1. Domnia legii
2. Separația puterilor cu control reciproc
3. Respectarea drepturilor și libertăților fundamentale
4. Funcționărime nepartizană/nepartizanată.
NUMAI împreună, TOATE acestea patru definesc sistemul democratic și statul de drept.
Singură, domnia legii nu înseamnă stat de drept. În Coreea de Nord domnește legea. Domnește de nu te vezi.
Republica koveșistă a procurorilor descrie perfect scăparea completă de sub control a uneia dintre puteri.
Nu e vorba nici despre sistem democratic nici despre stat de drept cînd exercitarea dreptului fundamental de a alege este oprit în timpul derulării lui, iar dreptul fundamental de a fi ales al oricui este anulat definitiv prin consens instituțional cu încălcarea flagrantă a legii.
În fine, dacă poștărița care aduce pensia babii e trup și suflet cu partidul X, la ordin sau din convingere ea va face pișu pe banii babei despre care știe ea de la o vecină că e trup și suflet cu partidul Y. În cazul fericit în care poștărița e fată curățică și a loat bacu, partizana X va uita foarte des să-i ducă pensia contrapartizanei Y, deși contrapartizana e angajatoarea partizanei. Ceea ce nu înseamnă că partizana X n-ar avea voie să fie membru de partid. Condiția? Respectarea (din instinct ar fi ideal) a punctelor 1, 2, 3.
Toate astea, în toate domeniilii de activitate, tovarăși!
Autor: Sorin Faur
Adauga comentariu