Da. Am o mare dilemă. Mă uit în jur și văd ce se întâmplă cu cei de-un neam cu mine. Unii suferă de sărăcie, alții iau drumul pribegiei. Unii suferă de boli cronice pe acasă pentru că le este frică de spital, alții, mai curajoși, sau de nevoie ajung în spitale și se întorc în coșciuge. Unii mor cu dreptatea în mână, alții, mai curajoși, își fac singuri dreptate și înfundă pușcăriile. Vad cum strainii primesc legi prin care sunt protejați de români ( noi fiind un popor primitor până la prostie), văd cum românii la ei în țară ajung cetățeni de mâna a doua și cum străinii sunt noii stăpâni peste glia străbunilor mei.
Văd cum poporul de pe aceste meleaguri scade numeric de la an la an și cum numărul alogenilor nu mai are mult să ne depășească. Puii de românași sunt din ce în ce mai puțini și în câțiva ani ajung o raritate.
Văd cum istoria neamului meu este pas cu pas redusă și urmează să fie interzisă fiind înlocuită cu istoria altor popoare străine de rădăcinile poporului nostru. Văd cum tineretul nostru este lipsit de educație, cum este manipulat în sensul transformării lui în sclavi ai străinilor. Văd cum bătrânii sunt considerați inutili și mor de foame sau de boli, fără ajutor și fără un suflet care să le aducă alinare și să le țină o lumânare aprinsă.
Văd cum religia noastră ortodoxă este pusă la zid și mitraliată din toate unghiurile de străini și trădătorii de neam. Cât va mai rezista?
VĂd cum hoții, trădătorii, proștii și nebunii conduc această țară „votați prin S.T.S” la conducerea instituțiilor, în parlament, guvern, președenție și dau numai legi antiromânești.
Văd cum drepturile și libertățile constituționale pentru care au luptat mii de ani străbunii mei, astăzi sunt luate în batjocură și desființate. Văd cum eroii neamului sunt luați în derâdere și batjocoriți de străini și trădătorii de neam care astăzi ridică statui și îi venerează tocmai pe cei ce ne-au omorât eroii, elitele.
Ufff….sunt atât de multe de văzut în această cădere abisală spre moarte a poporului român.
Și noi ce facem? Ce facem noi că să mai salvăm ce mai poate fi salvat? Ce fel de generație suntem noi dacă lăsăm să dispară acest popor, această țară pentru care în mii de ani s-au jertfit milioane de înaintași, strămoși ale căror nume cunoscute sau anonime stau în panoplia glorioasă a sacrificiului suprem și ne privesc uimiți fără a avea puterea să ne înțeleagă lașitatea?
De ce ne este frică? De ce nu punem mâna pe arme? Ce exemplu suntem noi pentru copiii noștri? Ce viitor le oferim?
Sursa: anonimus.ro
…cum a spus Arhimandritul Justin Pârvu… ”Tu taci!!!” …asta face romanul meu… nu ii este frica… frica ii este doar ca va veni ”cineva”, de ”undeva” si ii va INTERZICE sa mai plece ”afara”, sa fie sluga si servitor, sa-i interzica optiunea la ”o viata mai buna”… in rest NU-I PASA de nimic, de nimeni, nici macar de el insusi… tara, Romania, istoria si traditiile ii sint suficient reprezentate de ”ritualurile” periodice… taierea mielului, taierea porcului, Sin’ta Marie si Sin’tu Ion, adica in acele zile libere sau in cele ce prilejuiesc un chiolhan, un chef, ceva sa poata si el ”sa se distreze, sa bea o bere, un vin, sa min’ce o friptana si sa ne simtem bine”… mina pe arma? intre meciu’ lu’ steaua lu’ becali si spartul de seminte, printre rigiielile cu iz de bere ieftina nu prea este loc de ”pus mina pe arma”… chestia aia este pentru OAMENI, pentru BARBATI, pentru cei cu SUFLET si cu CREDINTA… ori, in aceste zile, aici si acum, NU ESTE CAZUL… e ca republica aia prahoveana, utopica… sau ca camila (sic!) lu’ Nea Ion… intre o postare agramata pe FB in care ii i n j u r a pe rusi si pe ”p r o a s t a” de dancila si un tweet ”profund” sau atacul asupra cuiva care inca poate gindi singur, romanul meu ”nu mai are timp” si ”sa puna mina pe arma”… daca nu spune la antene, b1, romania tv si digi, inseamna ca ”nu se exista”… iar copiii sint folositi exact cum fac si talibanii… un scut in ”lupta” cu Statul ori o institutie sau firma, un motiv de a o ”tunde” afara, sa ”le asigure un trai decent”… ia sa vezi ”actiune” daca indrazneste cineva sa-i ”taie” accesul la ”iesitul afara”… decembrie ’89 ar fi ca o gustarica inaintea unui festin… asta este SINGURA frica a romanului meu… si a copiilor lui, educati prin puterea ”exemplului personal”…