Moldova se află, ca de obicei, în fața unei non alegeri foarte asemănătoare cu cele cu care am fost confruntați și noi, cei cu cealaltă cetățenie românească, în ultimii vreo 20 spre 30 de ani.
Sigur că propaganda, dubăsarii, trâmbițașii, precum și întreaga tagmă a strigătorilor încearcă să pună în cârca bietului alegător responsabilități inexistente: Europa/Occidentul plin de covrigi pe coada câinilor sau monstruoasa Rusie, de unde vin toți patru călăreții Apocalipsei.
În realitate, pentru Republica Moldova, nu există o alegere între Rusia și un iluzoriu Occident.
Iată de ce:
1. Egalitate, dar nu pentru căței! Politicienii moldoveni nu sunt decidenți, ci instrumente în mâinile decidenților, care nu se găsesc (decât eventual în trecere) pe pământ moldav.
2. Bufnițele nu sunt totdeauna ceea ce par a fi. Adică, cine strigă mai tare “Europa”, “Uniune”, “Democrație”, “Jos Corupția” nu e neapărat instrumentul cui lasă să se creadă mașinăria de slogane și etichete.
3. Never change a winning team! Câtă vreme funcționează status quo-ul marii politici în zonă, interese rusești, germane, americane și ale unor interpuși ai acestora vor dicta și direcția și viteza de marș a societății moldovenești. Este adevărat că acel echilibru este deschis unor mici corecturi de culoare locală. Este adevărat că va fi mai ușor pentru unele din ele să se realizeze, dacă diverse pârghii ale administrației și guvernării formale se vor afla într-o mână sau alta dintre cele de politician băștinaș. Dar, de cate ori s-ar încerca acrobații și sărituri peste cal, mecanisme stabile vor crea crizele necesare re-balansării puterii formale locale.
4. It’s the economy, stupid! În acest moment, cu toate eforturile propagandistice, pseudo-culturale și pseudo-politice de pe malul drept al Prutului, Rusia nu poate fi dislocată din calitatea de principal partener economic al Republicii Moldova, iar trendul e crescător. Pentru Rusia însăși, o serie de pași ai RM spre integrare economică europeană sunt mai mult decât dezirabili, din motive lesne de înțeles. Câtă vreme puterile care ar avea capacitatea să schimbe această realitate economică locală nu par a fi nici dispuse, nici înclinate să investească resurse în această direcție, oamenii locului nu vor avea, realmente, nicio opțiune politică între iluzoriul Occident și Rusia.
5. Do as I say not as I do! Câtă vreme alegerea, realmente, e între instrumentele cu chip (oarecum) omenesc ale unora sau altora, opțiunea reală ar putea fi între o guvernare articulată, cu obiective realiste și profesioniști ai administrației și una așa cum au fost toate cele de până acum, indiferent de etichete și culori. Spun “ar putea”, pentru că nici măcar această opțiune nu li se oferă cetățenilor statului vecin românesc cu drept de vot. Au de ales între corupția veche, cu peșcheșurile către toți cei enumerați mai sus și cu oarece stabilitate și corupția nouă, cu gura plină de slogane și cu încercarea de a diminua partea unuia sau a altuia, plus o sumă de intermediari locali noi, mai hămesiți decât cei cu experiență și mai dispuși la risc, deci mai predispuși la stricăciuni, disruperi și haos (a se vedea “performanțele” USR-Plus, în România, de prin locurile unde le-au încăput pe mână pârghii administrative pe care pur și simplu habar n-au cum să le utilizeze).
Așadar, cu adâncă durere în suflet față de oamenii unui alt pământ românesc aflați în lungă suferință, singura opțiune posibilă este aceea de a fi orbi la etichete și propagandă și de a alege oameni.
Cel puțin așa, calitatea instrumentelor plasate în poziții de putere formală ar putea crește, asigurând o funcționare mai puțin haotică și mai fiabilă mecanismului.
Autor: Tudor Codita
Adauga comentariu