Analize și opinii

Ungaria, prima ţintă într-o nouă criză financiară

Nici în al cincilea an de reduceri ale cheltuielilor publice, economia ungară nu s-a redresat, cetăţenii sunt tot mai săraci, iar forintul se devalorizează accelerat, rivalizând cu dinarul sârb pentru titlul de cea mai slabă valută din Europa

Tăierea “la sânge” a cheltuilelor publice poate duce la obţinerea unor aprecieri din partea “doctorilor” (UE şi FMI), însă nu poate duce la vindecarea “pacientului” muribund care este economia ungară. În acest fel se poate descrie situaţia în care se află Guvernul ungar, potrivit aprecierilor unor analişti citaţi de către ziarul britanic The Daily Telegraph.

În pofida insistenţei creditorilor internaţionali că este nevoie de “măsuri dure”, reticenţa Cabinetului Viktor Orban de a le stabili pare mai justificată decât în cazul altor state. Dacă Grecia nu avea nicio scuză, căci precedentul Guvern a trimis la Bruxelles date false privind deficitul bugetar, Budapesta este deja în al cincilea an de “sinceritate”, respectiv de măsuri de austeritate.

Din toamna lui 2006 – când a ieşit la iveală declaraţia fostului premier socialist Ferencz Gyurcsany “am minţit de dimineaţă până seara” (în privinţa situaţiei economice a ţării) – guvernele succedate la Budapesta au tot decis reduceri de cheltuieli. Rezultatul au fost patru ani de prăbuşire economică.

Lor li se adaugă semnale că, în locul unei firave creşteri de 0,6% a PIB în 2010, şi în acest an economia se va contracta. Deficitul bugetar va fi de 3,8% anul acesta – în limitele impuse de FMI şi mai mic decât al Poloniei, Spaniei, Franţei, Japoniei, SUA etc. – dar Guvernul nu mai are de unde să “taie”, pentru a ajunge la sub 3%, anul viitor.

Guvernul Fidesz, la fel de inconsistent ca precedentele

Între 2006 şi 2008, două cabinete socialiste precedente au făcut reduceri masive de cheltuieli, pentru a scădea deficitul de la 9,2% la 3,4% din PIB. La scurtă vreme de la preluarea mandatului, noul Guvern al lui Viktor Orban îşi asumase o nouă diminuare a cheltuielillor (de 1-1,5% din PIB). În practică, una dintre primele măsuri luate a fost o “taxă unică” asupra veniturilor, despre care FMI se teme că va aduce încasări mai mici la buget.

Ulterior, pentru a compensa o eventuală “gaură” la buget, Budapesta a instituit o taxă pe bănci, valabilă trei ani. Guvernul mizează pe obţinerea a 700 miliarde la buget. În schimb, FMI ar dori ca “măsurile dure” să se refere tot la reduceri de cheltuieli (economii sigure), nu la ipotetice noi venituri bugetare. Intransigent faţă de FMI, noul Excutiv Fidesz se arată inconsistent pe plan intern, ceea ce alegătorii nu vor lăsa nesancţionat. În urmă cu ani, formaţiunea contesta constituţionalitatea reducerii unor cheltuieli din sistemul de sănătate, pentru ca, acum, să fie nevoită să decidă aceleaşi măsuri.

“Prima ţintă într-o nouă criză financiară”

În situaţia unei datorii publice de 80% din PIB, Ungaria este “prima ţintă într-o nouă criză financiară”, în opinia economistului Tim Ash, de al RBS. Situaţia ar fi extrem de dificilă dacă o nouă criză mondială ar prinde-o fără “umbrela” unui acord cu FMI, căci în jumătate de an statul s-ar prăbuşi.

Rezervele valutare maghiare (40 miliarde USD) ar acoperi necesarul de importuri doar pentru cinci luni. Dincolo de acest termen, lucruri vitale, mai cu seamă petrol şi gaze, nu ar mai putea fi achitate. “Diluarea” datoriilor prin devalorizarea monedei naţionale este exclusă, căci ar ruina sute de mii de familii. Peste 80% din creditele ipotecare sunt luate în franci elveţieni (CHF), valută care se apreciază în raport cu cea ungară. Câtâ vreme dobânda de politică monetară a Ungariei este de 5%, iar în Elveţia se apropie de 0%, creditele în CHF sunt cât de cât suportabile. Cu un forint şi mai slab, devin “ucigătoare”.

O ţară îndatorată de decenii

“Este incredibil cât de îndelung s-a luptat Ungaria cu dezechilibrele. A început măsurile de austeritate în 2006, dar după patru ani tot nu a ieşit din criză şi există o mare nemulţumire”, apreciază Lars Christensen de la Danske Bank. Expertul danez atrage atenţia că “austeritatea este ceva greu de vândut electorilor” şi că, la fel de categorică precum a fost victoria Fidesz în alegeri, poate fi şi prăbuşirea în sondaje. Premierul lituanian, Andrius Kubilius, care se mai bucură de sprijnul a doar 7% dintre alegători ar putea fi ceea ce îl aşteaptă şi pe Orban.

Încă din perioada comunistă, un generos sistem de asistenţă socială a urcat datoria externă a ţării de la un miliard USD (1972) la 15 miliarde (1993). Nici ulterior, datoriile nu au încetat să se acumuleze. Din 2006 încoace, Ungaria face economii la sânge, dar îşi creşte încasările bugetare.

Cum ar putea păţi şi România de acum într-un an, Budapesta a constatat că creşterea cu 5% a TVA, în iulie 2009, nu a făcut decât să contracteze şi mai mult consumul extern. La fel ca în cazul Spaniei, creşterea economică a Ungariei este acum dependentă de exporturi. Din păcate, marii săi exportatori (subsidiarele Audi, Opel şi Suzuki) suferă din pricina situaţiei pieţei auto mondiale.

Bogdan MUNTEANU
sursa: gandul.info

Abonează-te la newsletter