU abia se auzea, era doar „un tânăr de perspectivă”. Timp de mulți ani după aceea am urmărit fascinat cum anodinul ăla care nu se remarca, uman, prin absolut nimic, se tot cocoța din treaptă în treaptă, tot mai sus, tot mai sus, către vârful statului român, de parcă era Piticuț zis și Cinabru din celebra povestire a lui E.T.A. Hoffman. Ministru de externe, director SIE, apoi prim-ministru (în primăvara lui 2012) unde, în sfârșit, i s-a înfundat fiindcă l-au prins ăștia cu creme și parfumuri. Chiar nu știm ce mai face acum, dar trebuie că și-a dezamăgit sponsorii și încet, încet, după ce a fost dat jos din funcția de premier a intrat în anonimat. Nu știm dacă nu cumva același destin nu-l așteaptă și pe CG, care, totuși, continuă să aibă tracțiune electorală, fiind fără îndoială un favorit al publicului dacă ar fi lăsat să candideze și nu i s-ar face mizerii.
Apropo de mizerii. Debilii ăia, câteva sute, care au mai ieșit în stradă după ce filmulețul Recorder le-a declanșat neprețuitul reflex pavovlian, ar trebui să citească și ei cartea lui Dan Tomozei ca să vadă cum funcționează „culoarele justiției”, cum este întoarsă în dispreț total față de lege (cu „celeritate”, folosind un termen specific din păsăreasca juridică) o hotărâre a Curții de Apel Ploiești, sau cum se fac rechizitorii (cretinoide) la comandă politică. Pur și simplu nu poți să urli că vrei „justiție nu corupție” după ce ai aplaudat ditamai lovitura de stat.
Foarte instructive și cele trei pre-cuvântări (consistente) semnate de Ion Cristoiu, Adrian Severin și Mircea Platon.
Lectură plăcută!
Autor: Lucian Sârbu
Adauga comentariu