Analize și opinii

Statul semi-esuat

Si din perspectiva unei informatii elementare, care se refera la numarul de cetateni, Romania este un caz singular. Sau, in orice caz, foarte rar. Cu ce ne alegem din aceasta teribila disputa a numarului real de votanti? Cu o realitate crunta. Care ne izbeste in moalele capului. Indiferent daca suntem pro sau anti-Basescu. Indiferent daca vrem demiterea sau reintoarcerea acestuia la Cotroceni. Iar realitatea crunta este ca, iata, nu stim cati suntem. Este cea mai elementara informatie de care trebuie sa dispuna un stat. Cand nu avem aceasta informatie, statul a esuat.

Mii de ani, Egiptul Antic a supravietuit pentru ca faraonii au stiut sa incaseze, in mod corect, impozite si taxe. Bazandu-se pe recensamantul populatiei. Si pe radiografierea avutiei cetatenilor. Inainte, babilonienii au facut acelasi lucru. Imperiul Roman a perfectionat si mai mult aceasta ramura a statisticii. Altfel cum ar fi putut calcula veniturile care, in final, trebuiau sa ajunga la Roma? Si la fel s-a intamplat si cu oricare alt imperiu ori stat pana in zilele noastre. Turcii, de exemplu, au fost maestri in masurarea corecta a numarului de supusi si a avutiilor detinute de acestia. Cum altfel ar fi putut incasa haraciul?

Un stat care nu-si cunoaste cetatenii, nici macar sub aspectul numarului acestora, este un stat esuat. Traian Basescu, in urma cu 8 ani, a promis o reforma a statului. Nu mai discutam astazi de Justitie. Care este harcea – parcea. Data total peste cap. Si care este incapabila sa rezolve, din vina exclusiva a regimului Traian Basescu, nenumaratele cauze civile ale cetatenilor. Si care, pe cele penale, le solutioneaza in mod nedrept. Nu mai vorbesc de aservirea politica a Justitiei prin mecanismul creat de tandemul blestemat Basescu – Macovei. Dar iata ca reforma statului sub Basescu a esuat si intr-o chestiune absolut elementara. Si in definitiv simpla.

S-a demonstrat fara echivoc. Nu cunoastem cifra exacta, la zi, a cetatenilor romani. Nu stim cati sunt plecati si cati sunt in tara. Cati dintre acestia au dreptul sa voteze. Nu stim nici macar numarul real de cetateni ai unei comune oarecare. Si atunci nimeni nu poate face suma la nivel national. Ce ascunde aceasta necunoastere a cifrelor, in ciuda unui recensamant costisitor care tocmai a avut loc?

Din pacate, prea multi dintre primari au invatat sa minta. In sus. Ei umfla cifra locuitorilor. De ce? Pentru ca, in functie de numar, primesc bani publici de la buget. Deci este un furt. O grava contraventie, daca e facuta neintentionat, si o infractiune, daca exista intentie. In al doilea rand, cu cat numarul este mai mare, cu atat mai mult se poate fura la alegeri. Din nou o infractiune. In unele localitati, circumstantele sunt agravante. Pentru ca numarul locuitorilor creste, in mod fictiv, nu numai prin neradierea mortilor si plecatilor, ci si prin acordarea, in mod artificial, de domicilii la aceeasi adresa, pentru sute sau mii de persoane.

Exista o multime de institutii si de functionari publici platiti sa faca ordine. Si care fac dezordine. Cea mai recenta demonstratie ne-o ofera Autoritatea Electorala Permanenta. Care nu a controlat si nu a verificat nimic. Cine plateste? Politic, regimul Basescu. Dar administrativ? Dar juridic?

Sorin Rosca Stanescu
sursa: corectnews.com

Abonează-te la newsletter