Analize și opinii

Unde sunt banii?!

Dupa noua ani succesivi de crestere economica aparent robusta, la prima pala a vintului crizei globale Romania (persoane fizice, companii, Trezoreria publica) si-a intors buzunarele pe dos. Unde sunt presupusele acumulari din perioadele precedente?!


Sintagmele “crestere economica” sau “majorarea PIB cu X procente” nu inseamna jocurile unor statisticieni binevoitori. Inseamna substanta economica insumata la scara nationala si care, teoretic, trebuie regasita in amploarea veniturilor bugetare, in conturile firmelor, in bunastarea generala/individuala, in gradul de economisire, etc.

Constatam astazi ca dupa doua doua trimestre de declin economic caleasca s-a preschimbat inpoi in dovleac – extrem de rapid. Pentru a ne explica de ce, haideti sa vedem CE a inseamnat cresterea economica, despre ce bani vorbim, ce EFECTE au produs acesti bani si cam unde au ajuns (sau NU au ajuns).

Dupa ce un cadru macroeconomic labil (am avut perioade in care inflatia s-a scris cu trei cifre iar sistemul bancar comercial a trecut prin cutremure majore), a fost stabilizat – adica incepind cu anul 2000 – mediul de afaceri a devenit mai predictibil, scaderea inflatiei a condus si la diminuarea dobinzilor (deci creditul a crescut in economie) iar injectiile de capital strain au devenit mai consistente.

Nu in ultimul rind, cresterea veniturilor (din impozite si taxe) la bugetul public au permis si cresterea investitiilor publice – alte sume pompate in economie. Cresterea economica a avut un virf in 2004 (si pe fondul unui an agricol de exceptie) si altul in perioada 2007- 2008.

Somajul a ramas extrem de scazut, mai ales pe fondul plecarii unui procent semnificativ din forta de munca in strainatate (mai ales in Italia, Spania, Germania, Portugalia). Lipsa fortei de munca bine calificate in tara a provocat (mai ales incepind cu 2005) si o crestere accentuata a salariilor, mai ales in sectoare cum ar fi cel bancar, IT, massmedia, constructii, etc.

Cresterea solvabilitatii populatiei a condus si la majorarea vinzarilor la intern, de la alimente la bunuri de folosinta indelungata si locuinte. Cum si de ce pare a se fi prabusit atit de repede acest castel din carti de joc?

In primul rind, in tot acest timp de aparenta prosperitate, economia romaneasca a perpetuat o “tara genetica” a anilor ’90 – nu mai producem mai nimic, mai ales in domeniul bunurilor de consum. Nu mai producem nici macar scobitori, chibrituri sau confectii (fireste, semnificativ cantitativ/calitativ).

Oamenii au cistigat lefuri mai mari, dar cu aceste lefuri si-au cumparat bunuri provenite din import, inclusiv cu banii proveniti din creditele de consum contractate de la banci in anii in care economia “duduia”. Banii romanesti au produs, prin urmare, dezvoltare, acumulare si locuri de munca in China, Turcia, Coreea, statele UE, etc.

Banii din consum nu au ajuns in conturile firmelor romanesti, care sa se capitalizeze si, prin urmare, sa reziste perioadei de recesiune. In al doilea rind, sectoarele “amiral” ale cresterii economice au fost cel bancar, constructiile si foarte putine altele. S-au nascut astfel “bulele” care se sparg usor, asa cum s-a intimplat si in SUA.

In lipsa sustinerii unor alte sectoare, caderea se accelereaza rapid cind acesti “piloni” se fisureaza. Nu in ultimul rind, am perpetuat o dependenta dramatica de capitalul extern, fara a pune la turatie importanta motoarele de producere a capitalului national (la scara mica, mijlocie si mare).

Dobinzile mari, o concurenta haotica, birocratia si un mediu de afaceri departe de a fi prietenos au impiedicat cvasipermanent firmele romanesti sa dobindeasca alonja comerciala si/sau financiara necesara.

De asemenea, banul public, chiar daca a fost mai consistent in Trezorerie, a fost, in multe cazuri, risipit aiurea, pe obiective deloc durabile, pe dezvoltarea unei birocratii obeze si abulice sau chiar furat pur si simplu prin varii mijloace. La fel, multi patroni au cheltuit aiuristic – pe automobile hiperscumpe, vile, etc – disponibilul financiar, in loc sa-si constituie “fonduri-tampon” pentru vremurile dificile.

Astfel ca atunci cind “sarbatoarea” s-a terminat – doar partial sub influenta crizei globale – ne-am trezit, la nivel de indivizi, companii sau stat ca ne bate vintul prin buzunare si ca am profitat prea putin de zilele albe pentru a ne pregati pentru cele potential negre, care, iata, au venit.

Cu sau fara criza globala, marea problema a economiei romanesti este – si va fi daca nu se face nimic – ca oferta autohtona de bunuri si servicii este incapabila sa faca fata unei concurente regionale/continentale/globale si ca am abandonat nepermis de usor largi segmente si sectoare ale economiei nationale in favoarea importurilor (nici macar interesante calitativ).

O asemenea economie este o economie a subzistentei sau chiar a subdezvoltarii si nu una capabila de crestere in context global. In momentul in care circa 70 din vinzarile la intern inseamna importuri, rezultatul este previzibil, in conditiile in care nu ai o resursa/mai multe resurse de suplinire a acestei scurgeri cronice de substanta nationala (asa cum tarile arabe sau Federatia Rusa au petrolul sau gazele).

Economistii Romaniei – din guvern sau din afara acestuia – ar trebui sa mediteze nu doar modalitatea de depasire a actualei crize, ci si la o resetare dramatica a conceptiei, a filozofiei de constructie a economiei viitorului, pe cu totul alte baze. Altminteri nu vom face decit a rezolvam – in cel mai bun caz – o situatie punctuala, fara sa rezolvam si chestiunile de fond.

Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro

Abonează-te la newsletter