Viitorul care se pregătește omenirii nu este un secret: fiecare etapă este anunțată în avans de Forumul Economic Mondial.
Ea este decisă și implementată de o uriașă rețea mondială în mijlocul căreia stă ca un păianjen monstruos organizația lui Klaus Schwab.
Citiți mai jos o analiză cutremurătoare realizată pentru Brownstone Institute de către Roger Koops, doctorul în Chimie, cu o experiență de peste 25 de ani în industria farmaceutică și în biotehnologie.
*
De la începutul lui 2020 a devenit clar că o sectă bine organizată a pus stăpânire pe lume în ansamblul său.
Este posibil ca secta să se fi coagulat pornind de la o colosală eroare, motivată de o bruscă ignoranță privind biologia celulară și de o îndelungată experiență privind sănătatea publică.
Este de asemenea posibil ca un virus respirator sezonier să fi fost folosit de un grup de persoane ca o oportunitate de a pune mâna pe putere în alte scopuri.
Urmăriți banii și legăturile de influență și veți constata că această concluzie e greu de negat.
Indiciile erau prezente de multă vreme. Chiar înainte ca OMS să declare pandemia în martie 2020 (cu cel puțin câteva luni de întârziere față de evoluția pandemiei reale) și înainte de orice lockdown, a existat o avalanșă mediatică ce vorbea despre „Noua Normalitate” și despre „Marea Resetare” (re-etichetată apoi „Build Back Better”).
Companii farmaceutice precum Pfizer, Johnson & Johnson, Moderna și AstraZeneca făceau un lobby agresiv pe lângă guverne pentru a le cumpăra vaccinurile încă din februarie 2020, adică la mai puțin de o lună – chipurile – după ce secvența genetică (sau secvența parțială) a fost pusă la dispoziție de China.
Ca o persoană care mi-am petrecut întreaga carieră profesională în domeniul farmaceutic și al dezvoltării vaccinurilor, am găsit pur și simplu absurdă toată această poveste, de a ajunge de la nimic la un vaccin gata de administrat, în doar câteva luni de zile.
Ceva mirosea urât.
Cunoșteam numele cu care toată lumea s-a familiarizat între timp. Bill Gates, Neil Ferguson, Jeremy Farrar, Antony Fauci și alții făceau lobby sau pledau pentru strategii de lockdown de mulți ani.
Chiar și așa, anvergura acțiunilor de acum era prea mare pentru a putea fi explicată doar prin acest șir de nume.
Astfel, întrebările fundamentale pe care mi le-am pus au fost DE CE și CINE?
„De ce” părea să se învârtă mereu în jurul altor probleme decât Sănătatea Publică.
Cât despre „Cine”, existau actori atât de evidenți ca OMS, China, CDC, NIH/NIAID și diverse guverne, dar părea că și mai mulți se află în spate.
Toți acești actori aveau legături cu domeniul „Sănătății Publice”, însă era ca și cum doar ai fi zgâriat suprafața adevărului.
Nu sunt un jurnalist de investigații și nu aș pretinde niciodată această titulatură, dar până și eu pot face căutări simple pe internet și să încep să văd un model care se dezvoltă.
Cercetările pe care le-am făcut au scos la lumină „coincidențe” foarte interesante.
Dacă vă spun numele persoanelor următoare – Biden, Trudeau, Ardern, Merkel, Macron, Draghi, Morrison, Xi Jinping – ce credeți că au în comun?
Da, toți sunt niște răsfățați ai soartei și toți se clatină, dar nu asta e adevărata legătură.
Cineva poate sesiza foarte repede că aceste nume sunt evident legate de țări unde au fost promovate lockdown-urile și restricțiile, și sunt indivizi care și-au ignorat propriile legi și/sau au încercat într-un fel sau altul să le uzurpe.
Dar e vorba de mai mult decât atât, și vă voi oferi un indiciu prin câte un link atașat fiecărui nume:
- Joseph Biden, președinte al Statelor Unite
- Boris Johnson, prim-ministru al Marii Britanii
- Jacinda Ardern, prim-ministru al Noii Zeelande
- Angela Merkel, fost prim-ministru al Germaniei
- Emmanuel Macron, președinte al Franței
- Justin Trudeau, prim-ministru al Canadei
- Xi Jinping, lider al Partidului Comunist din China
- Mario Draghi, prim-ministru al Italiei
- Scott Morrison, prim-ministru al Australiei
Toți au legătură cu Forumul Economic Mondial (FEM), o organizație privată „non profit” înființată (în 1971) și condusă de Klaus „Nu vei avea nimic și vei fi fericit” Schwab și familia lui.
Este o organizație privată care nu are nici o legătură oficială cu vreun organ de guvernare mondială, în ciuda numelui pe care-l poartă.
La fel de bine s-ar fi putut numi „Biserica Schwabilor”.
FEM a fost la originea „Marii Resetări” și presupun că și a „Build Back Better” (dat fiind că majoritatea celor de mai sus au folosit recent această expresie).
În caz că vă închipuiți că lista de membri ai FEM se limitează doar la liderii naționali, iată și alte câteva nume:
- Gavin Newsome, guvernator, California
- Jay Inslee, guvernator, statul Washington
- Anthony Fauci, director NIAID
- Nancy Pelosi, președinte Camera Reprezentanților
Îngăduiți-mi să vă mai prezint și alte persoane din FEM, oferindu-vă o listă cu nume ale unor membri din Consiliul de Administrație:
- Al Gore, fost vicepreședinte al Statelor Unite
- Mark Caney, trimis special al ONU pentru acțiune climatică
- T. Shanmuragaratnam, ministru senior în Singapore
- Christine Lagarde, președinte Banca Centrală Europeană
- Ngozi Okonja-Iweala, director general OMC
- Kristalina Georgieva, director FMI
- Chrystia Freeland, ministru locțiitor, Canada
- Laurence Fink, CEO, BlackRock
În această listă întâlniți un eșantion reprezentativ de lideri politici și economici. Capul organizației, adică șeful consiliului de administrație, este tot Klaus Schwab. El și-a strâns un număr impresionant de adepți.
Dacă doriți să vedeți cu adevărat anvergura acestei rețele de influență, mergeți pe site-ul Web și alegeți compania pe care o doriți. Aveți de unde:
Abbott Laboratories, AstraZeneca, Biogen, Johnson & Johnson, Moderna, Merk, Novartis, Pfizer, Serum Institute of India, BASF, Mayo Clinic, Kaiser Permanente, Bill and Melinda Gates Foundation, Wellcome Trust, Blackrock, CISCO, Dell, Google, Huawei, IBM, Intel, Microsoft, Zoom, Yahoo, Amazon, Airbus, Boeing, Honda, Rakuten, Walmart, UPS, Coca-Cola, UBER, Banca Chinei, Banca Americii, Deutsche Bank, State Bank of India, Royal Bank of Canada, Lloyds Banking, JP Morgan-Chase, Equifax, Goldman-Sachs, Hong Kong Exchanges, Bloomberg, VISA, New York Times, Ontario (Canada) Teacher’s Pension Plan.
Anvergura este colosală, depășind cu mult rețeaua de lideri mondiali.
De exemplu, știm cu toții ce a făcut Bill Gates cu averea sa prin intermediul Fundației Bill și Melinda Gates (BMGF). Însă și Wellcome Trust este foarte important.
Cine este directorul Wellcome Trust? Un anume Joseph Farrar, din Grupul Științific de Consiliere pentru Situații de Urgență (SAGE) din Marea Britanie, un fanatic al lockdown-urilor – se pare că el este arhitectul lockdown-urilor din SUA și Marea Britanie în 2020 – având strânse legături cu FEM.
În ceea ce privește anvergura rețelei de influență, permiteți-mi să vă dau câteva exemple legate doar de BMGF, iar acestea vin din perioada pe care am petrecut-o în 2020 să citesc lista sa extinsă de finanțări.
În urmă cu câțiva ani în urmă, BMGF i-a acordat Institutului pentru Evaluare Metrică a Sănătății din SUA (IHME), o finanțare pe zece ani de aproape 280 de milioane de dolari. IHME (în asociere cu Universitatea Washington din Seattle) s-a aflat în prima linie a simulărilor pe computer pe baza cărora s-au dictat lockdown-urile și alte intervenții non-farmaceutice în 2020.
Oamenii au putut vedea deseori sigla lor la MSNBC sau CNN.
În 2019, IHME a decernat redactorului șef de la publicația medicală Lancet un premiu de 100.000 de dolari, numindu-l un „editor activist”.
Lancet, cândva considerată una dintre cele mai bune reviste medicale, se află, din 2020 încoace, în prima linie a cenzurării punctelor de vedere științifice opuse și a articolelor care nu sunt considerate „apte” să fie publicate.
Nu am putut niciodată înțelege ce înseamnă „editor activist” la o publicație medicală științifică/medicală respectată. Naivul de mine, am crezut întotdeauna că prima sarcină a unui editor este de a fi imparțial.
Din 2020 încoace, cred că am învățat cât de mult m-am înșelat.
Desigur, Lancet este finanțată masiv și de companii farmaceutice precum Pfizer (de asemenea membră a FEM).
Dar influența BMFG merge mult mai departe de IHME, iar aceste legături sunt absolut limpezi.
Iată câteva exemple de organizații și de bani primiți DOAR în anul 2020, pe domenii:
Bill Gates a investit masiv și în Moderna și aceste investiții s-au dovedit foarte rentabile pentru el.
De asemenea, BMGF a dat aproape 100.000 de dolari pentru Clinton Health Access Initiative.
În aceste condiții, întrebările care se impun sunt următoarele:
- Este acesta începutul unei societăți autoritariste prin intermediul unei rețele având în centru FEM?
- A fost panica COVID regizată pentru a pregăti condițiile? Notați vă rog că nu sunt un „negaționist COVID”, dat fiind că virusul este real. Însă, a fost folosit un virus respirator sezonier normal ca un pretext pentru a activa Rețeaua?
Următoarele întrebări, pentru aceia dintre noi care măcar pretind că trăiesc în societăți „democratice” trebuie să fie următoarele:
- Este acesta lucrul pe care îl așteptai/doreai de la persoanele pe care le-ai ales?
- Câți dintre noi eram la curent cu aceste „Asocieri” ale persoanelor pe care le-am votat? (Cu siguranță, eu nu am știut de aceste asocieri până când nu am căutat pe internet, dar poate am fost eu defazat).
Putem anticipa etapele următoare? Există câteva indicii.
Următoarea Mișcare
Jeremy Farrar de la Wellcome Trust a publicat recent un articol pentru FEM împreună cu CEO-ul de la Novo Nordisk Foundation, Mads Krogsgaard Thomsen. Este rezumatul unui text mai lung scris și publicat de Boston Consulting Group.
În acest articol, cei doi propun „rezolvarea” problemei bacteriilor rezistente la antibiotice prin intermediul unui serviciu de abonament. Aceasta înseamnă că plătești o taxă și, atunci când ai nevoie de un antibiotic, ți se va da unul care se consideră a fi eficient.
Presupunerea mea este că e vorba de aceeași filosofie ca în cazul vaccinurilor anti-COVID: continuați să plătiți și să vă administrați „boostere”.
Ținând cont de această filosofie, obligativitatea vaccinării are sens: faceți societatea „dependentă” de un act medical – eficient sau nu – apoi continuați să oferiți oamenilor produsele de care au devenit dependenți.
Sistemul devine extrem de eficient dacă poți continua să întreții Frica.
Această abordare este atât de obtuză din punct de vedere medical încât mă uimește. Însă, așa cum o dovedesc evenimentele din istoria recentă, știința nu are prea mult de-a face cu toate acestea.
Obiectivul nu are legătură cu Știința, ci cu Controlul.
După descoperirea penicilinei, acum aproape un secol, oamenii de știință au avertizat că antibioticele trebuie să fie folosite cu prudență, deoarece presiunile evolutive ar putea duce la specii de bacterii rezistente la antibiotice.
În acea perioadă, acești oameni de știință au fost considerați niște ticăloși: nu aveam deodată la dispoziție un tratament minune pentru atâtea probleme mortale?
Din momentul descoperirii, a fost nevoie de un deceniu până când să fie dezvoltate metodele de fermentare care să permită producerea de cantități suficiente de antibiotice, pentru ca acestea să fie practice.
Aceste metode au permis folosirea penicilinei pe câmpul de luptă spre sfârșitul Primului Război Mondial și neîndoios au salvat multe vieți atunci și mai târziu, în războaiele următoare (Coreea și Vietnam), prevenind infecții grave ce rezultau de pe urma rănilor suferite în luptă.
Totuși, nu a durat mult până când sistemul medical a început să distribuie antibioticele ca pe bomboane. Am trăit-o eu însumi pe propria piele, când eram copil în anii 1960.
Părea că de fiecare dată când mergeam la medic, indiferent de problemă, mi se făcea o serie (nu una singură) de injecții cu penicilină.
Nu a existat nici o singură tentativă de a se determina dacă era vorba de un virus, de o bacterie sau chiar de o alergie. Răspunsul era: Acul. Nu pot spune de câte ori am fost înțepat când eram copil.
Nu a trebuit prea mult timp pentru ca speciile rezistente să apară. Rezultatul a fost că tot mai mulți bani au început să fie investiți în Cercetarea și Dezvoltarea de noi antibiotice.
Când mă aflam la facultate, în anii 1980, o cale sigură de a obține finanțare de la NIH era să legi un proiect de cercetare de domeniul antibioticelor.
Antibioticele au devenit o afacere uriașă.
Avem astăzi mai multe clase de antibiotice care sunt utilizate în cazuri specifice:
Aminosidele (Streptomicina, Neomicina etc.), Beta-Lactam-Cefalosporinele (patru generații, incluzând Cefadroxil G-1, Cefaclor G-2, Cefotaxim G-3, Cefepim G-4), Beta-Lactam-Penicilinele (incluzând Ampicilina, Amoxicilina și Penicilina), alți Beta-Lactami (Meropenem), Fluoroquinolonii (Levofloxacin, Gemifloxacin etc.), Macrolidele (Azitromicină, Claritromicină etc.), Sulfonamidele (Sulfisoxazol etc.), Tetraciclinele și altele, cum ar fi Clindamicina și Vancomicina (rezervate mai ales pentru bacteriile rezistente).
Una peste alta, medicii au de ales azi din peste 50 de antibiotice diferite.
Cel mai obișnuit loc unde te poți întâlni cu bacteriile rezistente este în spital. Majoritatea oamenilor care capătă o anumită infecție în viața obișnuită, ca de pildă o infecție a sinusurilor sau de piele, cel mai probabil nu se vor confrunta cu specii rezistente la antibiotice.
Doar că mai există o sursă a problemei, și aceasta este aprovizionarea alimentară. Antibioticele au devenit foarte populare la unitățile de producție la scară mare, a cărnii de toate tipurile, inclusiv vită, pasăre, porc și chiar pește.
Este vorba atât de ferme, unde sunt crescute animalele, cât și de unitățile de procesare a cărnii.
Utilizarea în exces a antibioticelor în aceste industrii a dus și ea la forme rezistente de bacterii.
De exemplu, în încercarea de a limita bacteriile e.coli, comune mamiferelor, au fost utilizate antibiotice care au dus la apariția unor forme de e.coli rezistente la antibiotice.
O infecție cu e.coli (rezistentă la antibiotice sau nu) poate fi evitată prin coacere și o manipulare corespunzătoare a cărnii. Totuși, uneori aceste lucruri nu se produc și apar e.coli (chiar și de la legumele prost spălate, care au fost stropite cu apă de irigație contaminată).
În cazul majorității persoanelor sănătoase, experiența e.coli (rezistente sau nu) nu este decât o stare de disconfort pasageră, care înseamnă crampe intestinale, diaree și alte tulburări gastro-intestinale.
În funcție de cantitatea consumată, o persoană poate suferi timp de o zi, două sau mai multe.
Însă, la unele persoane, infecția poate fi gravă, chiar mortală (cum ar fi persoanele vârstnice cu stare de sănătate precară sau la copiii mici). În aceste cazuri, prezența unei forme rezistente la antibiotice poate fi o problemă gravă. În schimb, prezența unei forme nerezistente se poate trata cu ușurință.
Acum câțiva ani, am avut o pneumonie: un caz relativ benign. Mi s-a dat de ales între internarea în spital și tratamentul ambulatoriu. Alegerea mea a fost evidentă. Dacă doream să mă asigur că pneumonia mea poate fi tratată cu antibiotice în mod normal (mi s-a dat un quinolon), era important să rămân acasă, cât mai departe de spital.
Știam că o pneumonie dobândită în spital poate fi o problemă mult mai gravă. Așa că am stat acasă și m-am însănătoșit cu ușurință.
O producție mai mare de antibiotice și precrierea lor pe rețetă utizatorilor nu este o soluție. Ea va duce la forme și mai rezistente și la o spirală continuă a folosirii antibioticelor.
Însă, dacă scopul este Dependența Generalizată de Antibiotice prin Frică, la fel ca dependența de vaccinurile anti-COVID, atunci totul capătă sens.
Descoperirea de antibiotice universale, care să trateze formele rezistente este importantă. La fel de importantă este utilizarea lor cu parcimonie și doar în ultimă instanță.
În plus, o mai bună gestionare a utilizării antibioticelor în societatea noastră ar contribui în mare măsură la diminuarea acestei probleme.
Nu este nimic controversat în această observație. Cu doar doi ani în urmă, era acceptată aproape unanim de profesioniștii din domeniul sănătății.
Însă trăim acum într-o perioadă cu totul diferită, cu experimente extreme, cum a fost instituirea mondială a lockdown-urilor pentru un virus cu un impact foarte punctual. Rezultatele au fost catastrofale în lumea întreagă.
Forumul Economic Mondial ne-a asigurat pe 21 martie 2020 că „lockdown-urile pot opri răspândirea COVID-19”.
Astăzi, acest articol, care nu a fost retras și nică măcar repudiat, este un exemplu pentru indicația și predicția cea mai ridicolă și mai devastatoare a secolului XXI.
Și, totuși, FEM a insistat, sugerând în același an că lockdown-urile au fost bune măcar la reducerea emisiilor de carbon.
Putem prezice cu ușurință că apelul FEM în favoarea unui plan de Abonament Universal și Obligatoriu pentru Antibiotice – promovat cu intenția evidentă de a consolida capitalizarea financiară a principalilor producători de medicamente – va avea aceeași soartă:
Rezultate proaste – pentru Sănătate, mai multă Putere – pentru păturile conducătoare care nu pot fi clintite, și încă și mai puțină Libertate – pentru popor.
Sursa: activenews.ro
Foarte interesant.