Ați uitat?
Sigur ați uitat că suntem o țară de lupi. Nu degeaba se spune că drapelul dacic avea pe el un cap de lup. Dar ați uitat! Și odată cu uitarea ne-am făcut o țară de lași.
Lupul e puternic prin haita lui și haita e puternică prin lupii ei. Sunt demni, loiali și corecți până la moarte. E animalul nobil care nu-și poate linge rănile și nu poate întoarce capul. Pentru că el trăiește în viitor, niciodată în trecut. Pentru că el își apără haita orice ar fi cu prețul vieții. Pentru că lupul Alfa, conducătorul haitei, merge în urma ei, ca să-i vadă pe toți. Să-i aibă sub ocrotire.
Pentru că ei știu să-și apere bătrânii, femelele și mai ales puii. Pentru că lupanii tineri și puternici stau de o parte și alta a haitei, gata de luptă. Nu am învățat nimic de la lupi, deși suntem de acolo. Venim din lupul alb, cu învățăturile lor. Degeaba!
Mare tristețe pe lupi când se uită la noi. O turmă căci nu-i mai putem spune haită, rătăcită în bătaia vântului. Fără rânduială, fără speranță, fără conducător, fără viitor. Ce am fost și ce am ajuns!
Cum să nu ne plângă de milă!
Poate dacă privim steagul cu lupul dacic, înțelegem unde suntem. Poate vom ști ce avem de făcut să schimbăm în ultimul ceas lucrurile. Să răsară dintre noi un lup Alfa.
Să ne ducă pe Calea corectă și să ne căpătăm din nou demnitatea ca neam. Am pierdut-o și odată cu ea ne-am pierdut pe noi de noi.
Eu aștept! Sunt convinsă că va veni și ziua aceea.
Când turma se va transforma din nou în haită!
Pentru această minune e nevoie doar de un singur lucru: credința!
“Îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” Asta este cheia!
Autor: Zoe Dantes
Adauga comentariu