Într-o ţară aproape dependentă de alimentele din import, ce lucruri bune s-ar putea spune despre agricultură? Există totuşi multe poveşti de succes chiar şi într-un domeniu care, la scară naţională, este neperformant. RL va publica un serial despre superlativele agriculturii româneşti iar astăzi vorbim despre „aventura” unui C.A.P. din judeţul Arad care a supravieţuit comunismului, iar în 2011 a ajuns să reprezinte un model de afacere agricolă. „CAP-ul capitalist” de la Curtici are o cifră de afaceri de 10 milioane de euro pe an, plăteşte asociaţilor anual câte 1500 de kilograme de grâu la hectar (record naţional) iar tractoriştii au ajuns să câştige şi 2300 de euro pe lună în sezon.
În 1987 inginerul agronom Dimitrie Muscă a fost numit preşedinte şi inginer şef la “CAP Lumea Nouă” din localitatea arădeană Curtici. În doar doi ani, cooperativa a trecut de la 500.000 lei pierdere la 9 milioane lei profit şi le-a făcut ţăranilor brutărie în sat. Apoi a venit Revoluţia şi marea împroprietărire postdecembristă. Într-o zi, Muscă s-a trezit în curtea CAP-ului cu majoritatea proaspeţilor proprietari de terenuri. “«Noi nu vrem să se desfiinţeze CAP-ul nostru. Cu ce o să ne alegem fiecare? Cu o cărămidă din grajd pe care s-o ducem acasă? Vrem să rămânem în continuare în asociaţie, iar tu să ne conduci pe mai departe, că ai făcut treabă bună până acum»”, îşi aminteşte inginerul.
Douăzeci şi unu de ani mai târziu, Dimitrie Muscă conduce practic acelaşi CAP, convertit însă într-o întreprindere agricolă capitalistă numită Combinatul Agroindustrial Curtici (CAI Curtici). Asociaţia obţine producţii record şi desfăşoară o mulţime de afaceri colaterale care, toate la un loc, generează o cifră de afaceri anuală de aproape 10 milioane de euro. Membrii asociaţiei sunt cei 2200 de ţărani din Curtici şi din satele învecinate care au acceptat să-şi lucreze mai departe pământurile la comun: “Pământul este al oamenilor ca şi tot patrimonial de aici. În 1989, lucram o suprafaţă de 2200 de hectare de pământ şi din asociaţie au ieşit vreo 240 ha. La început, lumea a fost reticentă şi ne-a acuzat că facem CAP în democraţie. Pe ăia i-am despăgubit cu exact partea care le-a revenit în funcţie de suprafaţa de pământ şi capitalul pe care-l deţineau. Pe parcurs, mulţi dintre ţăranii din zonă şi-au dat seama de utilitatea intrării în asociaţie astfel încât, Combinatul Agroindustrial Curtici lucrează astăzi 5.850 hectare de pământ”, spune Muscă care pe lângă funcţia de director general este şi asociat cu un hectar de teren în CAI Curtici.
Ce dividende primeşte un asociat la CAI Curtici
În contextul în care în majoritatea satelor României cantitatea de grâne pe care un ţăran o primeşte când îşi arendează pământul nu depăşeşte 600 kg/ha, ţăranii de la asociaţia din Curtici au beneficii de 2,5 ori mai mari: “Omul primeşte în medie 1500 de kilograme de cereale pe hectarul de pământ adus în societate. Cantitatea de o tonă şi jumătate la hectar nu se dă nici în ţară, nici în Europa şi nu se dă nicăieri în lume. Cu toate că am dat atât de mult ne-a rămas şi profit substanţial în fiecare an, fiindcă noi avem nişte performanţe deosebite şi ne-a dat mâna. Doar anul trecut am făcut sub 6 tone de grâu pentru că ne-a lovit o grindină puternică pe 1260 hectare cu grâu şi pe 860 hectare de porumb. În rest, în ultimii 10 ani, noi am făcut în medie aproximativ 7000 de kilograme de grâu la hectar, porumb boabe între 11 şi 12 tone la hectar şi floarea soarelui peste 3200 kg/ha”, spune Muscă.
Forma de plată e flexibilă. Pentru fiecare hectar de teren adus în asociaţie, un membru poate opta să primească fie 750 de kilograme de porumb boabe uscat şi 750 de kilograme de grâu, fie contravaloarea în bani a grânelor la preţul pieţei. De asemenea, în locul celor 750 de kilograme de grâu poate alege să primească 300 de kilograme de pâine: “Primeşte bonuri şi vine şi îşi ia de ele în fiecare zi pâinea proaspătă de la brutăriile noastre”, explică inginerul.
În ciuda ratei de profit mari, între asociaţi şi directorul “CAP-ului” mai apar uneori divergenţe: “Au venit oameni şi mi-au spus: .Atunci m-am supărat şi am vrut să plec pentru că nu mai era o pretenţie normală. Dar au înţeles că e nevoie şi de bani pentru investiţii şi s-au potolit”, mai spune Muscă.
Cum a crescut averea pusă “la comun”
Din profit, asociaţia agricolă de la Curtici investeşte anual în utilaje aproximativ un milion de euro: “În ’90 am început cu 4 camioane şi un tractor. Acum numai în mecanizare avem băgate 8,5 milioane de euro. În parcul de utilaje avem numai supercombine Class, tractoare Fendt, maşini de semănat păioase şi prăşitoare marca Horsch din Germania. Toată tehnica este de calitate nemţească. Chiar acum am cumpărat şi 3 tiruri Scania”.
În prezent, asociaţia ţăranilor din Curtici a dezvoltat o paletă de afaceri integrate care transformă producţia agricolă primară în produse alimentare cu valoare adăugată ridicată: “Producţia vegetală e folosită ca nutreţ pentru animale şi pentru obţinerea de produse de panificaţie-patiserie. Avem o fermă cu 200 de vaci de carne şi 860 de capete de vaci Holstein cu producţii mari de lapte, astfel încât la ora actuală facem 9500-10.000 de litri de lapte producţie medie pe cap de animal. Am construit o fabrică cu 17 produse ale laptelui. Avem şi un complex ultramodern cu 25.000 de capete de porci şi am deschis o unitate de abatorizare cu ştampilă ovală, care ne permite să ne vindem marfa oriunde în UE. Deţinem şi o reţea de 27 de magazine proprii în judeţele Arad şi Timiş în care desfacem exclusiv produsele noastre: pâine, cozonaci, produse de patiserie, lactate, carne, salam şi cârnaţi, pepeni şi legume. Încasările zilnice acum sunt în medie de 40.000 euro, bani care se adună cash şi care ne ajută să nu avem probleme de lichiditate. În plus suntem şi proprietarii unui restaurant şi ai unei mini-grădini zoologice pentru copiii din Curtici”, susţine directorul CAP-ului.
Inginerul Muscă şi-a ridicat în cap satul natal
Dimitrie Muscă e de loc din comuna Olari, aflată la doar 15 kilometri de Curtici: “Mă ştiau oamenii, că între cele două localităţi e o aruncătură de băţ şi nu sunt lucruri care să nu se audă şi să se ştie ce am făcut şi că oamenii sunt foarte mulţumiţi. La sfârşit de săptămână obişnuiam să mă duc la părinţi în vizită şi am ajuns ca duminicile să nu mai puteam închide uşa, că dădeau oamenii din comună buzna peste mine în casă: «De ce tot timpul ai făcut treabă la Curtici şi nouă, pentru că eşti de aici, nu ne faci. Să ne faci şi nouă asociaţie». Aşa că acum 6 ani le-am făcut şi lor o societate tot pe principiul acesta al asocierii ţăranilor. Într-o singură duminică s-au înscris 300 de hectare de teren şi în primul an am ajuns la 1270 de hectare. Acum lucrez acolo aproape 2400 de hectare şi am 1100 de acţionari. Înainte să vin eu, în comuna mea natală se făceau 2-3 tone de grâu la hectar. La ora actuală producţiile de acolo sunt la fel ca şi cele de la Curtici, le-am creat şi consătenilor mei o bază materială cu tractoare, combine, spaţii de depozitare şi o brutărie”. În prezent «CAI Olari» este al doilea combinat agroindustrial din judeţul Arad, după «CAI Curtici». La CAI Olari Dimitrie Muscă nu e doar director, ci şi asociat: “Am adus ca aport tot pământul pe care l-am cumpărat în timp, din 1990 încoace”.
Salariu de tractorist: 9600 lei/lună
Dimitrie Muscă spune că la cele două asociaţii agricole lucrează în total 500 de angajaţi. “Cel mai bine sunt plătiţi tractoriştii, fiindcă în mâna lor e calitatea lucrărilor agricole. Ei conduc zi lumină tractoare care costă 200.000 euro bucata şi să ştiţi că nu e uşor să ţii de dimineaţă până seara linia dreaptă având în faţa ta acelaşi câmp care nu se mai sfârşeşte. În sezon, care durează 3 luni pe an, cel mai bun tractorist al meu ia în mână 9600 lei/lună, iar şeful tractoriştilor câştigă 15.000 lei”, explică directorul.
Pe Teodor Ţigan, şeful parcului de tractoare, l-am întrebat cum se simte la final de lună când ţine în mână o leafă de 15.000 lei. Răspunsul lui: “Nu ştiu. Cardul este la soţie”. Cât despre salariul de director general al celui mai mare “CAP” care a rezistat în capitalism, Dimitrie Muscă precizează doar atât: “Salariul lui Muscă nu-l dau pe salariul lui Băsescu”.
Cum se împacă şeful de CAP cu maşinile capitaliste
La 59 de ani fostul şi actualul “preşedinte” de CAP conduce succesiv două Mercedesuri de teren: unul clasa G, celălalt clasa M cu cutie automată. Agronomul are pe unul din pereţii biroului o plasmă împărţită în 16, pe care monitorizează în acelaşi timp imaginile transmise de 16 camere de supraveghere montate în fabrica de lapte, abator şi fabrica de produse de carmangerie, ca să-i depisteze pe muncitorii care fură: “Să nu vă mire: am prins femei care ascunseseră punguţe cu carne la chiloţi”. Acum vreau să montez alte 16 camere video ca să supraveghez ce se petrece în câmp. În vitrina din birou, alături de o mulţime de cupe obţinute de-a lungul anilor pentru performanţa în agricultură, ardeleanul Dimitrie Muscă are şi o gravură cu chipul lui Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei. Poate de la Ştefan a împrumutat şi atitudinea autoritară, care fac ca angajaţii să stea în poziţia de drepţi în faţa lui. Chiar şi poliţistul care opreşte maşini pe marginea şoselei, când îi vede Mercedesul apropiindu-se, îl salută reverenţios. Îl întreb dacă s-a gândit vreodată să candideze la primărie, având în vedere cât e de popular în zonă: “Eu? Niciodată. Primar poate ajunge şi unul cu 4 clase, pe când agricultura cere ştiinţă. Nu oricine o poate face”, a venit răspunsul. Însă unul din angajaţii săi ne-a şoptit că deşi nu e activ politic, mai cochetează cu ideea: “Domnul director Muscă e cel care l-a pus pe actualul primar. Dacă nu-l susţinea el credeţi că mai ieşea?”.
La Curtici şi la Olari pământul nu se vinde
Urmare a asociaţiilor ţărăneşti extrem de profitabile constituite în jurul inginerului agronom Dimitrie Muscă, pe raza localităţilor Curtici şi Olari nu se mai vând parcele de teren agricol: “De câţiva ani, deşi preţul a ajuns la 3000 euro hectarul, la noi terenurile nu se mai vând. Pământul este ultimul lucru la care trebuie să renunţe orice om în viaţa lui, că pământul e cel care îţi asigură mâncarea. Când omul renunţă la pământ, înseamnă că nu i-a mai rămas nimic, decât un acoperiş deasupra capului”.
__________________________________________________
2 milioane de lei contribuţie la bugetul local
Primarul oraşului Curtici, Nicolae Aniţei, care este la rându-i membru al “CAP-ului” condus de Muscă , evaluează impactul acestei forme de asociere a ţăranilor, asupra comunităţii locale: “Toată lumea e acţionar în Curtici. Eu am adus în asociaţie în jur de 7 hectare. Impactul Combinatului Agroindustrial Curtici e enorm în special pe partea de terenuri pentru că toate pământurile sunt lucrate la cel mai profesionist nivel. Asociaţia ţăranilor e al treilea mare contributor la bugetul consiliului local, cu peste 2 milioane de lei anual”.
__________________________________________________
Cum se înfiinţează un CAP capitalist
Legea societăţilor agricole nr. 36/1991 prevede că două sau mai multe familii se pot asocia pe bază de înţelegere verbală sau scrisă, avind ca scop exploatarea terenurilor agricole, creşterea animalelor, aprovizionarea, depozitarea, condiţionarea, prelucrarea si vânzarea produselor, prestarea unor servicii, precum şi alte activităţi.
În cazul în care asociaţii doresc, pot constitui şi societăţi comerciale in conditiile Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale.
__________________________________________________
3172 – numărul de CAP-uri înainte de Revoluţie
411 – numărul de IAS-uri înainte de Revoluţie
sub 20 – numărul de CAP-uri care au rezistat până în 2011 ca asociaţii ale ţăranilor
Gheorghe Sin, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Sursa:romanialibera.ro
Adauga comentariu