Tehnici de campanie: iohannism, cioloșism, binomism

Multă lume se întreabă, privind la lentoarea gasteropodică pe care o degajă Klaus Iohannis prin tot ceea ce face public, dacă omul acesta este capabil, în particular, și de agerimi intrepide. Ca atunci când îți privești motanul, care când nu doarme toarce, și te întrebi: oare când iese în curte o fi în stare să vâneze vrăbii? Sau măcar șoricei?



Mai direct: toată cabala asta politică la care asistăm, cu participarea extraordinară a DNA și SRI, în beneficiul lui Dacian Cioloș care defilează, instalat ca un țar rus, în sania electorală trasă de  PNL și USR, o avea în spate un ordin direct al lui Klaus Iohannis sau nu?

Ce observăm până acum, făcând o paralelă între comportamentele fostului și actualului președinte (când spun „fost” mă refer la Traian Băsescu) este că lui Klaus Iohannis îi place să primească daruri, chiar dacă acestea vin de la Ali Baba și, deci, chiar dacă acestea au fost obținute cum toată lumea știe că le obținea Ali Baba.

A reinterpretat Traian Băsescu Constituția României într-un mod „original”, astfel încât să-și sporească abuziv puterea? Să fie primit! Lui Klaus Iohannis nici prin cap nu-i trece să îndrepte aceste abuzuri. Dimpotrivă, le ia ca „dat” și se lasă purtat de ele ca de o fatalitate ajutătoare, care a decis să transforme discreționar și pe șest regimul semiprezidențial din România într-unul prezidențial. Pentru că așa ar fi drept? Nu; pentru că așa îi convine LUI!

S-a folosit Traian Băsescu de instituțiile de forță ale statului ca să-și îndepărteze adversarii politici, în numele justiției, și să aștearnă țara preș la picioarele mai marilor lumii în schimbul protecției sale personale? Identic procedează și Klaus Iohannis. Pentru că așa ar fi patriotic? Nu; pentru că așa îi convine LUI!

Și-a impus Traian Băsescu un prim-ministru marionetă, și un guvern de executanți docili și incompetenți, astfel încât să devină, de facto, și președinte și premier? Klaus Iohannis îl plagiază până la detaliu, Cioloș fiind parcă un Boc la indigo și ca statură fizică și morală, și ca mediocritate profesională. Pentru că așa ar fi fost România condusă mai bine? Nu; pentru că așa îi convine LUI!

Chiar și metodele de a-și face cunoscute dorințele, către subalterni, au rămas aceleași. Traian Băsescu ne spunea (și aici îl cred) că nu există un procuror sau un judecător care să poată declara că Băsescu i-a cerut, față în față, să îl execute pe unul sau pe altul. Nici nu era nevoie. Băsescu ieșea la televizor și spunea: „Nu ştiu dacă e bine, domnu’ chestor!”, iar a doua zi domnul chestor se trezea cu dosar penal. Iohannis cum procedează? Declară: „Îmi doresc un guvern pe care să îl numesc Guverul meu. Există o şansă rezonabilă ca aceasta să se întâmple înainte de alegerile din 2016”. Și s-a executat chiar cu mult mai repede, profitându-se de „Colectiv”, prin grija unor slugi zeloase. Pentru că așa se întâmplă într-o democrație funcțională? Nu; pentru că așa îi convine LUI.

Mai trebuie exemplificat?

Nu, nu cred că Iohannis i-a convocat pe Coldea și Kovesi la Cotroceni ca să le ordone nemijlocit: dosare lui Ponta și Tăriceanu; Oprea, Blaga și Tobă afară din joc; Gorghiu șef unic la PNL, Nicușor Dan ranforsat în teritoriu, Cioloș premier cu orice preț după parlamentarele din decembrie 2016.  El doar și-a exprimat „așteptări”, în diverse ieșiri publice, iar cine trebuia să înțeleagă a înțeles!

Ne aflăm, deci, acum, cu trei săptămâni înainte de alegeri, în mijlocul unei duble mobilizări: cea a partidelor, cu campania lor electorală, și cea a instituțiilor de forță, cu misiunea lor aproape imposibilă de a-l scoate pe Dacian Cioloș premier.

Seamănă cu o vânzoleală de suprafață, constituțională, versus manevre oculte, subversive, de cârtițe.

Cârtițe care, însă, dacă nu își îndeplinesc cu succes misiunea, zboară.

De-asta bâjbâie, cu disperare, pe la toate manetele ce-ar putea îmblânzi cât de cât votul popular. Ultimul exemplu: Ana Maria Pătru, șefa Autorității Electorale Permanente.

Deocamdată, rezultatele reflectate de sondaje și de pulsul străzii sunt îngrijorătoare pentru susținătorii domnului Cioloș. PNL, prin vocea stridentă, de soprană de coloratură (ca să nu spun de țață), a doamnei Gorghiu, încearcă să scâncească amenințător spre dulăul pesedist. Acesta însă nici nu-l bagă în seamă, pentru că lucrurile, așa cum curg, curg în favoarea sa. În ultimele două luni PSD a câștigat cel puțin 5 procente în competiția directă cu liberalii, fără să facă nimic notabil. Dacă,  la propunerile populiste ale oamenilor lui Dragnea, cioloșiștii (sprijiniți și de Iohannis) vor răspunde doar printr-un NU enervant pentru cei mulți (NU majorării salariilor medicilor și profesorilor, NU eliminării celor 102 taxe, NU introducerii în Constituție a definiției familiei tradiționale etc.), prăpastia dintre cele două partide principale ale țării va crește și mai mult. Ce folos că partidul de buzunar al lui Nicușor Dan este ajutat, cu cele mai noi cuceriri ale tehnicilor de infiltrare, să devină partid de rucsac? Puținii recruți pe bune, convinși să treacă la USR, provin din tabăra liberală. Unde este atunci câștigul pentru cioloșism?

Prevăd că, tot ținând-o așa, Iohannis și ai lui vor împinge PSD-ul spre 45%, cu un PNL sub 30%. Ce vor mai putea face în această situație, ca să-l impună pe Cioloș – premier? Vor scoate tinerii frumoși și liberi în stradă? Manevra asta va fi serios decredibilizată după folosirea ei fără succes, în aceste zile, în SUA. Îl vor șantaja pe Dragnea cu o nouă condamnare, ca să forțeze PSD-ul să-l voteze pe Cioloș prim ministru? Cu sacii procentelor de guvernare în căruță, pesediștii îl vor rejecta pe Dragnea fără nici cea mai mică strângere de inimă.

Și atunci? Rămâne planul furtului masiv de voturi, nu la urne ci la numărătoare. Diaspora e oricum pro – Cioloș dar, ceva – ceva se poate ciupi și de-aici, cu ajutorul neprețuitului și neatinsului general Opriș de la STS. AEP va avea și ea rolul său, din moment ce Ana Maria Pătru a fost săltată exact acum și nu cu o lună după alegeri sau cu două luni înaintea acestora, ca să mai fi avut timp senatul să numească pe altcineva în loc.

Și îndepărtarea lui Petre Tobă de la Ministerul de Interne, minister crucial în organizarea și supravegherea alegerilor, pare a se încadra tot în această schemă de furt masiv de voturi. Până la urmă, răsturnarea voinței populare va reuși doar dacă partidele pro-PSD (ALDE, PRU) vor fi ținute sub pragul de 5% de intrare în Parlament iar partidele pro – Cioloș (USR, UDMR) vor intra în Parlament cu 2-3 procente chiar peste estimările din sondajele cele mai favorabile lor.

Domnul Cioloș ne asigura că guvernul lui este guvernul zero – corupție. Dacă se va dovedi că are dreptate, deci că alegerile vor fi corect organizate și că vor reflecta voința populară, atunci domnia sa nu are nicio șansă să mai rămână premier după 11 decembrie 2016. Premierul va fi dat, ne place sau nu ne place, de alianța PSD – ALDE – PRU. Care, probabil, după redistribuire, va deține circa 60% dintre mandate.

Întrebările, din această perspectivă, sunt: ce se va alege de șefii binomului, atât de porniți, și nu de ieri, de azi, împotriva celor ce mâine vor guverna? Ce atitudine va adopta Klaus Iohannis? De recunoaștere și acceptare a voinței populare sau de continuare a divizării țării în minoritatea tinerilor frumoși, liberi și belicoși la comandă și majoritatea tăcută a românilor săraci și pașnici, descriși de cei din prima categorie ca fiind „proști, bătrâni, asistați, pomanagii, cărora ar trebui să li se retragă dreptul de vot”?

Sursa: Contele de Saint Germain